Singuratatea strazii
Imbibata in cofeina drumul pavat cu balti
Imi adduce o stare de melancolie
Acuta, pierduta, in neantul sentimentelor mele.
Strada, nu e chiar asa de pustie,
Lumini de la masini si oameni trecatori,
Ce nu observa superbitatea ploii ude, ceresti.
Noaptea, ce’ai putea spune despre noapte?
Bucuria faptului ca e racoare,
Si lumini usor vulgare,
Se imbina cu tristetea faptului ca
A mai trecut o zi din viata ta…
Si uite cum pierd eu semaforul!
Masini claxonand, oameni obisnuiti
Demoni nevazuti, nicaieri un inger,
Abis.
Si uite cum sta biblioteca, uda, plouata…
Macar cartile’s in siguranta…
Ce fac eu noaptea pe strazi...:)):)):))
joi, 11 august 2011
Oras plouat in noapte
03:04
agonie, balti, intre dezamagire si speranta, lumini, noapte, oras, ploaie, poezii, ud
3 comments
3 comentarii:
Ufff..dacă sunt ok cărtile, e bine .
foarte frumos
mi-e asa cunoscuta imaginea asta a orasului..
Trimiteți un comentariu
Pentru sufletul meu...