Am terminat cartea asta in 2 zile. Bine hai, 3. Dar in prima zi am citit 5 pagini si in a 3, 10. Este o carte care mi-a placut la nebunie, desi urasc faptul ca am vazut filmul inainte. Cartea aceasta este deja cunoscuta in unele locuri pentru faptul ca despre anumiti adolescenti romani care s-au sinucis, se spune ca citeau aceasta carte. EU SPUN CA E BULLSHIT! Este vorba despre sinucideri, da, Magazinul de Sinucideri, dar este UMOR. Unul negru, e adevarat, unde glumele se fac pe seama mortii, dar este umor! Este o carte care iti ridica moralul de la pamant, te face sa fii mai fericit si te face sa ai mai multa incredere in viitor. Asa ca pentru cei care zic ca aceasta carte instiga la sinucidere, ii invit, cu drag, sa se sinucida.
Jean Teule este un scriitor de benzi desenate, romane si scenarii. Este de origine franceza, are 60 de ani si nu stiu cum de nu am mai auzit inainte de el.
Este vorba despre o familie franceza, Mishima, Lucrece, fii lor Vincent si Marilyn. Totul se schimba atunci cand se naste cel de al treilea fiu, Alan. Baiatul se naste cu un zambet pe fata, desi asa ceva nu s-a mai intalnit pana atunci, si pe parcursul vietii lui, este un optimist incurabil si care ii face si pe ceilalti din jurul lui sa fie la fel ca el. Tind sa precizez ca actiunea se petrece cu cate secole in viitor, unde se petrec foarte multe atentate teroriste, unde soarele nu rasare niciodata, unde poluarea e cu 50% mai mare decat in ziua de azi, unde lumea e foarte pesimista, si unde se sinucide un om la fiecare 40 de minute. Totul pana cand se naste acest copil, Alan.
Familia are un magazin, pe care Mishima l-a mostenit de la tatal sau, care il mostenise de la tatal celalalt, samd. Deci era o traditie pentru ei sa pastreze magazinul si sa aiba grija de el. Fiecare om care intra acolo, nu se mai intorcea niciodata (asta la inceput). Oamenii vin acolo smulsi de vlaga, oameni pe care viata i-a tradat si parasit... clientii magazinului, cand intra, sunt foarte uimiti de toate sticlutele de otravuri felurile pe care le vad, de tipurile, lungimile si grosimile funiilor de spanzurat, sau de kit-urile de sinucidere (spre exemplu kitul Alan, model dupa Alan Turning, care a otravit un mar cu cianura, l-a pictat si dupa l-a mancat, si a murit). Oamenii plec de acolo cu sacose pe care scrie „V-ati ratat viata? Cu noi, moartea e un succes!”
Totul pana cand Alan creste, si incepe sa vorbeasca cu clientii, sa le recomande altceva in locul sinuciderii, sa ii faca sa rada, sau sa saboteze produsele. Schimba bomboanele otravite cu bomboane normale, taie franghiile pe jumatate ca acestea sa se rupa cand clientii le folosesc, schimba merele din kit-urile de sinucidere.
Dupa cum ziceam, Alan incepe incet incet sa ii schimbe pe toti in optimisti. La inceput pe clientii mai vulnerabili la fericire, apoi pe sora sa, Marilyn si apoi pe fratele lui, un asa zis sclerozat negativist incurabil, pe care Alan il face sa fie mult mai fericit. Cand parintii lui vad ca magazinul se duce de rapa si cei doi copii ai lor se schimba, decid sa renunte la jignirile aduse lui Alan, spunand ca n-au nici un efect negativ asupra lui, si sa il trimita in armata, de unde toti ies si mai negativisti decat erau cand au intrat, sau de unde nu se mai intorc deloc. Dar Alan le trimite de acolo tot felul de scrisori vesele, in care le povesteste cum ii face pe toti ceilalti baieti sa rada, si ii inebuneste pe profesori.
Cand Alan se intoarce acasa, reuseste sa o schimbe si pe mama lui, iar cand Mishima, tatal sau se imbolnaeste si cade la pat, Alan impreuna cu restul membrilor familiei, schimba Magazinul de sinucideri intr-un fel de restaurant, unde oamenii beau sucuri cu nume de otravuri si unde clatitele sunt in forma de cap de mort. Toata lumea care vine acolo rade, se amuza, ies mai fericiti si mai veseli, mai optimisti si cu chef de viata. Totul, datorita lui Alan. Si-a schimbat familia, orasul, ce mai urmeaza? Sa ii schimbe pe cei din Guvern, ati ghicit!
Guvernantii au dat comanda, la Magazinul de sinucideri, de 40 de tuburi de otrava de inhalat. Iar Alan schimba otrava din sticlute cu gaz ilariant. Acela e momentul crucial, punctul culminant al povestii, unde tatal lui vrea sa il omoare, cand guvernul inchide magazinul de sinucideri! Dar familia cumpara restaurantul de alaturi si se ocupa de el, continuandu-si afacerile. Iar Alan reuseste sa schimbe o lume intreaga, prin optimismul sau!
Cel mai mult mi-a placut stilul scriitorului, felul usor poetic in care scrie, stil pe care il puteti recunoaste in micile fragmente pe care vi le arat.
