Din difuzorul pc'ului se aude
O melodie parca demult stearsa.
Afara, soarele inca mai zambeste fals
La orasul putrezit.
Oameni agitati,
Voci imbacsite de ani.
Un tren ravasit
De amintirile iubirilor nesterse.
Stalpi batrani
Tatuati cu initiale.
Aceeasi scara de bloc,
Aceleasi amintiri.
Zapada fumurie
Vesnica monotonie.
Intr'una din zilele astea, imi era foarte rau, si am zis sa merg cu mama la doctor. Am mers la urgente, de unde m'a trimis la pediatrie. ma simteam oribil de rau, si nu fizic! in regula, plansetul de copii, si asteptarea de 2 ore, m'au facut sa scriu poezia ''spitalul monoton'', mi'a venit totul pe moment, am notat in telefon. acasa, cand am notat totul pe un caiet, cu fiecare cuvant ce puneam pe foaie, imi mai venea o idee.. dupa care.. alta.. si alta.. si tot asa. hm.. comic, nu?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Pentru sufletul meu...