tag:blogger.com,1999:blog-12621800403402696072024-03-14T07:10:42.306-07:00Rainbow In HellSufletul omului e locul unde arta vorbeste.Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.comBlogger238125tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-70896453738029062692014-11-27T12:16:00.000-08:002014-11-27T12:22:16.655-08:00Ea poartă roz. <!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:DontVertAlignCellWithSp/>
<w:DontBreakConstrainedForcedTables/>
<w:DontVertAlignInTxbx/>
<w:Word11KerningPairs/>
<w:CachedColBalance/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><span style="color: #073763;"><br /></span>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}
</style>
<![endif]--><span style="color: #073763;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"> Ea poartă roz. Și-i
fericită. Intră în parcul înghețat ținându-se de mână cu el. El poartă negru
dar părul creț îi lucește și ochii-i scapără viață. Ea poartă roz. Și
fericirea-i exuberează întregul corp. În parc e frig, atât de frig încât ar
îngheța orice suflet. Dar ei nu îngheață... căci sufletele lor sunt vii. Zăpada
dă un aer solemn, brut și tăcut parcului. Dar ei nu văd albul.. ei văd un
verlaj cromagiu și alte culori pe care nu le pot vedea decât oamenii vii. Oamenii
fericiți. Oamenii ce iubesc. Parcu-i funebru dar ei rămân fierbinți de dragoste
și ocrotiți de cer, ei nu văd întuneric, ei văd doar lumina, ei nu văd copacii,
ci doar un infinit absolut ce urcă până la stelele cele mai mari... cele mai
vii. Ea-i săruta dosul palmei ce stătea în mâna ei, el îi alintă fruntea cu
buzele-i dulci. Ea sare pe el și el o sărută. Nefericiții din parc, neutrii și
triști, fantomele gosmatice pe care nu le vede nimeni, ei privesc geloși de
după copaci. Ei văd și vor și ei. Ei se hrănesc cu suflul altora căci nu îl au
și-l vor atât de mult... Dar de ei nu se pot apropia... căci ei sunt împreună
și se iubesc. Ei nu sunt doar vii, ci trăiesc împreună. Unul respiră odată cu
celălalt și bătăile inimilor lor se coordonează într-un sincron perfect și
respiră împreună prin nasuri diferite iubind doar cu o inimă. Așadar fantasmagorica
moarte privește de după copaci... de după fiecare copac. Îi privește trecând
dorindu-le suflul. Dar ei sunt puternici ca să cadă... trec de parc și ajung în
cimitir iar frigul spulberă aerul în două cu un clește dar ei nu văd, ei nu
simt, ei doar se iubesc. Cimitirul lor nu e vesel, e de-un supliciu morbid.
Atmosfera e de-un cadaveric palid albui,
ceța se-ntețește iar funebre cruci stau concave deșirate ici colo de marmură
pin plumb, într-un eterogen sinaptic. Glod e prin noroi dar pe ei doi fericirea
îi poartă prea sus ca să-l poată atinge așa că merg. Mersul lor veloce supără
strigoii ce se prefac în stană de adunături de nisip, ei aprind lumini pentru
cei ce nu mai sunt fără să vadă că ei înșiși sunt lumina de care morții au
nevoie. Dar totuși vin.. să le-arate celor dragi care s-au dus că mai există
viață aici sus, că mai există ibostatici pentru care timpul nu contează căci ce
simt ei e dincolo de timp și spațiu, limite terestre sau moarte.. Și așa nu-și
dau ei seama că lumina scade-n cimitir. Căci ei merg scindat comunativ, ea sare
el o prinde ea se ascunde și el fuge după ea ca-ntrun joc de mimă de arșița
amorezată-n van.. Totu-i parcă un șah în care ei nu știu să joace, pioni dărmati
și regi furați chiar de ei înșiși, să-l lase pe celălalt să câștige. Căci
tembelismul lor nepăsător de apatic se naște din dragoste. O dragoste cernută
prin site zimțate și dranițe ascuțite. O iubire născută pe net și crescută-n
realitate, un aluat din drojdie virtoasă stinsă cu transpirația udă a
sufletelor lor, la care se adaugă cea mai delicată făină dar îndeajuns de
puternică să clădească singură cetăți medievale. O iubire de o realitate fantezistă ce îi
copleșește, dar nu-s niciodată obosiți. Ea-i încleștează limba cu buze
beatitudinale într-un sărut benevolant de dăruință crasă a cărui sufocare lui
îi dă aer.. un aer cald de casă-n care au rumenit cozonaci cu rahat multicolor
și dulce. El o pipăie și-i simte gustul părului în palma lui gâdilată de-un
efort stigmatic iar stelele din păr se pierd ușor pe cerul forului ei interior
care-i groaznic de domol. El plesnește în zăpada zemoasă și fulgi bipolari sar
pe paltonul ei roz gadilindu-i zâmbetul vivant. Pigmentația coloritului ei
contrazice protestând atmosfera macabră din cimitirul cristalizat în iarnă. Dar
chiar și dacă s-ar dezbrăca amândoi de orice haină, dacă s-ar lipsi de orice
geană sau chiar de ochii înșiși, dac-ar renunța la fiecare fir de păr în parte
rămânând în pieile știubeci tot ar avea culoare. Destulă cât să trezească
morții din cavouri, destulă cât să reînvie orașe moarte de demult sau pur și
simplu să coloreze viețile celor aproape 8 miliarde de muritori ce respiră pe
pământ căci tonalitatea înaltă a nuanțelor neon izvorăște dinăuntrul existențial
al ființei lor, din sufletul ocrotit de ocultul mirabil de unde izvorăște
iubire infinită, din suflete.. simple suflete ce se întâlnesc când ei se
privesc în ochi și inimile încep să bată concomitent. Ea îl prinde de spate
și-l prăbușește-n zăpadă el o trage de picioare dar bocancii ei fu dați cu
smoală. Ea-ngenunchie lângă el și buzele-i trage de dinți. Ei nu se cred
într-un cimitir, ci-ntrun Paris circant. Cu flori încă primăvăratice, cu
acadele galbene, peruci verzi și acordeoane ce-i îndrumă spre paradis. </span></span></span><br />
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #073763;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: #073763;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAvlWQQEYOmt_2cBVdtDB65C5DtXngcYfxBHg_81kkCZBRnIhkoZDxTHdRr6Y5bP7nlsyTPuvtTGxwGcmhkvh8UB1MyINIL6NhYnM5MN6X0hqZ5GFy9eU2ASjtJh8b1Ilfwe-2ib2WyhYe/s1600/Indragostiti-iarna.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAvlWQQEYOmt_2cBVdtDB65C5DtXngcYfxBHg_81kkCZBRnIhkoZDxTHdRr6Y5bP7nlsyTPuvtTGxwGcmhkvh8UB1MyINIL6NhYnM5MN6X0hqZ5GFy9eU2ASjtJh8b1Ilfwe-2ib2WyhYe/s1600/Indragostiti-iarna.jpeg" height="200" width="320" /></a></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #073763;"><br /></span></div>
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
</span></span></span><br />
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"> Rozul mai există dar smaraldele lui ce
scăpărau scântei s-au ascuns în strălucirea stelelor din zulufii părului său
suprimați de un foarfece sălbatic, rămânând doar imaginea celor doi tineri ce
se iubeau atât de mult că puteau trezi un cimitir întreg la viață... Ea încă
mai merge și acum pe aleile cu copaci dar acum... acum îi e frică de strigoii
ce se uită la ea văzând c-a rămas vie. Ea poartă și acuma roz, dar nu mai-i
fericită. </span></span></span></div>
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
</span></span></span><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="color: #073763;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/Dyo4tNwNIvQ" width="420"></iframe><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="color: #073763;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Da, stiu ca am scris gresit, ca am inventat cuvinte, ca am folosit virgule gresit si ca sunt acolo multe pleonasme, stiu ce si cum am scris. Clarific asta pentru a evita comentariile in care dati copy-paste la toate greselile criticandu-le, repet, stiu ce am scris. </span></span></span></div>
Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-14838785208301316962014-07-28T05:23:00.001-07:002014-07-28T05:23:46.844-07:00Prieteni. De la SummerIS (Universitatea de vara pentru elevi din Iasi, editia a II-a, 2014, 17-27 iulie) am invatat multe.. in postarea pe care o veti citi acum am scris despre cum aceasta experienta a definit pentru mine notiunea de "prieten"..<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgG-1bOtmZESjfhFbiLMXXMXRHloIMUJH20IUkXK89kqrH1U-KyTLr1g_VaTyNhbkE1AzbTidrAlcQ7bxIZfLDzuQjyxUq8oxbh0gngsuF3QLcL5ICEQw5V6Dw-5mlw5xQDvg0B19o9JISw/s1600/DSCN3281.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgG-1bOtmZESjfhFbiLMXXMXRHloIMUJH20IUkXK89kqrH1U-KyTLr1g_VaTyNhbkE1AzbTidrAlcQ7bxIZfLDzuQjyxUq8oxbh0gngsuF3QLcL5ICEQw5V6Dw-5mlw5xQDvg0B19o9JISw/s1600/DSCN3281.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Toti oamenii se lauda ca stiu ce inseamna un prieten. Dar continua sa-i numeasca "prieteni" pe cei din jurul lor, care ii critica si care contribuie la distrugerea lor interioara. De multe ori ati auzit expresia asta si deja devine cliseu "interiorul conteaza!". Dar dupa ce cineva rosteste aceasta expresie nu o mai explica. Si ramane neinteleasa pentru foarte multi oameni... Cert este ca, oricat de negativist suna, avem momente in viata, cand ramanem doar NOI. Singuri. Fara oamenii pe care i-am intalnit in viata. Dar ei sunt importanti in acele momente... intocmai fiindca ramanem singuri. Ramanem cu noi insine. Si cand esti distrus, izolat intr-o carapace din care nu ai invatat niciodata sa iesi, din care nu vezi nimic afara... nu rezisti in asemenea momente si e foarte dureros. De aceea trebuie sa te dezvolti personal pe parcursul intregii tale vieti. Pentru ca, in momente de rascruce pe care le intalnim cu totii, sa ai CU CE ramane, ci anume cu un EU interior puternic si rezistent. Nici eu nu stiam pana acum ce inseamna un prieten. Credeam ca este o eticheta pe care o punem celor din jurul nostru, doar fiindca avem lucruri in comun. Dar NU este chiar asa...<br />
<br />
PRIETENUL ESTE UN GEN DE OM! Poti avea "prieteni" pe care ii cunosti de 10 ani si care nu au contribuit cu nimic la formarea ta ca si persoana, care au ras de tine fara sa te invete ceva si fata de care nu iti permiti nici macar sa plangi... sau in cazuri mai rele, ii numim prieteni pe "vampirii energetici", care ne fura energia pozitiva si ne fac sa ne simtim groaznic. Dar continuam sa ii numim prieteni desi nu au ce cauta in vietile noastre.<br />
<br />
Si ii poti in schimb numi prieteni pe oamenii cu care, desi ai stat doar 10 zile, te-au invatat mai multe lucruri decat oricine, care au ajutat la formarea ta si care au facut sacrificii fara ca macar sa te cunoasca prea bine. Vorbesc bineinteles despre organizatorii si coordonatorii SummerIS 2014. Au fost cei mai frumosi oameni pe care i-am intalnit in viata mea! Ei sunt prieteni. Chiar daca nu le stiu numele complete tuturor. Chiar daca nu am facut schimb intre noi de toate experientele din vietile noastre si chiar daca nu stii din ce orase sunt toti. De ce? Pentru ca se chinuie sa fie cat mai inspirationali si motivationali, indiferent cu cine au de-a face. Pentru ca, daca te vad o data ca plangi, nu rad de tine ci te iau in brate si plang si ei. Pentru ca nu au dormit noptile, nu au avut timp sa manance ziua si desi erau obositi tot timpul aveau grija sa iti ofere un zambet cald cand treceai pe langa ei dimineata pe scarile si holurile din camin...<br />
<br />
Sunt oameni care, cand le povestesc planurile mele de viitor imi rad in fata, ma descurajeaza, ma critica... lucruri care vin (sau mai bine zis veneau) de la oameni pe care ii numeam inainte prieteni. In schimb toti cei de la SummerIS, organizatori dar si participanti, cand iti aud visele, oricat de visator ai fi, te incurajeaza sa le duci la bun sfarsit... oamenii acestia mi-au schimbat privirea de ansamblu pe care o aveam asupra termenului "prietenie". Acesti oameni, cand vad ca nu stii sa faci ceva, dar vrei si nu indraznesti (din cauza altor oameni care te-au facut sa-ti pierzi increderea in tine) te imping de la spate, fie ca te straduiesti sa faci lucrul ala, fie ca nu.. dar nu se lasa. Vor cu orice pret sa inveti ceva de la ei. De asta imi permit sa ii numesc prieteni, din tot sufletul meu... in doar 10 zile mi-am format o a doua familie, cu oameni, pe care desi nu ii voi mai vedea prea curand sau prea des, am ras impreuna, am plans unii in bratele celorlalti, oameni de la care chiar am avut ce invata si care mi-au fost ca niste frati tot timpul cat am stat acolo la Iasi. Desi sunt inapoi acasa de doar o zi, spun cu mana pe inima ca deja mi-e dor de voi toti! Si de organizatori si de participanti si de intregul orasul... de zgomotul de tramvai care in Roman lipseste, de Sala Pasilor Pierduti dar si de Aula Magna unde am plans toti impreuna cu Andreea si Lucian la festivitatea de inchidere...<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO2l-SqhgEfF5WxjB7QWwJEp2h_deNNTVPu1nK4XKYAKQH6vLbNusv_G5v9I9NkugE41YBwj552teeC20WKjT9sDaiX-zxlmVjxYvMsa2OgEcBX17lw38f4zgTSZUHJJOJoZ-0h6fbzOgR/s1600/10565225_696012540470744_5911300194730837383_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO2l-SqhgEfF5WxjB7QWwJEp2h_deNNTVPu1nK4XKYAKQH6vLbNusv_G5v9I9NkugE41YBwj552teeC20WKjT9sDaiX-zxlmVjxYvMsa2OgEcBX17lw38f4zgTSZUHJJOJoZ-0h6fbzOgR/s1600/10565225_696012540470744_5911300194730837383_n.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
