Tomnatic suspin

Prin frig si ploaie ma plimb singura pe strazi.

Noaptea se lasa usor peste oras, completand aerul autumnal ce domneste.

Capul ma doare, imi e stors parca de ganduri negre. Vreau sa scap de ele, dar nu le pot goni asa usor, caci trebuie inlocuite cu ceva.

Cu iubire! Dar de unde s-o mai iau acuma? E 2 noaptea iar magazinele de vise sunt inchise.

E ceata parca si fum afara. Parfumul meu se pierde prin aer cu fiecare pas ce il mai fac. Pustietate…

Tot ce se aude sunt pasii tocurilor mele obosite de mers prin viata. Sau nu.

Si stau si ma gandesc la el… oare ce face? Oare e bine?

Si sentimentele se contopesc cu picaturile reci ale ploii. Si cu fiecare strop mai moare un gand.

De aia iubesc eu toamna. E anotimpul acela tarziu, cu ploi multe, cu oameni obositi si tristi, cu melancolii surde colorate in ruginiu.

Cu miros de cafenele si baruri deschide pana tarziu, din care se aude muzica jazz, dar eu tot o melodie rock am in minte. (Scorpions-love will keep us alive-sau nu.).

Anotimpul acela cand parca toate fantomele trecutului tau se intorc, si nu mai stii ce sa faci.

Anotimpul acela cand ai mai vrea odata sa fuga cineva dupa tine prin ploaie ca sa te sarute. (pff, ce vremuri!)

Anotimpul acela cu Frunze multe ce cad pe alei, inviorandu-ti sufletul. Bacovia… Audrey Hepburn… cata nostalgie!

Anotimp plin de dorinte, oh, temps, suspend ton vol! (o, timpule, stai in loc!) l-asi strange de gat pe Cronos, caci prea se grabeste spre nicaieri!