Anne Rice - Diavolul Memnoch

Este una dintre acele carti… care-ti lasa in gura in gust amar. Una dintre acele carti pe care le traiesti intens: fiecare zambet, fiecare lacrima, fiecare urlet, fiecare personaj in parte. Una dintre acele carti… de care iti amintesti cu drag si pe care nu le uiti niciodata. Una dintre cartile scrise de Anne Rice, a 5’a carte din seria “Cronicile vampirilor”.

Probabil sa ma credeti nebuna, dar de ceva timp citesc aceasta serie de carti… din noiembrie, mai exact. Si a fost dragoste la primele cuvinte! Am facut cunostinta cu fiecare personaj in parte, am gustat cate putin din toate. Si m-am atasat atat de tare de aceste personaje, incat… incat… am inceput sa plang cand am citit ca Armand moare… se lasa prada razelor de soare, chiar aici, in cartea “Diavolul Memnoch”. Armand este unul dintre personajele mele preferate si cand am vazut cat de cruda poate fi Anne Rice…. Armand, vesnicul adolescent, Sfantul Diavolului, cu chipul sau de o blandete rara, cu sufletu’i sfasiat de drame… ARMAND!!!! Am terminat Diavolul Memnoch asa cum am terminat si Interviu cu un vampire. Ultimele 10 (20, chiar) pagini le-am citit plangand, cu lacrimi siroindu-mi pe fata … si sufletu-mi zbatandu-se spasmotic.

O carte… care m-a facut sa inteleg de unde atata credinta pentru D’zeu, o carte care a ridicat intrebari… dar a si raspuns la ele. O carte care m’a facut sa-l urasc pe D’zeu, dar si sa il iubesc si sa cred in El. O mina de aur pentru sufletele muritorilor, Anne Rice este geniala in intregul sens al cuvantului!

Si Lestat… ah… Lestat! Vampirul care a supt sangele Mantuitorului, care s-a zbatut in bratele Diavolului si care .. care… care s-a dovedit a fi o unealta in mainile Lor. In mainile Diavolului si al lui D-zeu. Cu un scop… scop pe care, cartea ne lasa sa ni-l imaginam. Ingerul meu drag, Lestat de Lioncourt, eroul meu perfect!

Stiti, fiecare carte, pentru mine, are cate o melodie. Si cartile au sunete, trebuie doar sa le gasim. [De exemplu la Christine de Stephen King – Black Raven – Ghost Ship ] Si chiar cand credeam ca aceasta carte va ramane fara “sunetul ei” iata ca, pe ultima suta de metri, am gasit ceva sa se potriveasca… Voi pune melodia mai jos.

Este o carte pe care o recomand cu placere, caldura, si cu un gust dulce-acrisor. E genul de carte… e ca o relatie. Pana sa incepi alta, iti trebuie timp. Timp sa… oh! Timp sa ce? Timp sa iti ungi golurile sufletului, goluri lasate de carte, goluri care dor si totodata… te mangaie.

O carte magnifica!