<br />
Va multumesc ca ati contribuit la formarea mea ca om, pentru diminetile grabite, pentru serile de chitara, pentru jocurile care nu ne lasau niciodata sa ne plictisim si pentru ca mi-ati oferit o vara si amintiri de neuitat! Dar mai ales... Va multumesc ca m-ati invatat ce inseamna cu adevarat un prieten!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<object id="BLOG_video-UPLOADING-0" class="BLOG_video_class" contentid="UPLOADING" width="320" height="266" ></object></div>
<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-36731566548796803332014-04-02T09:43:00.001-07:002014-04-02T09:52:50.454-07:00Lehamite-mi<div class="MsoNoSpacing">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEy3DmqBstXf5gNBybD7sI2WGdIUEZuIp11RRo5FA-9FwxxlGUI3Q8U-ZdF1r6zLuM-WevaBE4FTCoeeLKXE_dEOXU19GyzuagDvCbrl1tfPQCZ5lfO4muAI7b_jYt5JfX0oY-iaSPXVd7/s1600/images(2).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEy3DmqBstXf5gNBybD7sI2WGdIUEZuIp11RRo5FA-9FwxxlGUI3Q8U-ZdF1r6zLuM-WevaBE4FTCoeeLKXE_dEOXU19GyzuagDvCbrl1tfPQCZ5lfO4muAI7b_jYt5JfX0oY-iaSPXVd7/s1600/images(2).jpg" /></a></div>
<span lang="RO"><span style="color: #073763;"><br /></span></span>
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Ai dracilor aripi le simt in piept batand adanc<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Si soarele-si pierde razele, se pierd in vant<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">La mine nu ajung, caci eu stau prea departe<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">De sol. Ci inauntrul lui, cautator de moarte.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Satul mai sunt de lume, de oameni si de toti<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Caci ei prea mult vorbesc, privesc acum spre morti<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Ei stiu sa taca si sa spuna ceea ce altii n-au tacut,<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Ranind totul, pe orisicine, nu, ei n-au facut.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Lehamite-mi acum de vii, de lipsa vietii lor,<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Ei mor zilnic de bani si ei, niciodata de dor,<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Si mai reci ca piatra de mormant,<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Isi rateaza viata si destinul, ducandu-se-n pamant.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Ce-i ratiunea? Doar un sentiment mai grav<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Ce-acum ignora creierul al inimii morav<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><span style="color: #073763;">Si gandurile-mi se pierd, se duc spre mare,<o:p></o:p></span></span></div>
<span style="color: #073763;">Lehamite-mi acum, si sa privesc in zare!</span><br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/2iTlu3STCdI" width="420"></iframe><br />
<br />
<br /></div>
Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-68511389224073562552013-07-04T10:28:00.002-07:002013-07-04T10:30:31.668-07:00Portretul lui Dorian Gray<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;"> </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0AxL4xk_evT4FK2CX7bzm5wc5hX4HUoPsbMdLXm3FzumlHT1vVeVFUjmLSvvAwpEIqEudbpxPW-HkEJ-0ITxci-rbNYnquB9tmRE3JCj-ca3S-QovVOffxW8FoFqjw42GpuzCDWPjr3zR/s1000/dorian_gray_ben_barnes_painting.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0AxL4xk_evT4FK2CX7bzm5wc5hX4HUoPsbMdLXm3FzumlHT1vVeVFUjmLSvvAwpEIqEudbpxPW-HkEJ-0ITxci-rbNYnquB9tmRE3JCj-ca3S-QovVOffxW8FoFqjw42GpuzCDWPjr3zR/s320/dorian_gray_ben_barnes_painting.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;"> Da, e un capitol complicat. Am imprumutat
cartea de la biblioteca liceului in ultima saptamana de scoala si bibliotecara
o va vedea inapoi la anul… :3 dar cum spuneam. Am vazut filmul de cateva ori
inainte si evident mi-a influentat lectura dar nu imi pare rau. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;"> Este vorba despre un tanar englez,
foarte frumos, pe nume Dorian, caruia i se face un portret de catre Basil, cel
mai bun prieten al lui de pana acum. Si ajunge sa faca cunostinta cu Harry, un
om care poarta masca a ceea ce si-ar fi dorit sa fie, si ceea ce ajunge sa fie
defapt, Dorian. Il influenteaza pe Dorian intr-un mod barbar, astfel ca acesta isi pune o dorinta
fara sa vrea, atunci cand vede portretul pe care i l-a terminat Basil. Este gelos pe faptul ca acel portret va tine
piept anilor, si va ramane mereu frumos, in timp ce el va imbatrani. Asa ca isi
doreste sa se intample invers, si dorinta i se indeplineste… dar nu numai atat.
Sufletul sau se urateste din ce in ce mai mult din cauza influentelor lui
Harry, pana cand ajunge sa-si ucida prietenul cel drag… iar totul incepe sa se vada pe portretul sau.. nu pe fata reala.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;"> Este o fresca sociala a inaltei
societati engleze de la sfarsit de secol 19. E vorba despre oamenii care poarta
masti, despre cum trebuie alesi oamenii pe care vrem sa-i avem in jurul nostru…
cea mi importanta invatatura pe care ajungi sa o tragi din aceasta carte e
aceea ca nu trebuie pus nimic inaintea iubirii si a valorilor morale umane. Nimic
inaintea sinceritatii si a cinstei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;">Caci frumusetea este un dar ce se pierde
rapid… <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: .5in;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;">Aa, da, era sa uit sa va spun: ecranizarea din 2009, e superba :3<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: .5in;">
<span style="font-family: "Californian FB","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: .5in;">
<span style="font-family: Californian FB, serif;"><span style="font-size: 19px;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/ik5SjilSxoI?list=PL67A15EEF540D8C34" width="560"></iframe></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: .5in;">
<span style="font-family: Californian FB, serif;"><span style="font-size: 19px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4lvNJlwOrOI2MI9HLvgNdDBKm6qXQtpunK0OYQSu9XCgXOaxuzSvGO4nX1xUe7XmNqOCG3P8WgCHfIrjzwHm1VHdjVBuZ6Oigo2790Ps6XI-fSbA5My3WQuBO3HN977FVUmducFBoOuWG/s733/dorian.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4lvNJlwOrOI2MI9HLvgNdDBKm6qXQtpunK0OYQSu9XCgXOaxuzSvGO4nX1xUe7XmNqOCG3P8WgCHfIrjzwHm1VHdjVBuZ6Oigo2790Ps6XI-fSbA5My3WQuBO3HN977FVUmducFBoOuWG/s320/dorian.jpeg" width="240" /></a></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-indent: .5in;">
<span style="font-family: Californian FB, serif;"><span style="font-size: 19px;"><br /></span></span></div>
Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-85862009629015658022013-05-31T02:43:00.002-07:002013-05-31T02:44:16.224-07:00Muste care roiesc la intuneric<span style="color: #660000;">Gandurile-mi sunt ca niste muste. Dar mustele astea ale mele roiesc la intuneric, cand e intuneric si nimic. Ma gandesc la el. Il vreau. Timpul e ca o franghie ce te trage mereu inapoi. Dar gandurile astea se suprapun in timp ce citesc si dispar toate cand cititul ma trezeste.. "O franghie de care atarnau rufe albe, noptiere, portocale, sucuri, reviste din mai multe saptamani sau luni". Si oameni. <strike>Multi</strike> oameni. Defapt e numai el. Si muzica colegilor mei care ma loveste din spate si care suna parca dintr-o alta lume.</span><br />
<span style="color: #660000;"><br /></span>
<span style="color: #660000;">Gandurile s-au pierdut... S-a facut lumina.</span><br />
<span style="color: #660000;"><br /></span>
<span style="color: #660000;">Desi e tot intuneric.</span><br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/S9VVxDZCZzI" width="560"></iframe><br />
<br />
<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-59790301491882022782013-03-16T02:12:00.000-07:002013-03-16T02:17:43.082-07:00Magazinul de Sinucideri, de Jean TeuleAm terminat cartea asta in 2 zile. Bine hai, 3. Dar in prima zi am citit 5 pagini si in a 3, 10. Este o carte care mi-a placut la nebunie, desi urasc faptul ca am vazut filmul inainte. Cartea aceasta este deja cunoscuta in unele locuri pentru faptul ca despre anumiti adolescenti romani care s-au sinucis, se spune ca citeau aceasta carte. EU SPUN CA E BULLSHIT! Este vorba despre sinucideri, da, Magazinul de Sinucideri, dar este UMOR. Unul negru, e adevarat, unde glumele se fac pe seama mortii, dar este umor! Este o carte care iti ridica moralul de la pamant, te face sa fii mai fericit si te face sa ai mai multa incredere in viitor. Asa ca pentru cei care zic ca aceasta carte instiga la sinucidere, ii invit, cu drag, sa se sinucida. <br />
<br />
Jean Teule este un scriitor de benzi desenate, romane si scenarii. Este de origine franceza, are 60 de ani si nu stiu cum de nu am mai auzit inainte de el.<br />
<br />
Este vorba despre o familie franceza, Mishima, Lucrece, fii lor Vincent si Marilyn. Totul se schimba atunci cand se naste cel de al treilea fiu, Alan. Baiatul se naste cu un zambet pe fata, desi asa ceva nu s-a mai intalnit pana atunci, si pe parcursul vietii lui, este un optimist incurabil si care ii face si pe ceilalti din jurul lui sa fie la fel ca el. Tind sa precizez ca actiunea se petrece cu cate secole in viitor, unde se petrec foarte multe atentate teroriste, unde soarele nu rasare niciodata, unde poluarea e cu 50% mai mare decat in ziua de azi, unde lumea e foarte pesimista, si unde se sinucide un om la fiecare 40 de minute. Totul pana cand se naste acest copil, Alan. <br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisPJF7zlT7J_-t2Gr-p7n0qFJTDtxP9jBIiAGZElPtDk6nW6jfPWU3XpzKLBvpZoT2LIEvpt5ye7XMYevZt2q5QsEcaHyUPDpr0eq2d3SbihLvxI5DSJdG4iQbTVD4s0VnVptS7FZJBAxR/s1600/suicideshop.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisPJF7zlT7J_-t2Gr-p7n0qFJTDtxP9jBIiAGZElPtDk6nW6jfPWU3XpzKLBvpZoT2LIEvpt5ye7XMYevZt2q5QsEcaHyUPDpr0eq2d3SbihLvxI5DSJdG4iQbTVD4s0VnVptS7FZJBAxR/s320/suicideshop.jpg" /></a><br />
<br />
Familia are un magazin, pe care Mishima l-a mostenit de la tatal sau, care il mostenise de la tatal celalalt, samd. Deci era o traditie pentru ei sa pastreze magazinul si sa aiba grija de el. Fiecare om care intra acolo, nu se mai intorcea niciodata (asta la inceput). Oamenii vin acolo smulsi de vlaga, oameni pe care viata i-a tradat si parasit... clientii magazinului, cand intra, sunt foarte uimiti de toate sticlutele de otravuri felurile pe care le vad, de tipurile, lungimile si grosimile funiilor de spanzurat, sau de kit-urile de sinucidere (spre exemplu kitul Alan, model dupa Alan Turning, care a otravit un mar cu cianura, l-a pictat si dupa l-a mancat, si a murit). Oamenii plec de acolo cu sacose pe care scrie „V-ati ratat viata? Cu noi, moartea e un succes!” <br />
<br />
Totul pana cand Alan creste, si incepe sa vorbeasca cu clientii, sa le recomande altceva in locul sinuciderii, sa ii faca sa rada, sau sa saboteze produsele. Schimba bomboanele otravite cu bomboane normale, taie franghiile pe jumatate ca acestea sa se rupa cand clientii le folosesc, schimba merele din kit-urile de sinucidere. <br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT1h6ZHwss-wl30H1eBEExHXyJfUwC1RS2wb-_NonCIkbqVzSBsxu5c3BNnwUbI_DxRG9BCyrGC7X9lUXSmXM3SGbedtlWxfrskI3u2giAfOm_80LDwdhbmBr9KRqOgyzDWsL1GPzJcJ6C/s1600/IMG.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT1h6ZHwss-wl30H1eBEExHXyJfUwC1RS2wb-_NonCIkbqVzSBsxu5c3BNnwUbI_DxRG9BCyrGC7X9lUXSmXM3SGbedtlWxfrskI3u2giAfOm_80LDwdhbmBr9KRqOgyzDWsL1GPzJcJ6C/s320/IMG.jpg" /></a><br />
