De ce rock?!

E un post cam lung, dar as putea scrie carti intregi si tot nu mi-ar ajunge sa descriu ceea ce muzica rock ma face sa simt! In plus, nu ma indoiesc, veti citi asta. Ori din cauza ca va intereseaza de ce ascult "prostia asta" ori din cauza ca imi sunteti cititori fideli... Ori pur si simplu iubiti muzica rock exact pe atat cat o iubesc eu.

De ce rock? Lumea ma intreaba mereu. Pai hai fratilor, sa va zic.
Muzica rock este angelica. Este precum o carte: o lume total diferita in care te afunzi cu sunetele de chitara electrica si tobe nebunesti. Muzica rock este o parte din mine.

Iubesc muzica rock asa cum nu mai iubesc nimic pe lumea asta. In afara de mine. Dar eu nu as fi eu fara rock deci… da.

Ascult rock de cand aveam 7 ani, si pana sa-mi gasesc grupuri de rockeri, a trebuit sa-mi fac prieteni printre manelisti. (da, stiu, saracuta de mine, cat am suferit!!).

Ascult toate genurile de rock. De la classicul rock, la black metal. Grudge, alternative, folk’metal, folk rock si tot ce mai vrei. Cred ca lumea nu ar fi aceeasi fara acesti ingeri care ne fac viata atat de splendida si minunata, cu ajutorul instrumentelor si a “screamo”urilor. Pentru ca da, cantaretii de rock pentru mine sunt ingeri.

Cei ce zic ca muzica rock vine de la satan sunt doar niste oameni inculti… de care mi-e mila. Exista si trupe de rock sataniste, adevarat, dar de asemenea sunt melodii rock care pot fi considerate rugaciuni. In fine. Dumnezeu a inventat muzica rock.. prin oameni.

Dar sa revenim. Lumea rock e lumea de care vreau sa apartin. Deoarece e o lume nebuna, fara prejudecati. O lume cu o istorie lunga, plina de legende si de personalitati care mai de care mai ciudate si interesante. Plina de mituri, de povesti si realitati fantastice. Iar muzica.. oh, Dumnezeule!! Muzica! Muzica este angelica, iti curge prin urechi si-ti ajunge la suflet. Sunetele rapide, nebune, dar foarte bine puse la punct te urca pe cele mai inalte culmi ale placerii omenesti. Lucru din cauza caruia este si detestata de catre biserica. Pentru ca ofera plecere… iar tot ce ofera placere este considerat lucru care te duce-n iad, corect? ;) pentru ca asa spun catolicii.

Exista foarte multi oameni care sustin ca asculta muzica rock doar pentru a se integra intr-un anume grup… dar cand asculta rock se gandesc doar ca versurile nu au nici o noima si chitara aceea electrica ii zgarie pe creieri… urasc oamenii de genul acesta. Sunt impostori… prefacuti, si merita iadul! ;) pentru ca ori iubesti ceea ce asculti, ori nu asculti deloc. PENTRU CA MUZICA ROCK E O ARTA!

O arta descoperita mult prea tarziu, o arta dementiala, fabuloasa, angelica, demonica si nu in ultimul rand, agresiva si totusi linistita. Instrumentele se contopesc perfect, puse una peste alta, sunetele ies parca din nori rupti din rai si alcatuiesc alaturi de vocea solistului … imi gasesc greu cuvintele deoarece lucrurile la care ma gandesc nu sunt omenesti… sunt o parte rupta din rai si cazuta pe pamant… sunt lucruri greu de exprimat, gandurile mele zboara la placeri supraomenesti si fantezii angelice. Pentru ca muzica rock este greu de exprimat in cuvinte… Dar ca definitie, este o parte din raiul Dumnezeiesc.

Tot ce mai lipseste este un Michelangelo care sa poata picta sunetele muzicii rock… si lumea ar putea sa dispara.. caci nu mi-ar mai pasa de nimic.

Muzica rock nu se asculta.. se simte in adancul sufletului.

In plus, sunt foarte multe trupe de rock care au reusit la propriu sa schimbe lumea. Una din ele este Scorpions, trupa mea preferata inca de cand aveam 9 ani. Dar nu stau acum sa va vorbesc despre, pentru ca as avea foarte multe de zis. Anyway, un manelar imputit (scuzati limbajul… ) nu ar putea niciodata realiza ceea ce a realizat acest gen de muzica… NICIODATA!

Muzica rock iti pune imaginatia in miscare, si creierul in functiune. Ce este mai minunat decat bere rece, un loc intunecos si sumbru, si Slipknot dat la maxim?! Ce poate fi mai sublim decat head-bang’ul (adica sa dai din cap ca descreieratu’ pana ce-ti cade capul de pe umeri)?!

