Pasiunea lui Amadeo

Cu maini sangerande iti canti suferinta
Coardele le ucizi fara pic de mila
Incercand sa ajungi la asonanta sufletului
Demult pierduta in lumina vesnicului
Intuneric pagan al creatiei vampirice.

Cu capul pe spate te gandesti ca e posibil
Ca toate durerile sa se evapore in sunete
De chitara electrica si ca e posibil
Ca sufletul sa nu iti fie pierdut de tot…
Ca esti inca in trecutul morbid si invizibil.

Cu genunchiul indoit iti tii talpa piciorului
Lipita de peretele camuflat cu caramida
Si inchizi ochii mari si grei ai monstrului
Caci vrei sa te ascunzi intr-o nebunie
Unde in suflet iti arde o imensa faclie.

Te pierzi in amagirea propriei voci
Si asculti cum corzile vocale-ti urca
Spre a fericirii culme ireala
Si cum ranile adanci sapate iti descurca.
Si ce-ti mai place cu visele sa te joci!

Dar sfarsitul cantecului te aduce la realitate
Si uiti complet de a sufletului bunatate
Iar tot ce iubesti este sangele ce-ti curge pe buze
Si redevii vampirul vesnic decadent
Cu metamorfoze adanci obosite.


Am facut si o pictura, de la care mi-a venit ispiratia dar... fix acuma am ramas fara baterie la aparatul de fotografiat :( oricum va promit sa cumpar repede baterii noi ca sa pot posta pictura pe blog :d.