<br />
Dupa cum ziceam, Alan incepe incet incet sa ii schimbe pe toti in optimisti. La inceput pe clientii mai vulnerabili la fericire, apoi pe sora sa, Marilyn si apoi pe fratele lui, un asa zis sclerozat negativist incurabil, pe care Alan il face sa fie mult mai fericit. Cand parintii lui vad ca magazinul se duce de rapa si cei doi copii ai lor se schimba, decid sa renunte la jignirile aduse lui Alan, spunand ca n-au nici un efect negativ asupra lui, si sa il trimita in armata, de unde toti ies si mai negativisti decat erau cand au intrat, sau de unde nu se mai intorc deloc. Dar Alan le trimite de acolo tot felul de scrisori vesele, in care le povesteste cum ii face pe toti ceilalti baieti sa rada, si ii inebuneste pe profesori. <br />
<br />
Cand Alan se intoarce acasa, reuseste sa o schimbe si pe mama lui, iar cand Mishima, tatal sau se imbolnaeste si cade la pat, Alan impreuna cu restul membrilor familiei, schimba Magazinul de sinucideri intr-un fel de restaurant, unde oamenii beau sucuri cu nume de otravuri si unde clatitele sunt in forma de cap de mort. Toata lumea care vine acolo rade, se amuza, ies mai fericiti si mai veseli, mai optimisti si cu chef de viata. Totul, datorita lui Alan. Si-a schimbat familia, orasul, ce mai urmeaza? Sa ii schimbe pe cei din Guvern, ati ghicit! <br />
<br />
Guvernantii au dat comanda, la Magazinul de sinucideri, de 40 de tuburi de otrava de inhalat. Iar Alan schimba otrava din sticlute cu gaz ilariant. Acela e momentul crucial, punctul culminant al povestii, unde tatal lui vrea sa il omoare, cand guvernul inchide magazinul de sinucideri! Dar familia cumpara restaurantul de alaturi si se ocupa de el, continuandu-si afacerile. Iar Alan reuseste sa schimbe o lume intreaga, prin optimismul sau!<br />
<br />
Cel mai mult mi-a placut stilul scriitorului, felul usor poetic in care scrie, stil pe care il puteti recunoaste in micile fragmente pe care vi le arat.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJh4Dl8y-D33mmWUGDdh1XQiBeuCSGkr9szxag8c74o19hckcDpP-Ox2JPOogoTEjvKkOqcfZkYEx2Bt6YCFYZ3Q8ezGe5Qqoi2r8EUBKASeIL3nJN9WPmJPv_QtaoKaKYErkiRwMCEhQp/s1600/IMG_0001.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJh4Dl8y-D33mmWUGDdh1XQiBeuCSGkr9szxag8c74o19hckcDpP-Ox2JPOogoTEjvKkOqcfZkYEx2Bt6YCFYZ3Q8ezGe5Qqoi2r8EUBKASeIL3nJN9WPmJPv_QtaoKaKYErkiRwMCEhQp/s320/IMG_0001.jpg" /></a><br />
<br />
Mai est o chestie care mi-a placut in film, si pe care nu o gasesc in carte, desi mi-ar fi placut! Este vorba despre o gluma de la sfarsitul filmului: Un om incearca sa se spanzure dar nu reuseste, fiindca franghia se rupe, fiind sabotata de alan. Am ras jumatate de ora! :)) asta da umor negru! :D <br />
<br />
<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/tmptL7rXJw0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
<br />
Si ca tot am pus o postare pe blog, vreau sa mai spun si ca il iubesc pe Catalin! :*:* <br />
Spor la citealaaa!! :DAnca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-43202563551110905672013-01-23T10:02:00.000-08:002013-01-23T10:02:04.765-08:00Miercurea fara cuvinte - Vancouver<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsu7jQOoLwdANV-sZ4ts9VK_EWgpoQHlDKGqgCpZ71Z93VxKbMdYBHy1M_6JKcvlbQkveQDiveXQYxQfmg-ygZfKnh2aJwqsEIqlUV-9JuoOEEgAH_NK0Wh7-iuZR5zi71EkFu82crkH64/s1600/image.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="300" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsu7jQOoLwdANV-sZ4ts9VK_EWgpoQHlDKGqgCpZ71Z93VxKbMdYBHy1M_6JKcvlbQkveQDiveXQYxQfmg-ygZfKnh2aJwqsEIqlUV-9JuoOEEgAH_NK0Wh7-iuZR5zi71EkFu82crkH64/s400/image.jpg" /></a></div><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYbWJ5xyNnavcYfmxFewGX9vsZ_rmH4b194BJzu-XmEI3pT31imOL7JBlLwWanZLCJQwejM0O63MyAHVYXhwcufAKrV_2k-EGfedbj60Th_x6NN2LI5B5ZJ8EgBpX8xdiBI9jj11GazlN_/s1600/night_architecture_wallpaper_vancouver_canada-normal.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="300" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYbWJ5xyNnavcYfmxFewGX9vsZ_rmH4b194BJzu-XmEI3pT31imOL7JBlLwWanZLCJQwejM0O63MyAHVYXhwcufAKrV_2k-EGfedbj60Th_x6NN2LI5B5ZJ8EgBpX8xdiBI9jj11GazlN_/s400/night_architecture_wallpaper_vancouver_canada-normal.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL3zKOtYWIMnRfSGadJnBQCPDhUnXIjjGwcx8blAbEeV1700H1wc_qHEZLam0bY2qIvU48mnPq21SJKETAvZ0wpH3mH0shlSP-TPz_M874sH-TpWAyBOLMfTG0P5NkLWXt1Z9qsR5o57oS/s1600/victorian-hotel.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="266" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL3zKOtYWIMnRfSGadJnBQCPDhUnXIjjGwcx8blAbEeV1700H1wc_qHEZLam0bY2qIvU48mnPq21SJKETAvZ0wpH3mH0shlSP-TPz_M874sH-TpWAyBOLMfTG0P5NkLWXt1Z9qsR5o57oS/s400/victorian-hotel.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2PNJu9R51RyVoI3XaKWLzIcDqf2h9jXN-nY9nIRG7TfS_d4tChJ6LoDFrbGwupciI1UZeVM-IfFOu5lX8GfFtshMVop6iaIHonTigNrNjNwVOrdZU0B4TtulWXQpDlHxlApczG3GDqlqP/s1600/vancouver_cnt_6nov09_istock_b.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="266" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2PNJu9R51RyVoI3XaKWLzIcDqf2h9jXN-nY9nIRG7TfS_d4tChJ6LoDFrbGwupciI1UZeVM-IfFOu5lX8GfFtshMVop6iaIHonTigNrNjNwVOrdZU0B4TtulWXQpDlHxlApczG3GDqlqP/s400/vancouver_cnt_6nov09_istock_b.jpg" /></a></div><br />
Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-31799163781837206592013-01-18T10:06:00.000-08:002013-01-18T10:09:03.274-08:00Cimitirul Animalelor 1989 <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgICnbaWDgZpf2-OF1smsSGnZOFudOdZTzexPecMvstA-ayHgja5kNgAaVlisuTRwAEYLqMa98kHv1smzxa0WVk2QCKVHFk3Ih71X_X3tyJ2v9h8TMwcWz2at7M_TWeY7gZhenPi76nIrAd/s1600/3389.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="266" width="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgICnbaWDgZpf2-OF1smsSGnZOFudOdZTzexPecMvstA-ayHgja5kNgAaVlisuTRwAEYLqMa98kHv1smzxa0WVk2QCKVHFk3Ih71X_X3tyJ2v9h8TMwcWz2at7M_TWeY7gZhenPi76nIrAd/s320/3389.jpg" /></a></div><br />
Regele Horror, in persoana :)<br />
<br />
Tocmai am vazut un film suuper fain, pe care il recomand in special celor pasionati de genul horror. Filmul se numeste „Pet Sematary” e din 1989 si e facut dupa o carte de Stephen King, cu acelasi nume. Scenariul din cate am citit pe internet (sa imi ziceti daca gresesc) a fost facut tot de Stephen King. <br />
<br />
<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/jpjpUOXQZac" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
Am citit Cimitirul Animalelor dar nu am reusit din pacate sa termin cartea :( am citit in orice caz peste jumatate din ea si pot spune ca actiunea din film e identica cu cea din roman. Mi-a placut enorm cartea, adica imi place (ca n-am terminat-o), dar mai ales filmul. Deocamdata acestea sunt la egalitate (desi stiti ca la mine, cartea bate filmul!), sunt la fel de bune, dar aici vreau sa vorbesc in special despre film. <br />
<br />
O familie fericita si numeroasa (Domnul doctor Louis Creed, sotia lui Rachel, fetita lor Ellie, bebelul Gage si motanul Church) se muta din Chicago, in Maine, deoarece Louis isi gaseste de lucru la un campus universitar. Chiar in prima zi de lucru se confrunta cu un caz grav: Un student a fost lovit grav de o masina in timp ce facea jogging. Se loveste la cap si moare in mainile doctorului Creed. Aici e „primul caz de teroare”, caci studentul respectiv, Victor Pascow, revine la viata pt cateva momente, doar ca sa ii spuna lui Louis sa aiba grija...<br />
<br />
Casa familiei este plasata pe marginea unui drum periculos, mare, pe care trec diverse camioane incarcate cu marfa. La un moment dat, Church moare lovit de un camion, si ajunge in curtea domnului Jud Crandall, batranul vecin al familiei Creed. Jud i’l arata pe Church lui Louis, dupa care Jud il insosetste pe Louis pana la Cimitirul Animalelor... avandu-l pe Church mort, intr-un sac. Dupa acest mic cimitir erau niste.. aici nu prea stiu cum sa va explic. Un copacel cazut la podea ar fi prea... simplist. Era o multitudine de crengi rupte si copaci cazuti la pamant. Iar ei au traversat acel mic podulet natural, ajungand intr-un vechi cmitir indian. Aici il ingroapa pe Church, iar a doua zi, ca un miracol, Church reapare. Louis incearca sa-si spuna ca l-a ingropat de viu si a putut scapa, dar realitatea era cu totul alta. Acum Church era un motan dezgustator, urat mirositor, care obisnuia sa ucida pasari si sobolani, si avand toate aceste obiceiuri, nu mai era foarte iubit de cei din familie.<br />
<br />
<br />
Toate se pare ca au revenit la normal, pana cand Gage moare si el, tot lovit de un camion, intr-un moment de neatentie al parintilor sai. Aici incepe adevaratul calvar... Louis se ia la bataie cu tatal lui Rachel la inmormantarea fiului sau, dupa care Rachel si Ellie pleaca in vizita, pentru cateva zile, la parintii lui Rachel. Louis, intr-un acces de nebunie, il dezgroapa pe fiul sau din cimitirul orasului si il ingroapa din nou, de data asta in vechiul cimitir indian. In noaptea aceea, la miezul noptii, Gage se ridica din morti si il ucide pe Jud cu ajutorul motanului. Dupa ce ii suge sangele, apare mama lui Gage... Rachel plecase de urgenta lasand-o pe Ellie la bunici, deoarece a presimtit raul ce va urma sa se intample. Asadar, Rachel apare in casa lui Jud. Ce se intampla?<br />
<br />
<br />
Asta e unul din momentele cruciale, unul la care eu m-am cutremurat de frica si la care m-am gandit, si la care inca ma gandesc... mereu, inainte de culcare. Tot o vad, cand inchid ochii, pe Zelda... de ea nu v-am spus. Intr-o seara Rachel ii povesteste sotului sau despre Zelda, sora ei care s-a imbolmavit de nu stiu ce, si a murit... a fost un adevarat calvar... Aceasta Zelda, dragilor, desi copil, era urata, cu un spate cocosat din care ii ieseau oasele, putin par in cap, o voce ca de mort, si pe langa faptul ca era bolnava fizic, era si bolnava psihic. Rachel traieste cea mai urata perioada a vietii in copilarie, ingrijind-o pe Zelda, care era invidioasa pe capacitatea sa de a trai normal, pe sanatatea lui Rachel, pe frumusetea ei. <br />
E un cosmar care, desi terminat pentru scurt timp (timpul casatoriei cu Louis si nasterea celor 2 copii) revine in viata ei... pur si simplu nu imi pot scoate din cap.... nu pot! :| Rachel intra in camera unde Gage l-a ucis pe Jud si o vede pe Zelda stand jos, la fereastra... Aceasta intoarce capul si zice: „In sfarsit m-am intors pentru tine, Rachel. Am de gand sa iti intorc spatele, ca al meu, Ca sa nu te mai poti da jos din pat niciodata....” Si pur si simplu nu iti poti scoate din cap urletele ei... <br />
<br />
<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/oV4nwwgVEc4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
ATENTIE! Filmul propriu zis e color, doar filmuletul de pe youtube e facut in stilul vintage :)<br />
<br />
<br />
O alta secventa care m-a marcat a fost cea in care Louis se duce a doua zi la casa lui Jud si dupa ce se lupta cu fiul sau si il arunca la podea, acesta se ridica, (Gage, da?) si vine spre Louis avand privirea fixa si un cutitas in una din maini... lui Louis ii vin in minte imagini cu Gage pe vremea cand era copilul sau.... si este intr-adevar, nu un moment de groaza, dar unul emotionant.<br />
<br />
La final bineinteles, are loc un incendiu. Louis da foc casei lui Jud in care se afla fiul sau intors din morti, acum adormit cu ajutorul unui ser... <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBlwBX4N2v-yjSixbO3dyVQDsX_9diEEuW6j-3p0Aqvm1-mhRnQpljdel2KI4rAXXq5V4Cr0lBvoEinmG_ffwv9yodXtOgGcEN6rzr0FltANMxKIvTOhpsyZIV-5n54QV96uuOyIYaxLHf/s1600/stephen-king-net-worth-300x182.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="182" width="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBlwBX4N2v-yjSixbO3dyVQDsX_9diEEuW6j-3p0Aqvm1-mhRnQpljdel2KI4rAXXq5V4Cr0lBvoEinmG_ffwv9yodXtOgGcEN6rzr0FltANMxKIvTOhpsyZIV-5n54QV96uuOyIYaxLHf/s320/stephen-king-net-worth-300x182.jpg" /></a></div><br />