Muzica rock… ma face sa simt atatea lucruri.. Cine a fost alaturi de mine cand inima mi-a fost zdrobita, daca nu One Less Reason? Si cine, atunci cand am chef de nebunii, ma incanta cu sunetele sale? Oh.. Disturbed, I love you! Cine ma linisteste atunci cand am draci, daca nu Rammstein?!

Pentru ca e o lume fara cacanari si analfabeti (putine exceptii printre ascultatori) prefer sa fac parte din aceasta lume minunata si nebuna a rock’ului.

Nu vom fi niciodata singuri…. Muzica rock va fi alaturi de noi mereu, gadilindu-ne urechiusele cu sunetele sale magnifice, la bine si la rau, pana cand… moartea ne va desparti?! Wtf? Nea… mai bine zis.. pentru eternitate. Pentru ca sufletul omului si muzica rock sunt 2 lucruri care nu mor niciodata. Abea astept sa iau muzica rock cu mine in rai… stai.. uitasem! :)) RAIUL INSEAMNA ROCK!

Societatea cand vorbeste despre oamenii care asculta rock, ii numesc “rockeri pletosi si nespalati”. Dar… vere, “rockerii aia pletosi si nespalati” cum ii numesti tu, stiu sa se comporte si au un stil aparte.. unul al lor, unui subtil si delicat. Nu spun asta doar pentru ca imi plac rockerii, sau pt ca ascult rock de cand aveam 7 ani (repet!). Spun asta din cauza ca pana acum nu am vazut rockeri care sa fluiere fetele pe strada in cel mai mahalagios (sper ca am spus bine) hal, asa cum fac “ ingerasii” cu tricouri roz bonbon care scuipa pe strada, injura in gura mare in public si tanjesc dupa pupat in fund… “ingerasii” care cred ca daca tipa dupa tine “hei gagica” in cel mai lasciv mod cu putinta, tipi care cred ca ai sa te intorci si sa ce? Sa-i iei acasa? Eh.. si cum spuneam.

Intr-o tara plina de cocalari si pitipoance, intr-o lume mult prea plina de prostie, televiziune de cacat si manele, Lumea Rock este o evadare spre noi insine.

“Rockerii sunt cele mai pure intruchipari ale nebuniei” Anne Rice.

Aceasta poezie am mai pus-o pe blog intr-un post, dar o pun din nou. Deoarece este un tribut adus muzicii rock.

TRIBUT ADUS MUZICII ROCK

Acordurile de chitara-mi par simfonii pierdute-n neant
Iar tobele rasuna zgomotos formand sunete vagi,
Trupul mi se infasoara-ntr-o vibratie placuta,
Iar trupul incepe sa se miste dupa cum sunetele-mi dicteaza,
Nebunesc.

Muzica-si face cuib in mintea si-n trupul meu,
Si incep a da din cap, firele parului mi se joaca
Cu al aerului suspans si al sonetelor miscari nebune,
Si urletele-mi ies din gatlej evaporandu-se-n aer fericit.
Nebunie.

Pe durata melodiei iti iei lumea-n cap si zbori.
Bei, tipi, urli, iti contopesti vocea cu cea a solistului,
Va-mpreunati intr-o senzatie ireala, metalica.
Si chitara electrica va coboara in abisurile placerilor sufletesti.
Destrabalare.

Nebunie, spasm demonic. Uitand de realitatea marsava,
Devii tu insusi pe acordurile muzicii rock,
Iar Beethoven Mozart si Chopin isi canta nebuniile toti odata,
Si Dumnezeu coboara pe Pamant.
Angelic.

Urlete de durere crasneste pianul lui Chopin,
Vioara lui Vivaldi se spanzura cu note nebunesti,
Beethoven iti canta neputinta compunand o noua simfonie
Eugen Doga urla disperare printre notele scrise rapid,
Spasm morbid.

Eu insumi devin o nota muzicala cantata cu pasiune
Ascultand linistea zgomotului devin eu insumi iar
Totu-mi pare in jur de prost gust, un fals amar.
Dar cui ii pasa cand ai arta in urechi si innebunesti de fericire,
De armonie in delir.

Sufletu-ti tremura de orgasme multiple pe care
Armonia zgomotoasa a muzicii rock o trezeste in tine.
Esti sclavul propriei tale fericiri infinit de colosala.
Si sunetele te joaca pe harpele ingerilor damnati.
Bezna totala.

Dar fericirea se evapora in sufletul tau si redevii
O piesa de sah pe care altii o joaca pe table de ciocolata,
Dar stii totusi ca nebunia fericinda revine cu o noua melodie,
Si cazi iar in euforia a ceea ce tie-ti place sa numesti
Rai demonic.


Si acum va las cu o melodie frumoasa,