Abstract

Fiecare om este o pană cu care
Viața scrie altora povești
Tapate-n inimi de cristal.
Cioburi cioplite-n lemn
De sticlă mată absorbită
De ochii tăi lacomi si goi
De un albastru purpuriu vînat de apa mării.
Pereții precum cristalul translucid
Săpat in frunzele copacilor bătrâni…
Vise abstracte furate de uitare.
Sânge si iubiri imposibile.
Moarte si personaje scoase din carti aiurite.
Sclipirea ochilor tăi
Precum safirul, reflectându-se in
Aerul plumburiu.