<br />
Iar acesta inca nu este sfarsitul... dar dragilor, veti vedea voi, cand veti termina de vazut filmul. Este un film de nota 10! Am vazut 3 filme facute dupa carti de Stephen King: Christine, care, pe langa carte (care mi-a placut enorm!), mi-a placut cel mai putin, Salem’s Lot, care, desi cei care jucau rolul personajelor m-au dezamagit, a fost putin mai bunicel, avand scene cu adevarat horror, ca cele din carte. IT, care mi-a placut la nebunie desi nu am citit cartea (rusine sa-mi fie!) Si Acesta, Pet Sematary, un extraordinar film, cu adevarat horror! :X<br />
<br />
Citind cartea Cimitirul Animalelor, sau uitandu-te la film, inveti sa accepti moartea ca facand parte din viata. Aceasta poveste infioratoare, iti arata cum moartea, e uneori, mai buna... Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-84674395140487882242012-11-06T07:24:00.001-08:002012-11-06T07:29:39.711-08:00...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, de Oliviu CraznicAm promis o recenzie autorului acum mai multa vreme, cand tocmai imi venise cartea prin posta (comandata de la editura online Elefant). Mai mult comentariu decat recenzie.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0aoXvI3jzJYx0dB_tQfI4sfLL-ZUeHBeL0u50m7PqlBs8Q_1bNvHtuXRq1hwll_t1KLUNmXmhDLzkR5SNHY1LpONAv4eWHHyFN_VkOG49tR1F883Do3PjFewsDiRdgO6ah5kEpGae5OXd/s1600/cosmarul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="320" width="188" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0aoXvI3jzJYx0dB_tQfI4sfLL-ZUeHBeL0u50m7PqlBs8Q_1bNvHtuXRq1hwll_t1KLUNmXmhDLzkR5SNHY1LpONAv4eWHHyFN_VkOG49tR1F883Do3PjFewsDiRdgO6ah5kEpGae5OXd/s320/cosmarul.jpg" /></a></div><br />
Cand mi-am dat seama, in timpul cititului, ca e defapt o carte cu vampiri (mai mult sau mai putin) mi-am dat ochii peste cap si m-am rugat sa nu cumva sa fie una din acele “clisee literare”. Caci in majoritatea cartilor cu vampiri sau varcolaci, gasim o adolescenta care pleaca intr-o tabara de reeducare, unde cunoaste un vampir. Din fericire, aici nu s-a pus problema. Ba chiar este o carte gotica in intregul sens al cuvantului, profunda si de-a dreptul – frumoasa.<br />
<br />
In aceasta carte este vorba despre nunta marchizei Josephine de Lauras cu Max Schwartz, la care este invitat si personajul nostru principal, Arthur de Seranges.<br />
<br />
Invitatii sunt putini, si ciudati. Printre ei se numara un fost preot, despre care se spune acum ca ar fi un mare desfranat, Giulianna Sellini, o italianca despre care se spune ca ar fi pasionata de artele magice si se culca cu tapi (replica ei, nu a mea), Von Walter, dar nu in ultimul rand, cel mai important personaj al cartii (dupa parerea mea) Albert de Guy, inchizitorul. Spun cel mai important deoarece atunci cand acei asa-zisi vampiri sunt oarecum „descoperiti” el conduce intreaga actiune, si ordoneaza totul, fiind slujitor al lui Dumnezeu.<br />
<br />
Lucrurile in Castelul Ultimelor Turnuri merg cu adevarat rau atunci cand invitatii incep sa se imbolnaveasca si sa prezinte pe corp mici umflaturi negre, ca facute de un vampir. Atunci intregul castel intra ca intr-un fel de carantina. Nimeni nu intra, nimeni nu iese. Stresul este continuu, si nimeni nu mai poate avea incredere in nimeni. Nu se precizeaza exact cand se petrece actiunea, dar fiindca autorul vorbeste de spadasini, cavaleri, inchizitori, marchize si vicontese, tind sa imi imaginez totul la sfarsitul secolului 19, cel mult. <br />
<br />
Este o carte horror/ mistery. Dar din punctul meu de vedere, daca n-ar fi fost acea atmosfera super-gotica, s-ar fi putut incadra deasemenea la romanele politiste. Acest roman are acelasi suspans, si momente incordate „la fiecare colt de strada”. Cine sa fie oare vinovatul tuturor relelor ce se petrec? Sa fie Von Walter? Destul de probabil, avand in vedere ca abea daca se stie cum a ajuns el la nunta. Sa fie Huguet de Castlenove, fostul preot, care acum e un spadasin periculos? De ce nu Arthur de Seranges? De ce nu Giuliana Sellini? Bineinteles ca vinovat e cel la care nu ne gandim niciodata, exact ca intr-un roman politist!<br />
<br />
Ah, sa va mai spun ca in umbra actiunii sta si o poveste de dragoste? Una moale, sa zic asa. Arthur de Seranges, personajul principal, se indragosteste de fiica politistului, Adrianna de Valois. Si era cat pe ce sa zic daca raman sau nu impreuna.... dar pe asta o veti stii voi, cand veti citi romanul :*<br />
<br />
Cand am terminat romanul in sine, am avut niste ..dubii, ca sa zic asa. Au fost lucruri pe care nu le-am inteles. Exista sau nu, in realitate, Conrad Lorenz? Si pe ce cronici medievale se bazeaza romanul? De unde s-a inspirat scriitorul si de ce a scris el aceasta carte? Raspunsurile au venit rand pe rand citind postfata romanului, „O saga in negru”, un fel de comentariu al acestei carti, scris chiar de autor. Mai jos aveti cele doua pagini cu motvatia scriitorului si scopul sau – doua dintre cele mai importante pagini ale cartii. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw03yGn9VzModBo-08MmuDNr6oHiDBqo53zww74nRfNf5FXAqJAS1e9cPFdube8RWGoIji5WbJOJNTbBPHZ_79zypHugMF3x1lIodPPpcCgVohuwicf3FNTkePHaVBPZFgt716HpWnLA2M/s1600/IMG.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="276" width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw03yGn9VzModBo-08MmuDNr6oHiDBqo53zww74nRfNf5FXAqJAS1e9cPFdube8RWGoIji5WbJOJNTbBPHZ_79zypHugMF3x1lIodPPpcCgVohuwicf3FNTkePHaVBPZFgt716HpWnLA2M/s320/IMG.jpg" /></a></div><br />
<br />
Mi-au placut extraordinar de mult scenele horror si desrierile acelor creaturi numite nelapsi. Cu adevarat de groaza...<br />
<br />
Personajul meu preferat este vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur de Seranges, cu toate ca moare la sfarsit. Imi place acest personaj deoarece aduce putin a Lestat de Lioncourt. Curajos, aratos, si foarte putin impulsiv. Vincennes este foarte sociabil, manierat, un adevarat cavaler al secolului 19. „Curajul lui, hotararea, mintea lui ascutita, toate faceau lucrurie mai simple. Dar acum vicontele Raoul de Vincennes lipsea, si eu eram pe cont propriu” spune Arthur. <br />
<br />
Este o carte minunata, pe care o recomand in special celor pasionati de ocultism, creaturi mitologice si goticism. <br />
Dar si celor care pur si simplu vor o carte alaturi de ceaiul de dimineata! <3
<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/6jeLlrGkvzQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
Imi pare rau ca nu am scris mai multe despre actiunea romanului, dar cred ca mi-ar fi fost imposibil sa fac asta fara a va prezenta si sfarsitul. <3<br />
<br />
Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-48436470314943850542012-10-23T05:47:00.000-07:002015-09-12T05:56:04.740-07:00Mi-e dor...<br />
<br />
<br />
Mi-e dor de chipul tau angelic, si de glasul prea divin<br />
Mi-e dor de clipele impreuna, si de sticlele cu vin.<br />
Mi-e dor de ochii tai precum smaraldul si trupu-ti prea curat<br />
Mi-e dor sa te privesc din nou, tu, inger intunecat.<br />
<br />
Mi-e dor de zambetul tau cald, si parul carliontat,<br />
De buzele gustoase, si de gesturile ce mi-ai aratat. <br />
Mi-e dor sa te-aud cum citesti, sub clarul lunii stralucitoare,<br />
Mi-e dor sa te ascult cum imi spui povesti nemuritoare.<br />
<br />
Mi-e dor sa te tin iar in brate, ca pe-ul bibelou sculptat,<br />
Mi-e dor sa iti mangai inima, si sufletul nemasurat.<br />
Mi-e dor sa iti aud iarasi pasii, ca pe un vechi ecou, <br />
Mi-e dor sa ma bucur de tine, tu, al vietii, cel mai frumos cadou.<br />
<br />
Mi-e dor sa te simt iar aproape, si sa te gust neincetat,<br />
Mi-e dor sa imi inseninezi din nou, cerul innourat.<br />
Mi-e dor sa te iubesc indeaproape, de parc-ar fi ultima zi,<br />
Mi-e dor sa vad cum ma iubesti, si inima ce mi-ai furat.<br />
<br />
<br />
<3 allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" iframe="" src="http://www.youtube.com/embed/b1DJlUcxgJ8" width="560"><!--3--></3>Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-78899172253288561332012-07-18T15:08:00.000-07:002015-09-12T06:01:21.531-07:00Despre muzica rockMuzica rock provoaca placere oamenilor care o canta, dar in special celor care o asculta! Muzica rock, dupa mine, e printre cele mai mari placeri omenesti: un lucru plin de pasiune, noncomformism, sentimente si sunete nebune ce iti inalta sufletul deasupra cerului: e o culme a fericirii. Si lasati-ma sa va zic: GOD LOVES ROCK MUSIC!<br />
<br />
In lumea muzicii rock nu conteaza culoarea pielii tale, religia, tara din care provii, sau statutul tau in societate. Lumea muzicii rock e… LIBERA, lipsita de cretinism, fandoseli fara rost sau ipocrizie. <br />
<br />
Acest gen de muzica a facut ravagii in intreaga lume: a determinat oamenii sa se certe intre ei, sa se impace, sa se iubeasca unii pe altii. Le-a condimentat viata cu sentimente, caci asta este ceea ce transmite muzica rock. A nascut adevarate stele, a incheiat razboaie, a schimbat modul de gandire a oamenilor, si a unit inimi. A creat vise! Si la randul ei, aceasta arta, pe care noi o numim muzica rock, este un vis implinit. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9bQijB7SQ_UnpkmP00Oso73wdhvt9eONN-HXtz4w1xxcM1meaM_w6Bfw_UQfUs0Q5ZjdyloprRFq8AmDdrf5juXfqyQ7zFRHotaKM43nmqFuylRCg9qVg1Vi4kihEeioi9E-gW6fu8zwT/s1600/headbang+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9bQijB7SQ_UnpkmP00Oso73wdhvt9eONN-HXtz4w1xxcM1meaM_w6Bfw_UQfUs0Q5ZjdyloprRFq8AmDdrf5juXfqyQ7zFRHotaKM43nmqFuylRCg9qVg1Vi4kihEeioi9E-gW6fu8zwT/s320/headbang+%25282%2529.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
In timp ce scriam acest post, vorbeam cu un tip pe mess:<br />
X: Vrei sa te las putin, poate pierzi vreo idee ceva..? m-a intrebat el. <br />
Atunci cand scriu despre rock, o fac din suflet, si atata timp cat il am, nu am cum sa pierd nimic. Vine dinauntrul meu, ideile imi sunt intiparite in adancuri, caci nu le gandesc, le simt. Simt muzica rock, cum imi navaleste in suflet, purtandu-ma deasupra valurilor fericirii. Si n-am cuvinte s-o descriu, e minunata. <br />
<br />
Muzica rock te linisteste, te agita, te face sa te regasesti pe tine insuti pentru ca mai apoi sa te pierzi din nou. <br />
<br />
Muzica rock e ca o carte: TE FACE SA ZBORI. <br />
<br />
Daca ar fi sa-mi imaginez raiul, ar fi asa: Cerul intunecat (sa fie noapte, da, deci intelegeti voi), cu un nor imens in mijloc, luminat de fulgere. Deasupra lui, un Iisus cantand la chitara electrica, impreuna cu Jon Lord, Kurt Cobain, Freddie Mercury, Gary Moore, Jim Morrison si multe alte legende ale muzicii rock - de ce nu, poate chiar si Statuia Libertatii :)) (In caz ca nu stiti, cei pe care i-am enumerat mai sus sunt cu totii decedati. Au facut parte din trupe faimoase, si au ajuns foarte departe…. Insa Dumnezeu planuieste sa-si faca trupa rock, dupa cum spun cei de la Metalhead. )<br />
<br />
Asa imi imaginez eu raiul… ca o mare masa de ROCK. <br />
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/BGvgGDpUAxs" width="420"></iframe><br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-60326827393459995512012-07-13T05:36:00.000-07:002012-07-13T05:36:07.872-07:00Postare Monstru - Soapte, Dean KoontzZic Monstru, pentru ca o sa fie o postare foaaaarte lunga. Rezumatul e de-a dreptul sfasietor, si m-am chinuit sa iasa caat mai mic, cu putinta. Dar ce vrei daca Dean Koontz se apuca de scris telenovele? :)) glm.<br />
<br />
M-am hotarat in legatura cu postarea erotica / porno. O voi pune pe Wattpad, ca sa fie toata lumea fericita si multumita. De acolo o veti putea citi cu totii, veti putea da voturi, scrie commenturi, etc etc. Si totusi... va mai astept cu voturi la sondaj.<br />
<br />
Ca tot veni vorba de Wattpad, am postat astazi doua capitole la "Sunet de pian". Si acum, rezumatul - monstru al cartii Soapte, de Dean Koontz. <br />
<br />
