Pentru Robert

M’am gandit, drept omagiu, sa mai scriu despre si pentru, D’zeu sa’l ierte, dragul nostru prieten Robert (cine stie cunoaste).

Aah, Robby mama... a trecut ceva timp de cand nu am mai trecut pe la mormantul tau, sau de cand nu ti'am mai vizitat blogul... te rog sa ma ierti. Ce sa'ti mai povestesc eu tie... m'ai cam speriat in seara aceea, defapt cele 2 seri, 3 in care ai aparut in visele mele. Adevarul e ca, chiar aveam nevoie de tine :x si stii tu de ce. Dar uite... ce distanta intre noi si inca'mi esti aproape :x inca mai merg pe banca aceea din parcul mare pe care obisnuiam noi sa mergen, asta toamna, cu stii-tu-cine.

Imi amintesc atat de bine vremurile acelea, parca’ar fi fost ieri. Dar a trecut cam un an… un an de la acea perioada cand ne vedeam la zoo, se intalneau gastile, si mereu te uitai ciudat la mine si ziceai: ‘’Pe tine te cunosc de undeva…:-?’’ si eu ‘’Da, ne cunoastem’’. Si chiar cand devenise enervant s’a oprit, si m’ai tinut in memorie :d mai greu, dar da :d.

Vremurile acelea cand mergeam mereu prin parc.. si acum mai hoinaresc parcul acela. Atat de plin de tine, de noi. Banca unde am cunoscut’o prima oara pe Alexa :d n’am sa uit…

N’am sa uit nici ziua aceea, cand Mac ti’a rupt scaunul cand a cazut… :))) doamne, cat am mai ras in ziua aia :d

Inca esti present… si mereu stiu ca vei fi langa noi cand ne va fi greu. Voiam sa vorbesc la persoana mea, dar hai sa nu fiu egoista… vei fi mereu alaturi de noi.

Ti’am facut chiar si un desen… acum ceva timp, si imi cer scuze pt claritatea proasta. Promit sa’ti fac zilele care vin niste vizite…






Si, desigur, melodia lui preferata, cu care eu nu ma omor, dar cu care ma innebunea :d




Si, blogul lui, daca vrei sa dati o ocheada.

http://roberteduard.blogspot.com/