Picaturile reci de ploaie desprinse din cer
Daruiesc lumii o calda iubire rece.
Si astfaltul noroios e plin de cer.
Afara e cald – si ploua.
Aerul miroase a ploaie – si ploua.
Jurnalul mi-e plin de sentimente
Ce se contrazic unele pe altele mereu.
O iubire mi-a sfasiat sufletul,
L-a taiat in bucatele
Si parca lumea e mai frumoasa
De cand nu mai e.
Dar s-a pierdut prin picaturi de ploi
Suflate cu nervozitate de blandetea cerului etern.
Afara e cald si bate un vanticel uscat de ploaia uda.
Buzele-mi sunt uscate de aer, vreau sarutatea ploii.
Si felinare pustii stralucesc in noapte.
Si picaturi de ploaie stralucesc
La umbra felinarelor in noapte.
Nimeni pe strazi, nimeni in sufletul meu.
Nimeni pe strada contopindu-se cu ploaia.
Nimeni.
Ploaie.
Vant cald.
Amorteala.
2 comentarii:
Deja m-am saturat de ploaie:(. Anyway, imi place poezia.
Dee.
Dupa ploaie vine soarele si poate si curcubeul. La asta mereu ma gandesc atunci cand ploua si imi trece sentimenul acela urat ..
Trimiteți un comentariu
Pentru sufletul meu...