Am terminat azi cartea Soapte – Dean Koontz. Am citit-o de pe pc, si versiunea pe care o am eu are 314 mega-pagini de word. Actiune = 10 din 10, Plictiseala = 0. Pur si simplu nu imi dadeam seama cand se terminau paginile alea, in timp ce le “rasfoiam”.<br />
<br />
Intr-o seara, in Los Angeles, Bruno Frye incearca sa o violeze si s-o ucida pe Hilary, o scenarista de la Hollywood. Dar Hilary scapa si anunta politia. Politia nu o crede, deoarece au sunat in Napa Valley (unde locuia Bruno Frye) iar ofiterul de acolo a bagat mana in foc, ca Bruno e acasa. <br />
<br />
Dupa plecarea politistilor, Bruno intra iar in casa lui Hilary, ca s-o omoare. Dimineata urmatoare, ea scapa din nou, il injunghie pe Frye de 2 ori in abdomen din legitima aparare, si anunta politia. Frye fuge din casa ei, vazut de vecini, se urca la volanul furgonetei Dodge, si conduce destul de putin, pana la niste cabine telefonice, de unde suna pe cineva… cred ca va veti da seama cine e acel cineva, pe moment ce cititi acest rezumat. Dupa ce iese din cabina telefonica, se aseaza langa furgoneta, pe jos, si moare. Este gasit abea dupa cateva ore, si dus la morga, unde vine si Hilary, insotita de doi politisti. Unul din ei, fiind Tony Clemenza, care se indragostise lulea de ea, inca de noaptea precedenta. <br />
<br />
Dupa ce politistii o conduc acasa pe Hilary, Tony insista ca Hilary sa-i dea intalnire, iar ea, dupa un refuz, accepta. Se vede cu el sambata seara iar duminica, Bruno Frye este inmormantat ( cei care s-au preocupat de el nu s-au uitat in sicriu inainte sa il ingroape). <br />
<br />
Intr-una din noptile din saptamana urmatoare, Hilary doarme acasa la Tony. Ma rog… Nu doarme. Dar se intoarce acasa cu masina, spre dimineata, unde il gaseste peee... ghici! Exact, Bruno Frye! Tony o tot suna pe telefonul fix, dar linia e rupta… Isi da seama ca ceva e in neregula, si porneste cu masina, dupa ea. Hilary scapa din nou de Bruno, cand Tony intra in casa. Bruno iese pe usa din spate, fara sa fie vazut de Tony. Hilary tot zice ca Bruno a intrat in casa ei, i-a ravasit toata casa, si a incercat sa o ucida din nou, dar Tony crede doar ca are o criza de nervi… in fond, Bruno a murit… asa-i? Atunci Tony si Hilary pornesc intr-o aventura uimitoare. Ceee, credeati ca s-a terminat? :))<br />
<br />
Cei doi merg in Napa, si il intalnesc pe avocatul familiei Frye, (ma rog, fosta familie, caci Bruno fusese ultimul membru al acestei familii) aducandu-i la cunostinta cele intamplate. Pana ca ei sa ajunga in oras, se mai intamplasera ceva in legatura cu Bruno: 3 din conturile lui din banca fusesera golite. Sume foaaaarte mari. Golite de o persoana care arata exact ca Bruno Frye. Si isi verificasera seiful din banca, unde pusesera o scrisoare, cu privinta la Katherine, mama lui, intoarsa din morti, in trupul unei femei numite astazi Hilary Thomas. Trebuia s-o ucida, ca sa nu-l ucida ea pe el. Joshua, avocatul, mai descoperisera ca Bruno, cat timp a fost in viata, trimitea cecuri lunare unui ocultist, (care ii facea rost lui Bruno de carti cu teme oculte, foarte rare si scumpe) unui psiholog (psihologul lui Bruno) si unei femei (care n-a vrut sa-i spuna la telefon, avocatului, nimic din relatia ei cu Frye). Joshua, Hilary si Tony fac schimb de informatii, si cu totii sunt zguduiti de cele ce se intampla. O sosie? Dar cum sa-si gaseasca Bruno o sosie? Cu siguranta ca fusesera greu pentru el, avand in vedere musculatura mult prea dezvoltata, ochii, gura, nebunia din privire, si nu in ultimul rand, tonul harsait din voce. <br />
<br />
Hilary, Tony si Joshua stau de vorba cu o femeie batrana, care le povesteste lucruri cutremuratoare: Katherine, mama lui Bruno, a fost violata, ramanand insarcinata. Tatal ei o oblige sa poarte corsete peste corsete, o infometa, ca vecinii sa nu-si dea seama de faptul ca ea ramasese insarcinata. Inainte ca ea sa nasca, tatal ei moare. Dar inainte ca el sa moara, ii da o adresa. Adresa era a unei patroane de bordel, care o va ajuta sa nasca. <br />
<br />
In noaptea cu pricina, Katherine a nascut doi copii gemeni, in loc de unul. Ea spusesera satenilor ca va veni acasa cu un copil, deoarece o colega de liceu ramasese insarcinata si nu are pe nimeni… Astfel, Katherine a innebunit. Tony, Joshua si Hilary isi imagineaza cum mama celor doi gemeni, le-a pus acelasi nume, si i-a obligat sa se comporte ca si cum ar fi unul si acelasi. Iar cand ei doi se comportau ca doua persoane diferite, ea le pfera o pedeapsa crunta. Bruno ii spusese psihologului ca mama lui il obliga sa stea intr-o pivnita care ducea spre iad, unde auzea soaptele demonilor.<br />
<br />
Deci, acest Bruno Frye era un dement, care isi ura mama, si care era opornit sa ucida toate femeile care semanau cu ea. Hilary, semana foarte bine cu mama lui decedata, Katherine. El era convins ca ea se intoarce din morti.<br />
<br />
De la psihologul lui Bruno, Tony, Hilary si Joshya afla ca el avea niste cosmaruri cutremuratoare, umbrite de creature ciudate, intuneric, si soapte neinteligibile. <br />
<br />
Intr-o dimineata, cadavrul lui Bruno este deshumat. Ma rog.. sicriul. Politia descopera ca trupul neinsufletit a lui Bruno lipsea, in locul lui facandu-si veacul trei saci de mortar. <br />
<br />
Tony, Hilary si Joshua se duc sa verifice casa unde cei doi Bruno isi petrecura copilaria, intr-o dimineata. Bruno il injunghie pe Joshua si il ataca pe Tony. Hilary fuge de el, ajungand la niste usi care dadeau intr-un fel de subsol. Ii observa privirea speriata a lui Bruno. Ea deschide usile si coboara in pivnita respectiva, crezandu-se salvata. Dar incepe sa auda niste… niste soapte neinteligibile… Intoarce capul, ocheste cu lanterna o parte a pivnitei si ramane incremenita: sute, milioane de gandaci care se tarau. Incaperea era arhi-plina de gandaci. Defapt nu erau gandaci.. ci creaturi de 5 ori mai mari decat gandacii obisnuiti, erau creaturi subterane. Iar pivnita respectiva era plina. Straturi peste straturi, insect incolacite in jurul altora, pe pereti, pe tavan, peste tot. Hilary o ia la fuga spre iesire, preferand cutitul lui Bruno in locul gretoaselor insecte. Dar el inchide cele doua usi, si ea ramane in intunericul acela orb. Simte cum gandacii vor sa se urce pe ea, s-o devore. <br />
<br />
Finally, Tony il ucide pe Bruno, Hilary scapa de creaturile uriase,Tony o cere in casatorie si ea accepta. <br />
<br />
Si se termina brusc.. prea brusc. Pe lista mea de lecturi (am niste liste de lecturi, imprastiate pe pereti si pe dulap, poate voi face odata poze) i-am dat punctajul maxim cartii, cu toate ca n-ar fi meritat. Nici nu mai zice daca Bruno a avut pana la urma un frate sau nu, nu se rezolva toate treburile. Dar chiar si asa, mi-a placut la nebunie cartea. Acum, doua fragmente legate de Hollywood: Si.. inca unul... de groaza! >:)<br />
<br />
"În vasta minte colectivă, care visa şi comenta din Hawai până în Maine şi din Florida până în Alaska, Hollywoodul era o combinaţie strălucitoare de chefuri monstru, femei uşoare, bani câştigaţi fără efort, prea mult whiskey, prea multă cocaină, zile de vară numai bune pentru lenevit, băuturi gustate la marginea piscinei, vacanţe în Acapulco şi Palm Springs, sex pe bancheta din spate a unui Rolls Royce tapiţat cu blană. O fantezie. O iluzie."<br />
<br />
"În realitate, cei din lumea filmului şi televiziunii munceau mai mult decât semenii lor, deşi câteodată — şi nu de puţine ori — rezultatul muncii lor nu merita efortul. Vedeta unui serial de televiziune, cu mare succes la public, muncea din zori până în noapte, deseori până la paisprezece şaisprezece ore pe zi. Fireşte, recompensa era enormă. Dar în realitate chefurile nu erau chiar de pomină, fe¬meile nu erau cu nimic mai uşuratice decât cele din Philadelphia, Hackensack sau Tampa, zilele însorite erau rareori pierdere de vreme, iar sexul se practica la fel ca şi în cazul secretarelor din Boston sau al negustorilor din Pittsburgh."<br />
<br />
"Hilary rămăsese pe ultima treaptă de sus, bătând cu pumnii în uşile închise şi ţipând după ajutor.<br />
În spatele ei, şoaptele din pivniţa întunecoasă deveneau tot mai puternice cu fiecare bătaie năvalnică a inimii.<br />
Riscă o privire peste umăr, proiectând lanterna în josul treptelor. Simpla vedere a masei mişcătoare de insecte o făcu să se sufoce de oroare. Încăperea era plină de gângănii, un strat care ar fi ajuns până la brâul unui om. O mare de gângănii care mişunau, se mişcau şi şuierau în aşa fel, încât părea că în pivniţă exista o singură creatură monstruoasă, cu nenumărate picioare, antene şi guri înfometate.<br />
Îşi dădu seama că nu se oprise din ţipăt. Ţipa iar şi iar. Înce¬pea să şi piardă glasul. Dar nu se putea opri.<br />
Câteva insecte se aventurară în sus pe trepte, în ciuda luminii. Două ajunseră la picioarele ei, şi Hilary le strivi sub tălpi. Altele le luară locul.<br />
Se întoarse din nou spre uşi, ţipând. Începu să bată în lem¬nul lor cu toată puterea.<br />
Apoi lanterna se stinse. Fără să şi dea seama, lovise cu ea în uşă, într un efort disperat de a cere ajutor. Sticla se sparse. Lumina muri.<br />
O clipă, şoaptele părură să contenească, apoi crescură rapid în intensitate, devenind mai tari decât oricând."<br />
<br />
Nu-i asa ca-ti da fiori?! :o <br />
<br />
<br />
<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/MgnwUgROfZw" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-48458264567831115802012-07-11T01:48:00.001-07:002012-07-11T01:48:45.665-07:00Clubul mortilor + Raspunsuri.First of all, as vrea sa ma scuz pentru absenta de pe blog. Am racit ca dracu, ma doare in gat, ma doare capul, nu am nici cea mai mica pofta de mancare si sunt anemica. Lucru care ma afecteaza profund. Dar la medic n-am de ce sa ma duc (imi da un Decasept Bleax! si ma trimite acasa), si nici nu stiu cu ce, sau cum sa tratez starea tampita de spirit pe care o am. Ah.. si durerile... :((<br />
<br />
Apoi, sa raspund la cateva intrebari: <br />
<br />
Rose: Aveam si eu o intrebare, iti plac clatitele?<br />
Da, imi place orice e cu ciocolata. <br />
<br />
Raisa: Cum te simti cand citesti un comentariu?<br />
Ma simt foarte bine sa stiu ca lumea citeste tampeniile pe care le scriu... Imi place sa ascult sfaturi, opinii si nu in ultimul rand, complimente, of course.<br />
<br />
Daca mai erau intrebari, va rog sa-mi spuneti, si ma scuz. Sunt vraiste. <br />
<br />
Siii sa va vorbesc despre Clubul Mortilor: Am scris postarea asta acum mult timp, dar n-am mai pus-o pe blog.<br />
<br />
" Charlaine Haaaarriiis!!! Vampirii sudului:<br />
Am citit in 2 zile magnificul roman Moartea la Dallas de 400 de pagini. <br />
Mi-a placut, intr-adevar. Suspans, actiune, drama, comedie, roman politest, ce sa mai? Cate putin din toate. Cu toate ca aceasta serie este gotica, eu nu o pot numi asa.<br />
<br />
Goticul e atunci cand se imbina frica, spaima, si romantismul si dragostea. Si cu toate ca seria Vampirii Sudului lui Charlaine Harris este gotica, lipseste acel ceva gotic, si prin urmare nu o pot numi gotica… Anne rice in schimb scrie gotic. Dar hai sa va las cu goticismele ca deja v-am plictisit.<br />
<br />
A 3’a carte din VS: Clubul Mortilor: NU-MI PLACE.<br />
<br />
E genul acela de serie, pe care o poti citi incepand cu a 5’a carte, ca intelegi tot. Charlaine Harris repeta multe chestii despre viata lui Sookie… Asta s-a intamplat si in Moartea la Dallas, dar deja in Clubul Mortilor, “repetitiile” respective au devenit mai pline, mai dese, si mai naspa. Nu am terminat-o de citit, dar o voi termina in curand.<br />
<br />
Oh, da, sa nu uit! <br />
<br />
CH spune ca teriantropii se transforma pe luna plina… gresiiiiit!! Numai varcolacii se transform ape luna plina, si nici macar nu se transforma in ceva anume: jumatate lup jumatate om. Teriantropii in schimb, se pot trasnforma oricand vor ei. Dar anyway… e literatura :* "<br />
<br />
Sa revenim la Clubul Mortilor:<br />
Vampirul Bill dispare, iar Sookie se aventureaza intr-o noua misiune. Hormonii si nervii ei sunt accelerati la maximum, si isi ia bataie de vreo 5X. Intr-un final o ucide pe Lorena si il salveaza pe Bill... Bla Bla Bla. Putea fi mai fain de atat. :) <br />
