A perfect world

Sunt momente in viata cand vrei ca totul sa se schimbe. Asa cum e si cu mine acum. Imi doresc sa adorm in patul meu, pt ca maine sa ma trezesc altundeva. Imi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata in patul altcuiva, si cu altcineva. O prietena, un prieten, un iubit, o amica… imi doresc ca mereu sa fiu altundeva. Sa n’am o viata stabila, sa am o viata derapanata. Sa n’am timp de nimic. (nici acum nu am timp, dar asta din vina scolii. O cladire unde stai inchis 6 ore pe zi, 5/6 zile din 7. Si culmea, nu inveti nimic) sa fac mereu ceva neobisnuit, spontan, iesit din comun, ceva care sa’mi placa la nebunie.

Sa calatoresc… Caci cineva zicea ca sufletul omului nu este liber decat cand calatoreste. Sunt total de acord.

Vreau ca ceva sa se schimbe, mereu am vrut. Asta este cea mai arzatoare dorinta a mea. Mereu altundeva, mereu cu altcineva. Nimic stabil. E ceva ce vreau, dar nu stiu cum sa obtin. Nu pot deocamdata sa obtin… caci vreau nu vreau, factorul important pt existenta omului este stabilitatea. Cu toate ca eu vreau sa calatoresc mari si tari, sa ajung departe (pe glob) si sa nu ma stabilesc nicaieri. Sa intalnesc tot felul de oameni care sa’mi rupa inima… sa ascult tot felul de simfonii, sa strabat lumea’n lung si’n lat. Pe scurt, sa’mi traiesc viata. Dar am 15 ani, asa ca trebuie sa astept, iar asteptarea ma ucide. Imi sfasie sufletul. Mi’l arde…

Sa ma bucur de iernile tarilor nordice, si de caldura din sud. Sa vad tot felul de religii ciudate si sa ma bucur de ospitalitatea si caldura traditiilor de pretutindeni.