Trecut, prezent, viitor.

Fantoma trecutului ma bantuie in fiecare clipa din ceas, in fiecare minut.

Prezentul ma sufoca cu ale sale aripi mutilate de vant.

Iar viitorul ma turbura.

Sunt multe lucruri din trecut pe care, oarecum le regret. Lucruri atat de mici, si neinsemnante, dar care conteaza mult. Si poate daca as fi facut la timp ce trebuia sa fac, poate ca’mi era mai bine. Sau mai rau… nu voi sti niciodata. Poate ca ar fi trebuit sa ii raspund la telefon lui ‘’T’’ vara trecuta… iar acum am fi fost poate inca impreuna. Poate ca ar fi trebuit sa’mi dau seama la timp ce faceau ‘’R’’ si ‘’R’’, poate ca ultimele cuvinte care i le’am spus lui ‘’B’’ n’ar fi trebuit sa fie atat de aspre, dar de unde sa stiu ca sunt ultimele cuvinte? Si poate ca ultima oara cand m’a sunat, ar fi trebuit sa stau mai mult sa vorbesc cu Robert, dar de unde sa stiu ca se va duce? Viitorul este imprevizibil, si oricat ai incerca, nu poti sa il vezi. Ideea e sa faci totul, fara sa regreti pe viitor.


In prezent, sunt destul de multumita de viata mea, caci putea fi mai rau, dar ar fi putut fi deasemenea, de miliarde de ori mai bine. Stau sa ma gandesc la trecut, la viitor, dar cel mai important, la lucruri pe care asi fi putut sa le am, si nu mi le’a dat D’zeu. Cum ar fi.. de multe ori ma gandesc… eu de ce nu am parinti care sa fie designer de moda? Sau, vedete rock. Acum asi fi putut sa locuiesc in diiitamai vila, sa am 6 caini si 2 pisici, piscina in curte, si sa fi fost la o scoala particulara, sau facand ore special acasa, fara sa fie nevoie sa dau peste cretini, cum sunt la mine in scoala. Dar poate ca, atunci s’ar fi schimbat si atitudinea mea. Poate ca daca as fi avut toate astea, probabil nu asi fi fost multumita de ele sau, mi’as fi dorit altceva. Caci niciodata nu ne uitam la ceea ce avem.

Poate ca asta mi’e soarta, sa muncesc si sa lupt pt vila aceea cu piscina in curte, sa lupt pt cariera mult visata, si sa le dau copiilor mei tot ceea ce parintii mei n’au putut sa’mi dea (cu toate ca nu’mi doresc copii). Acum, cand ma uit la viitor, ma vad pe mine, locuind pe undeva prin New York, admirand parcul central si inghetzata cu ciocolata, vizitand magazinele berechet care exista la fiecare coltz al strazii, si muncind pt mii de dolari pe luna. Poate chiar voi avea propria afacere, pe langa munca de psiholog si psihiatru. Dar cum viitorul este imprevizibil, cine stie… poate ma vad avocata. New York nu este imprevizibil, este legea viitorului meu. Caci la acest vis, nu voi renuntza niciodata!

Voi cum credeti ca va fi viitorul vostru?