Voi ce ati mai citit, dragilor? :*<br />
<br />
<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/sw01019P19g" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-53027714764202247892012-07-08T04:32:00.001-07:002012-07-08T04:36:51.374-07:00Primele 100 de cuvinte - Soapte, Dean Koontz.Inainte de toate, vreau sa va anunt ca inca mai astept voturi la acel mic sondaj din dreapta blogului! :-w<br />
<br />
Este o idee marca Rosia_Lady. Trebuie sa scriem primele 100 de cuvinte din cartea pe care o citim. Ia sa vedem. Cartea pe care o citesc acum se numeste Soapte, si este scrisa de Dean Koontz. Sunt la pagina 84 din 313, si e mega absolut-super! :x<br />
<br />
"Era o femeie atrăgătoare, în vârstă de vreo treizeci de ani, cu zece ani mai tânără decât el, şi bărbatul se gândi că o putea avea, dacă îşi punea în gând. Probabil ar fi fost nevoie s‑o curteze puţin, dar nu prea mult, doar atât cât s‑o convingă că fusese luată pe sus, cum se întâmplase cu Rhett şi Scarlet, şi trântită în pat împotriva voinţei ei. Fireşte, dacă ar fi făcut dragoste, ar fi fost nevoit s‑o ucidă după aceea. Ar fi fost nevoit să‑i înfigă un cuţit în sânii ei frumoşi sau să‑i taie gâtul, or el nu dorea să facă aşa ceva. Fata nu merita să se neliniştească sau să rişte din pricina ei. Pur şi simplu, nu era genul lui, el nu ucidea roşcate."<br />
<br />
Nu sunt chiar primele 100... dar am ceva de comentat. Eu urmez sa ma fac roscata, ar trebui cumva sa ma simt norocoasa? :))<br />
<br />
Si acum sa va zic ceva despre carte: E vorba de criminalul - violator( destul de cunoscut ca un om de treaba) care o urmareste pe Hilary Thomas, o scenarista renumita de la Hollywood. La primul atac, ea scapa si suna politia. El fuge. Politia nu crede decat ca ea minte. Daaaaar, ghici ce! Tony, unul din politisti, se indragosteste lulea de ea! <br />
<br />
Mai multe cand o termin! :D<br />
<br />
<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/MgnwUgROfZw" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
Si pt fetele care au trimis data trecuta intrebari: Raspunsurile le dau in postarea urmatoare! :*<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-68589495453200641112012-06-30T03:47:00.000-07:002012-07-03T10:49:54.680-07:00Paulo COELHO - Veronika se hotaraste sa moaraCe este un nebun? O intrebare care m-a pus putin pe ganduri… Pai, imi spuneam eu, un nebun este acela care face lucruri neobisnuite… ca de exemplu: cum ar fi sa va opreasca o persoana straina (aparent normala) pe strada, in toiul zilei, sa va ia de umeri, sa va zdruncine razand diabolic?! Zic asta pentru ca si eu imi imaginez de multe ori pe strada cum ar fi sa mi se intample mie (as muri de rusine) sau sa fac eu asta (as muri de ras). <br />
<br />
Anyway, sa revenim. Am terminat aseara de citit aceasta carte, a carui final m-a cam dezamagit. Finalul e cam tras de coada... intelegeti voi ce vreau sa spun. Defapt, nu e tras de coada adica.. of, inca nu mi-am baut cafeaua! :))<br />
<br />
Veronika este o tanara de 20 si ceva de ani din Slovenia. Care, evident, se decide sa moara, avand o viata tare plictisitoare. Detesta rutina zilei, si aceasta o omora, fara sa stie ca viata este exact asa cum vrei TU sa fie. Ea facea ca rutina aceea innebunitoare, sa continue. Pentru asta se sinucide, devorand 2 flacoane de somnifere (Mvaai, groaznica sinuciderea cu pastile. Iti lasa stomacu' schilod pe viata, si nici nu mori. Mai degraba un topor... dar sa revenim). <br />
<br />
Se trezeste mai apoi la sanatoriul Villete. Sta la pat cam doua saptamani, dupa care afla ca pastilele i-au imbolnavit inima, si aceasta nu mai are sa bata decat in jur de o saptamana. Dar ei nu-i pasa. Tot ce vrea ea, e moartea.<br />
<br />
Apoi incepe sa-i cunoasca pe cei de acolo, si, de-a lungul cartii, Veronika reuseste sa le schimbe felul de gandire (dar si ei il schimba pe al ei). Veronika isi da seama ca defapt, majoritatea oamenilor internati in sanatoriu sunt normali, pe cat se poate defini normalul. Dar nu vor sa plece de acolo, din pricina faptului ca este un azil de nebuni... un loc unde nu trebuie sa te straduiesti sa fii amabil cu ceilalti, un loc unde te comporti asa cum simti ca vrei sa te comporti, din pricina faptului ca nimeni nu te critica, pe motiv ca cica esti nebun (alt rahat care m-a pus pe ganduri). <br />
<br />
Veronika isi da seama cate a pierdut la viata ei, cate ar fi putut sa aiba, cat de fericita ar fi putut fi, si cat de mult isi iubeste viata. Ea "isi pune pata" pe cativa pacienti de acolo, si de la venirea ei, sanatoriul incepe sa o ia razna, fel de fel de schimbari se petrec. <br />
<br />
Pana la urma Vero nu mai moare, ci ramane cu Eduard Schizofrenicul. <br />
<br />
Nu-i pot da punctajul maxim, deoarece ma asteptam la un sfarsit mai tragic, mai dramatico-sentimental. Dar e ok si asa. <br />
<br />
"Veronika se ghemui pe jos, îşi scoase acul din braţ şi se duse unde stătea Zedka, încercând să nu dea atenţie sto-macului care începea să i se întoarcă pe dos; nu ştia dacă greaţa era urmarea inimii ei slăbite sau a efortului pe care-l făcea.<br />
— Nu ştiu ce este un nebun — şopti Veronika —. Eu însă nu sunt. Sunt o sinucigaşă ratată.<br />
— Nebun este cine trăieşte în propria-i lume. Ca schizo-frenicii, psihopaţii, maniacii. Sau persoanele care sunt dife¬rite de celelalte.<br />
— Ca dumneata?<br />
— Totuşi — continuă Zedka, prefăcându-se că nu auzise comentariul ei — trebuie c-ai auzit vorbindu-se despre Einstein care zicea că nu există nici timp, nici spaţiu, ci doar o combinaţie între ele. Sau despre Columb, care susţinea că de cealaltă parte a oceanului nu era un abis, ci un con¬tinent. Sau despre Edmund Hillary, care susţinea că omul poate ajunge în vârful Everestului. Sau despre Beatleşi, care au făcut o muzică diferită şi s-au îmbrăcat cu totul altfel decât lumea din vremea lor. Toţi aceşti inşi — şi alţii cu miile — trăiau şi ei în lumea lor.<br />
„Nebuna asta spune lucruri pline de sens”, gândi Vero-nika, amintindu-şi de poveştile pe care i le spunea maică-sa, despre sfinţi care susţineau că stăteau de vorbă cu Isus şi cu Fecioara Maria. Trăiau şi ei într-o lume aparte?"<br />
<br />
"— E frig, dar e o dimineaţă frumoasă — spuse Zedka —. E curios, dar depresia mea nu se manifesta niciodată în zile ca asta, înnorate, cenuşii, reci. Când vremea era aşa, simţeam că natura era de acord cu mine, îmi punea în evidenţă su¬fletul. Pe de altă parte, când se ivea soarele, copiii începeau să ţopăie pe străzi, toţi eram încântaţi de frumuseţea zilei, dar eu mă simţeam foarte rău. Ca şi cum ar fi fost nedrept să se arate toată exuberanţa aceea, la care nu eram capabilă să particip."<br />
Exact asta mi se intampla si mie uneori! :o <br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7WzA9dfhgR5CovPaXNNs1JwXZ2Hw-sjn5x-ojnXkSmDuM0WAqNyoahD0G8RdHGJT6HbN94HWVSSqBfIuKaDKsyS1CsKMEfBhwCfZwzAU91CUQdH5vqLG6C7vR74xYZQDiFYpFGJ99BPd3/s1600/veronika-hotaraste-moara-159172.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="323" width="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7WzA9dfhgR5CovPaXNNs1JwXZ2Hw-sjn5x-ojnXkSmDuM0WAqNyoahD0G8RdHGJT6HbN94HWVSSqBfIuKaDKsyS1CsKMEfBhwCfZwzAU91CUQdH5vqLG6C7vR74xYZQDiFYpFGJ99BPd3/s400/veronika-hotaraste-moara-159172.jpg" /></a></div><br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-35594993928832136282012-06-27T05:17:00.000-07:002012-06-27T05:17:50.990-07:00Sandra Brown - Panza de paianjenAm terminat acum ceva timp aceasta carte si am zis sa va fac o recenzie! ;x <br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjplS2Lvjga48KLHOVya62i7LjB1vUn7T_1lbESLVHsR0_KV50cboxzB85TTPzfcK_kLD6mb7T8x43-49OTD8TRm_PMIKiWPlE8Uo_2L-ApG603hy2XChijVXDO9nBmSLwa2kxsA432E7NF/s1600/630672997034204032243182-184743-700_700.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjplS2Lvjga48KLHOVya62i7LjB1vUn7T_1lbESLVHsR0_KV50cboxzB85TTPzfcK_kLD6mb7T8x43-49OTD8TRm_PMIKiWPlE8Uo_2L-ApG603hy2XChijVXDO9nBmSLwa2kxsA432E7NF/s400/630672997034204032243182-184743-700_700.jpg" /></a></div><br />
<br />
Este vorba despre o femeie in varsta de 20 si ceva de ani, Kathleen. Este educatoare intr-o tabara pentru copii orfani. Acolo, il cunoaste pe Erik, un cameraman mustacios foarte simpatic. (hi, hi!) Kathleen se lasa cam greu, dar el o prinde in mrejele sale… Fac dragoste noaptea in aer liber, dusuri impreuna, si planuiesc sa fie fericiti pana la adanci batraneti, impreuna. Dar ceva le schimba relatia… Camera de filmat al lui Erik se strica, si este nevoit sa schimbe o anume piesa. Pentru piesa respectiva, de care are mare nevoie, se urca intr-un avion cu destinatia Cutarescu. Dar un avion particular il loveste pe cel in care se imbarca Erik si… Buf! Explozie! <br />
<br />
Erik este dus la spital, Kathleen il urmeaza. Medicii nu o lasa sa intre in camera lui Erik, deoarece este grav ranit si nu pot intra decat rude apropiate. Asadar, Kathleen vede o femeie blonda, foarte frumoasa, cu acelasi nume de familie ca al lui Erik. Nevasta-sa! Wtf wtf! <br />
<br />
In acel moment de disperare, Kathleen isi face bagajele si dispare la San Francisco (daca nu ma inseala memoria) fara sa stie ca defapt acea femeie era nevasta fratelui lui Erik. Kathleen nu mai da deloc semne de viata, Erik, dupa externare, o cauta neincetat. <br />
<br />
Ea isi gaseste de munca la o linie de magazine de moda. Seful ei, un invalid, o cere in casatorie imediat ce afla ca ea a ramas insarcinata cu alt barbat (eh, cati dintre voi domnilor, ati face asa ceva?). La urma urmei, ea accepta, gandindu-se la o viata fericita si linistita, alaturi de sotul si copilul ei… Dar totul se schimba! In 2 ani de zile, Erik apare chiar in casa lor. (Destinu’, dom’le, Destinu’ cu D mare! ), fiind angajat chiar de sotul lui Kathleen, pentru niste reclame. Erik isi da seama imediat ca acel bebelus e al lui, si situatia devine foarte tensionata… In fine, Kathleen afla de prostia facuta... afla ca acea femeie nu era nevasta lui.. ci cumnata. Dar e deja prea tarziu, nu-i asa?! <br />
<br />
In preajma craciunului, sotul ei o trimite pe Kathleen in tarile calde, pentru a avea grija ca totul sa fie bine la filmarile pentru reclame. Acolo, il vede pe Erik cochetand cu o blonda siliconata, si de gelozie… isi ia un avion spre o alta insula… Dar Erik o urmeaza! Si petrece acolo cu Erik 3 zile.. zile de neuitat! <br />
<br />
Cand se intoarce, afla de internarea sotului ei. El era grav bolnav, dar nu i-a zis niciodata de boala care il mananca de pe dinauntru. El isi da seama intre timp ca Erik este tatal copilului lui Kathleen, si ii ureaza acesteia o viata fericita alaturi de el… fara pic de ranchiuna. Moare... intr-un final. <br />
<br />
Si chiar cand credeam ca ei doi nu raman impreuna… x-( iata ca raman impreuna! :x <br />
<br />
Am citit aceasta carte cu sufletul la gura.. mi-a placut la nebunie! Rasturnari de situatie, chestii imprevizibile, si nenumarate momente de extrema incordare. 5 din 5, categoric! <br />
<br />
<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-36138137867753771862012-06-21T07:34:00.000-07:002012-06-21T07:34:03.227-07:00Domnisoara ChristinaDe Mircea Eliade!<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtNw2vynxxhtpd7bXCGWudfF4-7XLmIPQU1wdCZQD5gM1zrQ7pzJA4afOP24Hf1qDiWblpqOA25GlzjxJg3pIf2cdF3lA_9ePmF1d-xKgXSVEGv5ZBf87M6VLQLlM1slCQCMMn3AZVIhXC/s1600/A_Gothic_Stroll_by_ButterflyInDisguise.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="307" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtNw2vynxxhtpd7bXCGWudfF4-7XLmIPQU1wdCZQD5gM1zrQ7pzJA4afOP24Hf1qDiWblpqOA25GlzjxJg3pIf2cdF3lA_9ePmF1d-xKgXSVEGv5ZBf87M6VLQLlM1slCQCMMn3AZVIhXC/s400/A_Gothic_Stroll_by_ButterflyInDisguise.jpg" /></a><br />
<br />
Incepe putin plictisitor. Un domn ajunge intr-o casa. Nimic mai banal. Dar banalitatea dispare in timp ce inaintati in randuri...<br />
<br />
D-l Nazarie ajunge in casa doamnei Moscu. Aici il cunoaste pe Egor, un pictor, musafir si el, pe Sanda, fiica cea mare a doamne moscu si pe Simina- sora mai mica a Sandei.<br />
