Ganduri.

Ce as putea spune despre mine? Ca scriu poezii? Ca-mi urasc numele? Sa limpezesc niste cuvinte sau sa le ordonez in sens descrescator dupa absurditatea lor sadica? "M-am nascut... am crescut.." sa folosesc oare influente de Copperfield sau sa va spun ca prietenul meu cel mai bun a murit? Sau poate va pot spune tot. Dar totul e un mare gol si golul o mare de balene cu pescari in burti.. stai, asta nu-s eu, asta-i Sorescu. Oare la fel ca Iona, am uitat cine sunt? Dar el nu oscila intre o Diana dintr-o Panza de paianjen si germancele Hertei Muller. El oscila doar intre goluri. Si personajele.. n-o fi si ele tot goluri? Goluri umplute sau forme fara fond? Staai, nuu, mi-am amintit! Sunt fiinte de hartie! Pai daca nu mai stiu nici ce-s personajele.. de unde sa stiu cine mai sunt eu? Eu sunt in mii de particule ce se scald in moleculele imprastiate in camera mea, in universul meu decorat cu suflete pierdute-n van. Prea greoi pentru ochi sau suflet la citit? Poate. Da, sunt greoaie dar nu vreau sa citesc in comentariile voastre replici fat-shamingoase asa ca nu va mai zic de aspectul asta. Am ochi de catapulta si m-arunc peste lumi zburand fara sfarsit negasind nimic care sa-i merite. Imi place cine sunt chiar daca uit uneori cine sunt dar stiu ca eu mereu ma voi regasi la final. De parca asta nu-i inc-un final si eu inca nu m-am regasit.. dar lasa. O va face Iona. O vor face toate celelalte personaje vii, reale, ireale, isterice si nebune si palpabile doar in capul nostru. O vor face gumele de mestecat cu aroma de capsuni care inca pastreaza dupa ani amprentele dintilor strambi, lipite pe vreun lemn umflat. Sper ca v-a placut. Sau nu sper, ca nu-mi pasa ce credeti voi. Ca daca nu-mi pasa nu scriam.. stai, ce?