Vampirul Davil

Din cauza ca nu prea am inspiratie pentru poezii, si, ca sa nu va umplu capul cu tampenii despre Satan (nu intrebati) am decis sa postez un mic fragment din cartea pe care o scriu, Vampirul Davil (Diana m-a ajutat cu numele, Da - dark Vil-evil, si m-a convins sa o continui, dupa ce am facut o mica compunere (7 pagini) pentru un concurs :d ) Enjoy!

"Apoi Andrei daduse drumul la muzica, nu la una rock, ci un gen mai chill. Apoi am stat la masa, am mancat, am vorbit, am fost alaturi unul de altul in acele timpuri minunate, cand Craciunul ne bucura cu a sa prezenta. Andrei, care era o gazda deosebita, a stins becurile, lasand ca singura lumina sa fie cea care vine de la lumanarile de pe masa, si cea care venea de la instalatia bradului de Craciun. Dupa trei tigari, doua pahare de long drinks nu stiu ce si o usoara ameteala, Davil m-a invitat la dans. A fost primul nostru dans, si toate privirile erau atintite asupra noastra. Cu o mana ma tinea de soldul stang si cu cealalta imi sustinea mana dreapta, iar mana stanga mi-o tineam agale pe umarul sau drept. Am inceput sa ne miscam usor, sa ne unduim corpurile intr-un vals foarte lent si lenes. Ne priveam suav si dintr-o data parca totul in jurul nostru nu mai exista. Parca nu mai eram nu eram in incapere decat noi, desi incepura sa danseze si ceilalti. “Cheers, darlin’, Cheers to you and your lover boy Cheers darlin' I got years to wait around for you”… corpurile noastre erau acum lipite ca intr-o imbratisare si simteam cum corpul lui imi strivea usor sanii. Si chiar si cand purtam tocuri de 10, ca atunci de exemplu, tot era mai inalt ca mine. El, un metru optzeci iar eu 1,60 si ceva. Parul lui blond si carliontat nu ii era prins in coada, ca de obicei, ci lasat sa curga usor pe spate si pe umeri. Datorita luminii lumanarilor, se puteau observa in parul lui blond natural niste suvite ca de un aur rosu ce luceau libere, prinzand parca si mai multa lumina de la zambetul lui Davil. Si ce zambet… el avea o mie si una de zambete. Iar cel din seara aceea fusese un zambet suav, molcom, ce exprima o profunda liniste sufleteasca. Niste buze ce pareau rosii la lumina aceea vaga, niste buze bine conturate, mari dar inguste, senzuale si pline, ce formau un zambet pur si inocent. Ochii lui albastrii, mari, ce emanau lumina si caldura, priveau in jos spre ochii mei mici, negrii in bezna aceea, ce se pierdeau in adancul fiintei lui. Deodata imi gasesc mana dreapta plimbandu-se usor prin bogatul lui par de aur si ma trezesc sorbindu-i din dulceata inghetata a buzelor de satin rosu. In jur prietenii nostri dragi incepura sa fluiere usor si sa ne aclame pentru sarutul nostru pasional, dar noi nu ii bagam in seama. Cum am mai spus, parca eram numai noi in incapere, parca totul disparuse in jur, ramanand numai pasiunea aprinsa dintre noi. Ramanand numai atractia dintre rochia mea rosie de catifea si camasa lui de in cu manecile suflate, de un albastru intens. Picioarele noastre se atingeau usor in timpul dansului creind o senzatie placuta, si daca l-am calcat sau nu pe picioare in timpul dansului nu a contat. Noi eram tot ce conta. Numai noi."

Nu va spun mai multe acum :d Doar dati-va cu parerea si imaginati-va continuarea... Dati un comment si eu voi vedea daca puteti sa ghiciti continuarea :D