Sa visez.

Simt nevoia sa ies din aceasta monotonie vaga, care tine deja de.. ceva timp.

Traiesc din carti, din filme, poezii, muzica si desene. M’am saturat de ele. Vreau propriile carti, filme, poezii melodii si desene.

Sa nu mai traiesc din imaginar. Din ceva ce nu e real. Atat. Personaje imaginare, si tigari. Nimic mai mult.

Mi’ar placea sa adorm, si sa visez o gramada. Sa vizez, sa visez, sa visez.

Sa visez pana cand nu ma mai trezesc nicicand. Sa visez pentru eternitate. De ce?

Caci viata mea nu’mi e de ajuns. Se intampla mereu si mereu aceleasi lucruri. Aceeasi oameni, vreau o scapare din acest labirint fara capat.



Vreau ceva nou.