Pe taramul viselor

Eram cu tine, undeva la munte. Like the best friends. Totul era vag, imi amintesc visul, ca si cand asi fi fost beata. Dar nu, a fost un vis. Ne plimbam, veneam parca de undeva. Ti’ar reamintit ca vrei sa vad ceva, facut de tine, sau scris, nici eu nu mai stiu.
Era o vila mare, un fel de pensiune. Am urcat scarile firave, putin vechi, din lemn, pana la primul etaj, unde era camera la care stateai tu. Camera arata aproape ca in fotografia de mai jos, doar ca mai putin elegant si mult mai dezordonata.
Insa pozitia patului si fereastrei erau exact ca in fotografie. Cautai prin dulap, prin noptiera, ai zis ca n’ai gasit nimic. Eu m’am intinsa in pat, invers, cu picioarele pe perne. Te uitai suav la mine, ti’am facut loc, si te’ai asezat langa mine, intins, pe o parte, cu o mana sub cap. Cu cealalta ai inceput sa’mi mangai chipul… ti’am sarutat mana, si o tineam stransa’n a mea. Mi’am lungit gatul pentru a te saruta.
Buzele tale pareau atat, dar ATAT de reale… de moi, de dulci. Mi’am lungit bratele dupa gatul tau, iar tu m’ai tras inspre tine, corpurile noastre lipindu’se unul de altul… si ce sarut lung si umed... Mi’ai atins cu mana dreapta, din greseala partea exterioara a sanului stang… iar atunci m’am trezit din cauza unor zgomote.

M’am chinuit sa dorm la loc pentru a visa iar dar… in zadar.