<br />
Deci romanul incepe foarte banal, ok?<br />
<br />
Dar pe masura ce inaintam in randurile cartii, banalitatea dispare cu totul. Lucrurile cu adevarat stranii incep sa se petreaca dupa ce D-na Moscu le arata celor doi musafiri portretul surorii ei mai mari, decedate, Christina. Egor incepe sa o viseze si desi este absolut atras fizic de ea, (are impresia ca domnisoara Christina este precum o esenta cu care ai putea sa te imbeti ) reuseste sa se opuna dragostei sale, invinge strigoaica impreuna cu ajutorul taranilor din sat si a domnului Nazarie. <br />
<br />
Domnisoara Christina este sora mai mare a doamnei Moscu, ucisa in 1907, la numai 19 ani, din gelozie. Mi-a amintit, prin cruzimea ei excesiva, de Elisabeth Bathory, daca stiti despre ce vorbesc. <br />
<br />
Scrierea in sine mi-a adus aminte de Salem’s Lot de Stephen King… datorita groazei care se intiparea pe chipurile personajelor la gandul ca – noaptea va veni iar!<br />
<br />
Dar si putin de “Portretul lui dorian grey” (desi nu am citit inca aceasta carte) datorita prezentei tabloului, in care era intiparit chipul Christinei. <br />
<br />
Imediat vad si filmul :x Sper sa fie foarte frumos, desi filmele de multe ori ma dezamagesc.Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-27014657603513772862012-06-20T03:28:00.001-07:002015-09-12T06:11:53.265-07:00Poem[...]<br />
<br />
-Si printesa? <br />
Intreba fata cu parul abanosului<br />
Din pura curiozitate pentru aceasta.<br />
-Ce? <br />
Contele-i raspunde buimacit.<br />
-Este mereu o printesa…<br />
Convinsa ca un asemenea castel<br />
A fost demult, odata, altfel,<br />
Locuit de o frumusete rara.<br />
-Ah! Printesa! Ea s-a aruncat de la fereastra,<br />
Cu patru secole in urma noastra,<br />
Opunandu-se ideii de a fi luata de turci.<br />
Astfel ca printul s-a intors si-a gasit-o moarta,<br />
Iar preotii au declarat-o pentru totdeauna blestemata…<br />
Astfel ca printul a inceput sa loveasca cu sabia-i in cruci.<br />
Intorcandu-se impotriva Domnului,<br />
Imbratisand Intunericul Satanic, nemurirea.<br />
Si astfel si-a asteptat iubita sa vie,<br />
Sperand ca timpul va invinge, amintirea…<br />
-Iar printesa…. Spune fata cu parul abanosului<br />
Lacrimi reci pe obraji siroindu-i.<br />
Printul Intunericului la ea se duce, ii mangaie tristetea<br />
Si lacrimile in diamante se preschimba, <br />
Tinute in mana de monstru.<br />
Fata incepe sa surada scotand la iveala chipului finetea.<br />
-Iar printesa esti tu… continua printul.<br />
-Da-mi, te implor, nemurirea! Se plage printesa.<br />
Si din piept licoarea-i soarbe cu nesat<br />
Dulcele sange din piept ce-i cade sa-l suga.<br />
Iar printul invaluit de agonie,<br />
O indeparteaza cu blandete de la pieptul sau,<br />
Si-o priveste-n ochi cu-o grea a vocii afonie.<br />
-Draga mea, oricat te-as vrea,<br />
Nu-ti pot oferi nemurirea, nu te pot blestema.<br />
Langa mine, pentru eternitate te doresc<br />
Dar nu pot, caci prea mult te iubesc.<br />
-Dar dragul meu, tu nu-ntelegi!<br />
O iubire ca a noastra, nu poti sa o negi!<br />
Am invins timpul si spatiul, <br />
Am invins pe Dumnezeu si pe Satana!<br />
Am invins moartea si nemurirea.<br />
O iubire absoluta, depasind orice obstacol!<br />
Intervenit in drumul nostru, oracol.<br />
-Atunci bea, copila mea iubita.<br />
Soarbe-mi sangele ce nemurirea o sa-ti aduca!<br />
Si iubeste-ma vesnic, caci oh!<br />
Am atata nevoie de iubirea ta!<br />
<br />
Dar barbati vin, inarmati sa-l distruga pe print.<br />
Si un glonte se prabuseste in pieptul sau, dezarmandu-l.<br />
Iar printesa incepe a plange cu lacrimi de sange.<br />
Ea se transforma incetul cu incetul<br />
In ceea ce si el era. <br />
<br />
Dar se-ntalnesc din nou, la castelul mult iubit,<br />
La ei acasa, se aflau din nou, in sfarsit!<br />
Intr-o iarna grea si geroasa,<br />
Cand fulgii in aerul obraznic danseaza. <br />
Dar dragostea mult nu dureaza.<br />
Caci un cutit ii taie gatul printului<br />
Si lasa sangele negru sa-i cada pe zapada alba.<br />
Dar Jonathan le sugereaza celorlalti sa plece<br />
Caci treaba lor acolo se terminasera demult.<br />
Iar printesa pe print il duce inauntru. <br />
-Unde-i Dumnezeu acuma? intreaba printul disperat.<br />
Cand, varsand sange omenesc, de satana l-am aparat?<br />
El, mi-a judecat bunatatea, El, m-a blestemat!<br />
Iar un sarut printesa printului ii da.<br />
Si o lumina pura strabate incaperea, desi-i noapte.<br />
Au vazut cum sufletul dracului e salvat<br />
Si cum rana de pe cruce se desparte.<br />
Iar acolo, atunci toti au inteles:<br />
Cata salvare dragostea poate raului aduce. <br />
Sabia se invarte-n pieptul printului<br />
Iar capul ii este mai apoi retezat.<br />
Dar, fiti atenti! Nu s-a terminat!<br />
Caci dragostea lor abea incepe,<br />
Acum, ca sufletul printului este salvat.<br />
Se vor intalni iar si iar, in viitor.<br />
Cand nepotii nepotilor nostrii voi domni <br />
Pe acest pamant umed de sange varsat.<br />
<br />
<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-11236121135817346222012-06-18T04:56:00.000-07:002012-06-18T04:56:34.609-07:00Fantomele ne stiu toate secretele!<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3-DvwwKIurmVZSaLW9UozYiyq3oy38WFQkTOw-hGrdk3bfWLN2fEVKrus2XaCdqDmLjP2o-e9vQOnTXFkrW5IIw-F5fEmt-pg1fOOxbS4ANMNky-EQU2kB-1yzQX0S-7a_8gIync6BxPj/s1600/Faontome-Secrete.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="256" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3-DvwwKIurmVZSaLW9UozYiyq3oy38WFQkTOw-hGrdk3bfWLN2fEVKrus2XaCdqDmLjP2o-e9vQOnTXFkrW5IIw-F5fEmt-pg1fOOxbS4ANMNky-EQU2kB-1yzQX0S-7a_8gIync6BxPj/s400/Faontome-Secrete.jpg" /></a><br />
<br />
Ei da! Chiar n-aveam de gand s-o citesc, dar a luat-o colega mea Diana de la chiosc impreuna cu revista bravo, intr-o dimineata, si i-am confiscat-o si eu putin.<br />
<br />
O carte care merita traita! Da, citita si traita la maximum.<br />
<br />
Pai sa vedeti, este vorba de tipa asta singuratica, Cass, Cassie sau Cassandra cum vreti sa-i ziceti, care vede fantome. In ultimul timp, mai exact in ultimii 4 ani, de cand le poate vedea, fantomele i-au devenit cei mai buni prieteni. Una dintre aceste fantome este Paige, sora ei care a murit inecata in urma cu.. 4 ani. Dar desigur mai sunt si cele doua fantome care ii batuie scoala, si o pun la curent cu toate nazbatiile colegilor ei idioti.<br />
<br />
Intr-o zi, vicepresentintele consiliului de elevi, blondul Tim, o baga si pe ea in seama. Ii descopera secretul si, spre surprinderea ei, o convinge sa-l ajute sa ia legatura cu fantoma mamei lui. <br />
<br />
Intr-un sfarsit, Cass se razbuna pe Danielle, fosta ei cea mai buna prietena care ii facuse viata un cosmar, dar fara sa simta totusi gustul dulce al razbunarii, mama lui Tim isi gaseste scaparea si pleaca intr-un loc mai bun, si dupa ce Cassie il scapa pe Tim de o depresie, acestia raman impreuna.<br />
<br />
Ma rog, pe cat posibil. Finalul m-a cam dezamagit, a fost putin plictisitor, dar totusi unul fericit, asa cum ii place Dianei :*<br />
<br />
Acum mai trebuie sa o conving si pe ea sa o citeasca si mi-am terminat misiunea :d<br />
<br />
Putin cam.. comuna sa zicem, dar mi-a placut. <br />
<br />
In curand recenzia la Panza de paianjen de Sandra Brown! :> fiti pe faza! :><br />
<br />
Siiiiiiii: melodia cartii :D<br />
<br />
<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/a4EWd1XyG4g" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />
<br />
Voi ce ati mai citit, dragilor!? :*Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-44419403140391096052012-06-09T12:02:00.000-07:002015-09-12T06:14:07.258-07:00Abstract<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgipqA_JDVIX8e9bAQLeSVRuavIx46lC2Z-Wt5yW88reRGz9jC6iBntyCN9S6SMrJsjEPsuSZoDfbm-bJ6Ptf4S_nMsyi05lCVtq5GehJZGnNPGkWzAPAvTT7_P3kDsieSAPs4KjtZgag7m/s1600/Tranquility-By-The-Sea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgipqA_JDVIX8e9bAQLeSVRuavIx46lC2Z-Wt5yW88reRGz9jC6iBntyCN9S6SMrJsjEPsuSZoDfbm-bJ6Ptf4S_nMsyi05lCVtq5GehJZGnNPGkWzAPAvTT7_P3kDsieSAPs4KjtZgag7m/s400/Tranquility-By-The-Sea.jpg" width="400" /></a><br />
<br />
<br />
<br />
Fiecare om este o pană cu care<br />
Viața scrie altora povești<br />
Tapate-n inimi de cristal.<br />
Cioburi cioplite-n lemn<br />
De sticlă mată absorbită<br />
De ochii tăi lacomi si goi<br />
De un albastru purpuriu vînat de apa mării.<br />
Pereții precum cristalul translucid<br />
Săpat in frunzele copacilor bătrâni…<br />
Vise abstracte furate de uitare.<br />
Sânge si iubiri imposibile.<br />
Moarte si personaje scoase din carti aiurite.<br />
Sclipirea ochilor tăi<br />
Precum safirul, reflectându-se in<br />
Aerul plumburiu.<br />
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Pj2CvXLqkjY" width="420"></iframe>Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-87199902776284095662012-06-06T06:58:00.000-07:002015-09-12T06:14:58.608-07:00Davil - Franta si Capcaunul 1Am mers cu masina pana in Montesaicht, un sat mic si uitat de lume, departe de orice fel de tehnologie. Un sat cu oameni.. la prima vedere salbatici. Am ajuns inspre dimineata. Afara cerul era innorat, si se astepta furtuna. Majoritatea copacilor erau lipsiti de Frunze, ca la sfarsit de toamna, desi era iunie. O priveliste de’a dreptul sinistra. Am ajuns in fata unui conac, pe o culme inalta. De jur imprejur numai copaci, in spatele conacului se afla o padure deasa. in fata conacului se aflau doi servitor in frunte cu un om in varsta, dar pe picioarele sale, foarte bine aranjat, cu o tenta cocheta. Am coborat din masina si am respirat aerul curat si rece. Tuomas s-a repezit la el, cu mainile larg deschise si cu un zambet pe buze.<br />
<br />
-Ce bine imi pare sa te vad, Gregor! <br />
-Placerea este de partea mea, poftiti, poftiti in casa.<br />
<br />
Inainte de a intra, am intors privirea spre stanga, unde am zarit ceva pe dupa un copac. Nu mi-am dat bine ce. Nu stiam ce vazusem, dar mi se paruse al naibii de ciudat. Davil m-a tras de maneca sa intru inauntru. <br />
-S-a intamplat ceva?! Imi sopteste Davil.<br />
-Nu.. nimic. Mint eu.<br />
<br />
Am intrat intr-o incapere imensa, cu podea din marmura stralucinda, cu un candelabru imens ce cobora din tavanul foarte inalt, si cu o masa lunga in mijloc, din lemn masiv. Dupa masa aceea atat de lunga, o scara foarte larga, ducea la primul etaj. In stanga si’n dreapta incaperii, se aflau spatii de trecere in alte camere. <br />
-Inainte de toate, vreau sa va urez bun venit in umila mea casa, Tuomas, tie, si prietenilor tai… <br />
-Umila ta casa, oh, ce modest esti, Gregor, spuse Tuomas.<br />
<br />
In glasurile lor batea o tenta familiala. Se vedea ca se cunosteau foarte bine. In timp ce vorbeau, Gregor a dat mana cu Davil, si m-a salutat pe mine, sarutandu-mi dosul palmei drepte, in timp ce’mi arunca o privire plina de subintelesuri. Era un om ca de vreo 50 de ani, desi ochii spuneau mai multe de atat. Era robust, destul de inalt si cum am mai spus, foarte cochet. Ca scos din filmele alea bune ale anilor ’40. <br />
-Va rog, luati loc la masa.<br />
<br />
Abea cand a spus acestea, mi-am dat seama cat de lihnita eram. Am luat loc intr-un capat al mesei, dandu-mi seama ca am lasat majoritatea lucrurilor mele in hotelul de la Paris. Oricum nu aveam de gand sa stau prea mult aici. Cei doi servitori au adus cina: un minunat suculent fraged pui la cuptor cu cartofi. Paharele de vin rosu se terminasera unul dupa altul, dar nu ma simteam nici pe departe ametita. Dupa care, la desert, am primit un mini tort de ciocolata pe care imi venea sa-l mananc cu mainile. Dar am renuntat imediat la aceasta intentie, dandu-mi seama de primitivitatea de care as fi dat dovada.<br />
<br />
<br />
