Frumusetea vietii

In ultimul timp mi se spune des ca nu stiu ce’i aia viata. Intr’adevar, nu am o mama care sa ma dea afara din casa, n’am un tata alcoolic, sau care sa ma puna mereu la treaba. Nu am un servici unde sa lucrez 2 zile pe saptamana si nici nu duc grija banilor, si nici nu am vreo boala. Dar hai sa fim seriosi, sunt lucruri mai rele!

Sunt mii de copii, acolo afara, abandonati de parintii lor inconstienti, copii ai strazii, ce nu mananca cu zilele, ce n’au un pat cald, asa ca tine, si nici televiziune prin cablu, nici net, nici 3 telefoane mobile. Dar totusi supravietuiesc! Iar tu, defapt voi, voi va plangeti!


Voi, care aveti dreptul la scoala si la electricitate care pentru altii inseamna un lux, va plangeti ca viata e grea? Nu de alta, dar va aud zilnic si sunt satula de “greutatile” voastre. Intr’adevar, nu stiu cum e. dar stiu ca sunt cazuri mai rele. Si stiu ca pentru tine, voi, probmele voastre sunt cele mai mari de pe pamant, dar credeti’ma! MEREU E LOC DE MAI RAU!!! Sa va intre in cap, ati auzit?


Cum e un orb? cum ar fii sa fii orb? sa nu vezi decat intunericul vietii, sa nu poti vedea niste peisaje superbe, pe care voi le vedeti mereu dar nu le dati atentie? Te’ai uitat vreodata mai bine la pc’ul tau, pe care il folosesti zilnic? Cum arata… etc? dar la telefonul mobil? Nu cred… ia ma da o ocheada. Ia iesi afara, si opreste’te la prima floare pe care o vezi. Miroase’o.. atinge’o… uite’te la ea. Si fii bucuros ca poti face acest lucru. Un orb nu o poate face. Cu toate acestea, un orb, oameni buni, este mai atent la ce atinge, decat voi. Voi calcati in picioare peisaje minunate. Uita’te pe geam si zi’mi ce vezi. Crede’ma, e ceva minunat. Dar noi nu luam in seama nimic, suntem prea ocupati cu grijile vietii, cica. Gasim cea mai mica scuza si gata… nu ne mai bucuram de viata. Dar credeti ca mie nu mi’e greu niciodata? Credeti ca pentru mine, viata e roz? Va inselati! Uite ca nu e, oricat mi’asi dori sa fie. Dar eu nu sunt oarba… eu ma bucur de viata.

Dar cum e sa fii surd? Sa nu poti auzi nimic? Sa nu poti auzi o voce, la fel de frumoasa ca a ta, cititorule. Taci si asculta…. Ce auzi? Gandeste’te ca un surd nu poate face asta. Nu poate auzi muzica ce se aude dintr’un restaurant in parc. Nu poate auzi vantul suierand printre ramurilor copacilor, si nici frunzele urland de durere cand le calcam noi in picioare, acum, toamna… cu toate astea el supravietiuieste… NU CA VOI!

Asa ca lasati acasa grijile si problemele, si iesiti la o plimbare in parc. Admirati natura... copacii, florile, bucurati'va de viata!!!

CACI ASTA INSEAMNA SA TRAIESTI!