Mai est o chestie care mi-a placut in film, si pe care nu o gasesc in carte, desi mi-ar fi placut! Este vorba despre o gluma de la sfarsitul filmului: Un om incearca sa se spanzure dar nu reuseste, fiindca franghia se rupe, fiind sabotata de alan. Am ras jumatate de ora! :)) asta da umor negru! :D
Si ca tot am pus o postare pe blog, vreau sa mai spun si ca il iubesc pe Catalin! :*:*
Spor la citealaaa!! :D
Jean Teule este un scriitor de benzi desenate, romane si scenarii. Este de origine franceza, are 60 de ani si nu stiu cum de nu am mai auzit inainte de el.
Este vorba despre o familie franceza, Mishima, Lucrece, fii lor Vincent si Marilyn. Totul se schimba atunci cand se naste cel de al treilea fiu, Alan. Baiatul se naste cu un zambet pe fata, desi asa ceva nu s-a mai intalnit pana atunci, si pe parcursul vietii lui, este un optimist incurabil si care ii face si pe ceilalti din jurul lui sa fie la fel ca el. Tind sa precizez ca actiunea se petrece cu cate secole in viitor, unde se petrec foarte multe atentate teroriste, unde soarele nu rasare niciodata, unde poluarea e cu 50% mai mare decat in ziua de azi, unde lumea e foarte pesimista, si unde se sinucide un om la fiecare 40 de minute. Totul pana cand se naste acest copil, Alan.
Familia are un magazin, pe care Mishima l-a mostenit de la tatal sau, care il mostenise de la tatal celalalt, samd. Deci era o traditie pentru ei sa pastreze magazinul si sa aiba grija de el. Fiecare om care intra acolo, nu se mai intorcea niciodata (asta la inceput). Oamenii vin acolo smulsi de vlaga, oameni pe care viata i-a tradat si parasit... clientii magazinului, cand intra, sunt foarte uimiti de toate sticlutele de otravuri felurile pe care le vad, de tipurile, lungimile si grosimile funiilor de spanzurat, sau de kit-urile de sinucidere (spre exemplu kitul Alan, model dupa Alan Turning, care a otravit un mar cu cianura, l-a pictat si dupa l-a mancat, si a murit). Oamenii plec de acolo cu sacose pe care scrie „V-ati ratat viata? Cu noi, moartea e un succes!”
Totul pana cand Alan creste, si incepe sa vorbeasca cu clientii, sa le recomande altceva in locul sinuciderii, sa ii faca sa rada, sau sa saboteze produsele. Schimba bomboanele otravite cu bomboane normale, taie franghiile pe jumatate ca acestea sa se rupa cand clientii le folosesc, schimba merele din kit-urile de sinucidere.
Dupa cum ziceam, Alan incepe incet incet sa ii schimbe pe toti in optimisti. La inceput pe clientii mai vulnerabili la fericire, apoi pe sora sa, Marilyn si apoi pe fratele lui, un asa zis sclerozat negativist incurabil, pe care Alan il face sa fie mult mai fericit. Cand parintii lui vad ca magazinul se duce de rapa si cei doi copii ai lor se schimba, decid sa renunte la jignirile aduse lui Alan, spunand ca n-au nici un efect negativ asupra lui, si sa il trimita in armata, de unde toti ies si mai negativisti decat erau cand au intrat, sau de unde nu se mai intorc deloc. Dar Alan le trimite de acolo tot felul de scrisori vesele, in care le povesteste cum ii face pe toti ceilalti baieti sa rada, si ii inebuneste pe profesori.
Cand Alan se intoarce acasa, reuseste sa o schimbe si pe mama lui, iar cand Mishima, tatal sau se imbolnaeste si cade la pat, Alan impreuna cu restul membrilor familiei, schimba Magazinul de sinucideri intr-un fel de restaurant, unde oamenii beau sucuri cu nume de otravuri si unde clatitele sunt in forma de cap de mort. Toata lumea care vine acolo rade, se amuza, ies mai fericiti si mai veseli, mai optimisti si cu chef de viata. Totul, datorita lui Alan. Si-a schimbat familia, orasul, ce mai urmeaza? Sa ii schimbe pe cei din Guvern, ati ghicit!
Guvernantii au dat comanda, la Magazinul de sinucideri, de 40 de tuburi de otrava de inhalat. Iar Alan schimba otrava din sticlute cu gaz ilariant. Acela e momentul crucial, punctul culminant al povestii, unde tatal lui vrea sa il omoare, cand guvernul inchide magazinul de sinucideri! Dar familia cumpara restaurantul de alaturi si se ocupa de el, continuandu-si afacerile. Iar Alan reuseste sa schimbe o lume intreaga, prin optimismul sau!
Cel mai mult mi-a placut stilul scriitorului, felul usor poetic in care scrie, stil pe care il puteti recunoaste in micile fragmente pe care vi le arat.
Mai est o chestie care mi-a placut in film, si pe care nu o gasesc in carte, desi mi-ar fi placut! Este vorba despre o gluma de la sfarsitul filmului: Un om incearca sa se spanzure dar nu reuseste, fiindca franghia se rupe, fiind sabotata de alan. Am ras jumatate de ora! :)) asta da umor negru! :D
Si ca tot am pus o postare pe blog, vreau sa mai spun si ca il iubesc pe Catalin! :*:*
Spor la citealaaa!! :D
Postări