Apoi am mers in stanga incaperii, unde se afla o trecere spre alta camera. Era o biblioteca vasta. Multe rafturi de carti inalte, sprijinite de peretii tapetati. In mijlocul incaperii se afla o masuta rotunda, in jurul careia erau niste fotolii foarte confortabile, vechi de cand lumea. Peste tot mirosea a cafea si a praf. Miros de vechi. Pe podea odihnea un covor cusut de mana, oriental. M-am trantit (la figurat vorbind, desigur..) pe unul din fotolii. Tuomas vorbea neincetat cu Gregor, si tumultul acela de vorbe, acele 2 voci cu intonatie perfecta, ma linistea oarecum. Lestat, de pe un alt fotoliu, imi aruncase una din privirile lui blande, dand capul pe o parte. E clar: se plictisise groaznic. Abea mi’am dat seama ce bine era imbracat: paltaloni stramti de catifea neagra, cizme cu putina platforma, din piele neagra, lungi pana aproape de genunchi. O camasa bufanta, apretata, alba, peste care purta o vesta din piele neagra. Chipul ii era mai bronzat ca de obicei. Ochii lui albastrii erau izvor de sentimente contradictorii.. si totusi liniste. Astfel ca nu mi-am dat seama cand sau cum am adormit.<br />
<br />
<br />
Dar m-am trezit a doua zi intr-un pat mare, somptuos, imbracata intr-o camasa de noapte din matase alba. Dormisem adanc, dar totusi somnul imi fusese strabatut de vise ciudate. Ciudate dar calme si atat… de placute. Am visat cum o tonalitate sumbra iesea din sunetele clapelor unui pian… pahare de cristal ciocnite usor unul de altul, si o voce de femeie, subtire si infricosatoare dar totodata sexi, feminina si … perfecta. Intuneric. Doar umbrele unor persoane miscandu-se lenes, pe un perete … cu tenta crem. <br />
Ma uit la orologiul atat de vechi si ciudat din peretele din fata mea, observand ca este ora 13… am dormit asa de putin. Dar ma simteam odihnita si proaspata, gata pentru o noua zi. Prin ferestrele mari, gotice, intrau razele unui soare foarte slab. M-am imbracat si am iesit pe coridor. Liniste de mormant. Intuneric vag. M-am indreptat in directia de unde venea putina lumina. Am intalnit scarile acelea mari… am coborat in salon. Nu era nimeni. Nicaieri. Nici macar servitorii. Ca o casa-fantoma. Si totusi o supa bine incalzita de pasare se odihnea pe masa, in locul unde am stat si aseara. M-am pus pe mancat in liniste, simtind totusi un gol in stomac. Ma simteam cuprinsa de peretii aceia mari. Simteam cum, casa, voia sa ma devore. Nu ma simteam bine.. prea multa liniste, prea putina lumina si… era ceva sinistru cu acea casa, desi ar fi putut fi atat de primitoare si calda. Am iesit afara, nestiind ce sa fac cu tacamurile, le-am lasat la locul lor, goale, pe masa. <br />
Afara un soare slab lumina totul in jur: frig. Aer rece, de tara. Nu vedeam pe nimeni. Am mers in spatele casei. Multi copaci. Am inaintat prin padure. La un momentdat am dat sa ma asez pe o buturuga… am scos cartea pe care mi’o cumparasem din Paris, citind de unde am ramas. E atat de comico-romantic cum Big, fostul iubit al lui Carry, a venit tocmai in Paris, din New York, special ca sa’si caute iubita... actualul iubit a lui Carry, unu’ pe nume Alekzandr Patrovsky, era un adevarat tambalau. Adica nu era chiar tambalau…era pictor, canta la pian iubea arta mai presus de orice. Dar nu era atent cu ea… nu indeajuns. Un fosnet de frunze se auzise chiar din fata mea. Am ridicat ochii instantaneu, din carte. Am vazut ceva verde pe dupa un copac, care inca se mai misca usor… Frica m-a cuprins in intregime, m-am intors si am luat-o la goana fara sa stiu macar de ce anume fug. Dar fugeam… impiedicandu-ma de o piatra, inevitabilul s’a intamplat: am cazut si pur si simplu am lesinat.<br />
<br />
M-am trezit inr-un fel de pestera. Capul imi zvacnea de durere. De dinauntru am zarit creatura aceea ce ma tarase pana aici: Era ceva mare, chiar urias, cu pielea verde. Statea cu spatele, pe o buturuga de copac si el, clatind niste mere foarte mari, frumoase, rosii, de’a dreptul copioase. Copacii dimprejurul lui erau verzi, foarte mari, cu roade minunate, ca scosi dintr-un basm. M-am ridicat si am mers inspre el.. imi era frica dar curiozitatea mereu castiga, nu?!<br />
<br />
A dat sa se uite inspre mine. Oh, dar chiar ca era urias! Avea o fata comica. Complet chel, cu niste urechi foarte ciudate si ochii tot verzi la fel ca pielea lui. Ne uitam tinta unul la altul. Nu stiam daca trebuia sa’mi fie frica… era un capcaun, auzisem atat de multe povesti cu capcauni la viata mea incat stiam totul despre aceste creature. Speram totusi sa nu fie adevarat faptul ca mananca oameni… Afara era un soare de’a dreptul orbitor, si mi’am adus aminte: capcaunii fura soarele de pe cer… Oare o sa ma manance? Ar trebui sau nu sa fug?! Unde ma aflu..? imi tot spuneam.<br />
<br />
S’a aplecat putin.. a rupt un trandafir inca din radacina… un trandafir frumos, mare, galben-rosiatic, de’a dreptul… minunat. Mi l’a intins mie. Atat de innocent era gestul acesta venit de la o creatura gigantica, incat mi s-a parut amuzant si un zambet micut mi se intinse pe buze. Am luat trandafirul, nestiind ce sa zic. A continuat sa spele merele, intr-o cratita mare, plina cu apa de izvor. Trandafirul era sclipitor in bataia soarelui, din el emanand un parfum minunat.<br />
<br />
Partea urmatoare in curand. Nu va fi bine pentru bietul capcaun dragalas :(<br />
<br />
<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-65627714641494276812012-06-04T06:16:00.001-07:002015-09-12T06:15:34.773-07:00Damnat<br />
<br />
Si scriu opere lirice bazate <br />
Pe descrieri amanuntite<br />
A inocentei tale demonice.<br />
Si ma imaginez invelindu-ma <br />
In bratele tale puternice…<br />
<br />
...<br />
<br />
Vino de-mi canta la fereastra<br />
Sa-ti pot fi a ta vesnic mireasa.<br />
Sa-ti miros chipul dulceag,<br />
Sa ma joc cu al tau suflet,<br />
Vesnic pribeag. <br />
<br />
...<br />
<br />
Traiesc prin fantezii create<br />
De imaginatie razvratita realitatii.<br />
Si scriu cartea vietii mele invelita<br />
In imaginatie de staniol verde<br />
Plouat cu lacrimi de dragoni inghetati.<br />
<br />
...<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/zqKZ_WIK5ms" width="420"></iframe>Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-70012156285056158492012-05-30T05:26:00.000-07:002012-05-30T05:26:30.833-07:00Miercurea fara cuvinte - Harry Potter!!Nu tu chef de pictat, nu tu chef de poezii sau creatii... :| o fi scoala de vina sau cititul? X_x<br />
<br />
Si pentru ca am inceput sa citesc Harry Potter si piatra filozofala, va prezint cateva imagini:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo9bSSdJEfNnDmL2vfxJGphl2cClxkqdihlr5w5oIZztKiPY8-fX-hRxNY5PPsjkiVj5WMrgyPKWyJ0vDemHFyp-_kVGVlLww7bBR2yNLGhq77cYPOtusyo1xMmG7nkyflZDpUD_Vqp9Lf/s1600/harry-potter-si-piatra-filozofala3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="260" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo9bSSdJEfNnDmL2vfxJGphl2cClxkqdihlr5w5oIZztKiPY8-fX-hRxNY5PPsjkiVj5WMrgyPKWyJ0vDemHFyp-_kVGVlLww7bBR2yNLGhq77cYPOtusyo1xMmG7nkyflZDpUD_Vqp9Lf/s400/harry-potter-si-piatra-filozofala3.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOvImEaS-B0azVFgQhIppmxqCRTTca3Z9os9fpDLdL-xex-jTq-Zlii-Lw3WmeDUTly8hBYlTKMryuHVOjjrC2pC-sNh9aA8gcrTG96GH_EKzVgFXLqlKKrZyrgyExGiq0OnF1VzcE6G2P/s1600/hp.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOvImEaS-B0azVFgQhIppmxqCRTTca3Z9os9fpDLdL-xex-jTq-Zlii-Lw3WmeDUTly8hBYlTKMryuHVOjjrC2pC-sNh9aA8gcrTG96GH_EKzVgFXLqlKKrZyrgyExGiq0OnF1VzcE6G2P/s400/hp.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg954KzC9_AN1sfx84zPRpHq5lYhvRCR3iI2L0gcVk1aEjVhrCjU8Z8S6_cK7jssHXmSkyjf606GIfRHPqShu7sDpOH52trFvhEy0DoNBFF2V6DK4QYQtE-80tQmd7liIv_634xmx3jXCrA/s1600/main_photo_Harry-Potter.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="288" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg954KzC9_AN1sfx84zPRpHq5lYhvRCR3iI2L0gcVk1aEjVhrCjU8Z8S6_cK7jssHXmSkyjf606GIfRHPqShu7sDpOH52trFvhEy0DoNBFF2V6DK4QYQtE-80tQmd7liIv_634xmx3jXCrA/s400/main_photo_Harry-Potter.jpg" /></a></div>Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-4789000379536916882012-05-20T00:49:00.002-07:002015-09-12T06:18:59.337-07:00Orasul<br />
Tocurile scancesc sub presiunea picioarelor mele, mangaing astfaltul rece al noptii reci de vara. Intunericul plapand s-a lasat demult peste oras, si luminile acestuia alcatuiesc o imagine abstracta. Masinile gonesc pe langa mine pe strada, orasul suna a claxoane, muzica si vorbe… oamenii vorbesc la telefon sau cu prietenii pe strada.
Iar eu imi vad mai departe de drum, bucurandu-ma de privelistea luminilor zgarienorilor din fata mea. Orasul canta sub mine, ma face sa-l simt in adancul sufletului.
Si radiez de fericire, desi muzica e trista. Sleep, sugar… Nu.. fara somn. Doar plimbare pe potecile orasului meu ideal. Orasul inca treaz la o ora inaintata din noapte. Pe cer stelele stralucesc din spatele norilor de argint. '
O voce-mi canta.. o aud in mine, e vocea orasului meu ideal. Vocea lui e blanda si fermecatoare… Si e asa profund zgomotul noptilor albe intr-un oras imens. Undeva pe la etajul 70 un tata ii canta ficei lui ca sa adoarma.. Sleep, sugar… umbrele felinarelor stralucesc in noapte… Tocurile scancesc sub presiune apicioarelor mele, mangaind astfaltul rece al noptii reci de vara. Intunericul plapand s-a lasat peste oras, invaluindu-l…
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/ndPEQqqURXU" width="420"></iframe><br />
<br />Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1262180040340269607.post-24744411491739806392012-05-16T09:06:00.000-07:002012-05-16T09:06:08.897-07:00Miercurea fara cuvinte - ParisAcum, cine nu-si doreste sa vada Parisul?! :x<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoXp9JnBNLbGRoXwgfPHwHY_SCGr9o2IBkDlSzvUc-h90ZLe2EtUpp-tZdb8vI3mSO8w88VQMnDfuJmFQs9n9gViFk_j6c3MjK-lq8ieYB7EFbVOdhUrO9Bv09hcGv76Geo1VyMuwVEm4M/s1600/4506poza184199-big.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="300" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoXp9JnBNLbGRoXwgfPHwHY_SCGr9o2IBkDlSzvUc-h90ZLe2EtUpp-tZdb8vI3mSO8w88VQMnDfuJmFQs9n9gViFk_j6c3MjK-lq8ieYB7EFbVOdhUrO9Bv09hcGv76Geo1VyMuwVEm4M/s400/4506poza184199-big.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCpgo01eyw6KAdgzw2aEzhAQPi_mcAuRqx6JdEBiFCA1PdfxZnlTuhXe37cI1YEMpZEet9D4q7JAliQ-F1nYTpKQOzpyEQx0wSvm1aiGDuxIpWz7GHI743UWwqKeX8-0YVTVkoW6legm2A/s1600/2056428375_ab16d19a1e.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCpgo01eyw6KAdgzw2aEzhAQPi_mcAuRqx6JdEBiFCA1PdfxZnlTuhXe37cI1YEMpZEet9D4q7JAliQ-F1nYTpKQOzpyEQx0wSvm1aiGDuxIpWz7GHI743UWwqKeX8-0YVTVkoW6legm2A/s400/2056428375_ab16d19a1e.jpg" /></a></div><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXxk1q9uZtdcK92e7_rhexFkw1vxLXE2CYhM_7gahBnuaUU7dM4dkLdUQS4GnyS8QGL3iaZx34EO_ovcNP1HHXdjdLKzXt-z3S-H_DoK56Ffg3opa4SbLrqPfJUbRV04-oQrZTaZllnZsW/s1600/paris-city-sunset-852x480.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="225" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXxk1q9uZtdcK92e7_rhexFkw1vxLXE2CYhM_7gahBnuaUU7dM4dkLdUQS4GnyS8QGL3iaZx34EO_ovcNP1HHXdjdLKzXt-z3S-H_DoK56Ffg3opa4SbLrqPfJUbRV04-oQrZTaZllnZsW/s400/paris-city-sunset-852x480.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNK0nL0JzkQ54s0jlwUttWex7JCOtEngADf8X5nsKTHKRUgN9-SJGIdrmxgiByhFfKELVeFU1eO8taRIEG2uuuGlwhFC7dPbs9iOmjCwbyFUJQgRKx1T8_mjT6OqCBbSXrcv1VFZBzStc-/s1600/Toamna-in-Paris.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="266" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNK0nL0JzkQ54s0jlwUttWex7JCOtEngADf8X5nsKTHKRUgN9-SJGIdrmxgiByhFfKELVeFU1eO8taRIEG2uuuGlwhFC7dPbs9iOmjCwbyFUJQgRKx1T8_mjT6OqCBbSXrcv1VFZBzStc-/s400/Toamna-in-Paris.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-HXD6YBCRwWD26XE3xvd7ztFa60R5O7Ao6AjD6WSRV50J08EmNkHI8DdsZStnys28y2V13GHKPdvO220dBAgw6q_RCun1Wc6_XZFMlCw8QrUxvZLywjyXlY3KZYTGrj5Ik64vQsLLmtH2/s1600/paris-wallpaper.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="300" width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-HXD6YBCRwWD26XE3xvd7ztFa60R5O7Ao6AjD6WSRV50J08EmNkHI8DdsZStnys28y2V13GHKPdvO220dBAgw6q_RCun1Wc6_XZFMlCw8QrUxvZLywjyXlY3KZYTGrj5Ik64vQsLLmtH2/s400/paris-wallpaper.jpg" /></a></div><br />
<br />
<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/pixHuoYCVmM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Anca Snowhttp://www.blogger.com/profile/14020014585584075486noreply@blogger.com5