Orasul meu

Vechi, putred, si jegos.
Tristetea si monotonia cladirilor
Au fost camuflate
De culori tipatoare si vulgare.
Spitalele nu le dau pacientzilor decat urme de sperantza..
Bisericile zac uitate pe la coltzuri,
Iar cersetorii? de nenumarat.
Bietele muzee!
Nu le mai mangaie nimeni cu privirea...
Istoria?
Nemuritoare, mandra, demna!
Dar noi, noi nu suntem demni de ea!
Caci, pe nimeni nu mai ntereseaza...
Copacii, e sunt nemuritori,
Si pastreaza un munte de amintiri
Orasul meu, bietul oras!
E un cimitir cu gropi multe!