Ville Valo - poezie

Ce te mai iubesc!
Fantasma dulce a carei voci
Rasuna peripit din computerul meu
Tunat cu imagini de-ale tale.
Si ce te-asi mai vrea la pieptul meu!
Sa-ti admir ochii verzi-albastrii,
Sa ma joc in parul tau de un abanos
Stralucind la lumina ochilor mei
Fermecati de frumusetea fiintei tale.
Asta mi-e dorinta: sa te am!
Oh, suflet bun, ce grea-mi e povara!
Sa suspin dupa tine iar si iar,
Sa te doresc langa mine cu orice pret!
Vocea ta mieroasa ce-o ascult peripit
Imi mangaie sufletul asa cum tatuajele-ti
Imbratiseaza pielea palida ca neaua.
Si asa o iubire imposibil de perfecta se naste
Cu un funerar al inimii mele
Ce-l canti din struna-n fiecare zi.
In fiecare ora, in fiecare minut,
In Winamp’ul computerului meu.
Oh, rocker angelic! Cat de inuman poti fi!
Sa lasi alte inimi sa se indragosteasca
De pielea catifelata, ochii-ti verzi albastrui
Si parul negru precum smoala.
De fiinta ta ce n-o vor atinge niciodata.
Si ce voce blanda, inuman de angelica.
O voce atat de calma si suava ca te pierzi
Numai prin notele muzicale compuse
Dintr-o serie de respiratii si eforturi ale
Corzilor vocale innecate cu miere.

Am recitat-o astazi la ora de romana si Doamna Profesoara a avut o reactie destul de placuta :D