Suferinta

Am observat, din biografiile artistilor si scriitorilor ca toti(majoritatea) pe langa suferinta, au in comun toamna. Toamna si primavara, ei fiind nascuti sau, murind in aceste anotimpuri. Ce ciudat, nu?

Deasemenea ma tot intreb… cat poate sa indure un om? Cata suferinta poate indura… un simplu om? In notele lui Chopin se poate observa tristetea si nostalgia din sufletul lui. In poeziile lui Bacovia se gasesc in versuri, morti subite a unor anume sentimente. Durere… tristete… suferinta, delir, lacrimi, decadere psihica… cat? Cat poate sa indure un om? Cata groaza si intuneric?

Cate intrebari retorice despre dragoste mai incap? Cate pierderi si boli mai au loc in viata artistilor? Caci suferinta este de cele mai multe ori un punct de plecare.

Plecare spre noi orizonturi… spre moarte, spre altar, spre viata… suferinta este adesea si inspiratie. Si e groaznic cum simti ca lacrimile curg incet pe firicelele de filarmonica din Nocturnele lui Chopin… sa simti dezamagirile, si totodata iubirile din poeziile lui Adrian Porumbescu. Sau nervii cu care o femeie se revolta asupra unui lucru, scriind o carte. Sau picturile lui Van Gohg.
Cata drama razbunata pe clape, si pensoane…


Dureros, nu? :(





Si acum, o melodie de Eugen Doga.