Tribut adus muzicii rock

Acordurile de chitara-mi par simfonii pierdute-n neant
Iar tobele rasuna zgomotos formand sunete vagi,
Trupul mi se infasoara-ntr-o vibratie placuta,
Si incepe sa se miste dupa cum sunetele-mi dicteaza,
Nebunesc.


Muzica-si face cuib in mintea si-n trupul meu,
Si incep a da din cap, firele parului mi se joaca
Cu al aerului suspans si al sonetelor miscari nebune,
Si urletele-mi ies din gatlej evaporandu-se-n aer fericit.
Nebunie.


Pe durata melodiei iti iei lumea-n cap si zbori.
Bei, tipi, urli, iti contopesti vocea cu cea a solistului,
Va-mpreunati intr-o senzatie ireala, metalica.
Si chitara electrica va coboara in abisurile placerilor sufletesti.
Destrabalare.

Nebunie, spasm demonic. Uiti de realitatea marsava,
Devii tu insusi pe acordurile muzicii rock,
Iar Beethoven Mozart si Chopin isi canta nebuniile toti odata,
Si Dumnezeu coboara pe Pamant.
Angelic.

Eu insumi devin o nota muzicala cantata cu pasiune
Ascultand linistea zgomotului devin eu insumi iar
Totu-mi pare in jur de prost gust, un fals amar.
Dar cui ii pasa cand ai arta in urechi si innebunesti de fericire,
De armonie in delir.


Urlete de durere crasneste pianul lui Chopin,
Vioara lui Vivaldi se spanzura cu note nebunesti,
Beethoven isi canta neputinta compune o noua simfonie
Eugen Doga urla disperare printre notele scrise rapid,
Spasm morbid.

Sufletu-ti tremura de orgasme multiple pe care
Armonia zgomotoasa a muzicii rock o trezeste in tine.
Esti sclavul propriei tale fericiri infinit de colosala.
Si sunetele te joaca pe harpele ingerilor damnati.
Bezna totala.


Dar fericirea se evapora in sufletul tau si redevii
O piesa de sah pe care altii o joaca pe table de ciocolata,
Dar stii totusi ca nebunia fericinda revine cu o noua melodie,
Si cazi iar in euforia a ceea ce tie-ti place sa numesti
Rai demonic.


Pictura de Leonid Afremov