Vesnica Fericire

Eu sunt vocea care mereu va spune ceva
Eu sunt cea care va trai vesnic prin cuvinte.
Caci fericirea mea straluceste mai tare ca oricand
Prin secretele orizontului mereu mergand.
Si pictez chipuri invelite’n panza de paianjen
Si scriu de zor cum nimeni n-a mai scris vreodata,
Despre tristeti pierdute in fericiri regasite
In gust de cafea.
Si ascult si ascult voci tremurande,
Glasuri invelite in deliruri acute,
Ce-mi gadila auzul si imi ating fericirile
Sufletelui meu demult pierdute…
Sau poate ca au stat mereu acolo,
Ascunse in umbrele fiintei mele,
Asteptand magnifica lor descoperire
Ale unei negre mari albastre
Conducandu-si valurile spre nemurire.



Acum doua-trei zile innebuneam... acum nu :-? sper sa nu innebunesc prea curand..:-??