marți, 6 noiembrie 2012

...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, de Oliviu Craznic

Am promis o recenzie autorului acum mai multa vreme, cand tocmai imi venise cartea prin posta (comandata de la editura online Elefant). Mai mult comentariu decat recenzie.


Cand mi-am dat seama, in timpul cititului, ca e defapt o carte cu vampiri (mai mult sau mai putin) mi-am dat ochii peste cap si m-am rugat sa nu cumva sa fie una din acele “clisee literare”. Caci in majoritatea cartilor cu vampiri sau varcolaci, gasim o adolescenta care pleaca intr-o tabara de reeducare, unde cunoaste un vampir. Din fericire, aici nu s-a pus problema. Ba chiar este o carte gotica in intregul sens al cuvantului, profunda si de-a dreptul – frumoasa.

In aceasta carte este vorba despre nunta marchizei Josephine de Lauras cu Max Schwartz, la care este invitat si personajul nostru principal, Arthur de Seranges.

Invitatii sunt putini, si ciudati. Printre ei se numara un fost preot, despre care se spune acum ca ar fi un mare desfranat, Giulianna Sellini, o italianca despre care se spune ca ar fi pasionata de artele magice si se culca cu tapi (replica ei, nu a mea), Von Walter, dar nu in ultimul rand, cel mai important personaj al cartii (dupa parerea mea) Albert de Guy, inchizitorul. Spun cel mai important deoarece atunci cand acei asa-zisi vampiri sunt oarecum „descoperiti” el conduce intreaga actiune, si ordoneaza totul, fiind slujitor al lui Dumnezeu.

Lucrurile in Castelul Ultimelor Turnuri merg cu adevarat rau atunci cand invitatii incep sa se imbolnaveasca si sa prezinte pe corp mici umflaturi negre, ca facute de un vampir. Atunci intregul castel intra ca intr-un fel de carantina. Nimeni nu intra, nimeni nu iese. Stresul este continuu, si nimeni nu mai poate avea incredere in nimeni. Nu se precizeaza exact cand se petrece actiunea, dar fiindca autorul vorbeste de spadasini, cavaleri, inchizitori, marchize si vicontese, tind sa imi imaginez totul la sfarsitul secolului 19, cel mult.

Este o carte horror/ mistery. Dar din punctul meu de vedere, daca n-ar fi fost acea atmosfera super-gotica, s-ar fi putut incadra deasemenea la romanele politiste. Acest roman are acelasi suspans, si momente incordate „la fiecare colt de strada”. Cine sa fie oare vinovatul tuturor relelor ce se petrec? Sa fie Von Walter? Destul de probabil, avand in vedere ca abea daca se stie cum a ajuns el la nunta. Sa fie Huguet de Castlenove, fostul preot, care acum e un spadasin periculos? De ce nu Arthur de Seranges? De ce nu Giuliana Sellini? Bineinteles ca vinovat e cel la care nu ne gandim niciodata, exact ca intr-un roman politist!

Ah, sa va mai spun ca in umbra actiunii sta si o poveste de dragoste? Una moale, sa zic asa. Arthur de Seranges, personajul principal, se indragosteste de fiica politistului, Adrianna de Valois. Si era cat pe ce sa zic daca raman sau nu impreuna.... dar pe asta o veti stii voi, cand veti citi romanul :*

Cand am terminat romanul in sine, am avut niste ..dubii, ca sa zic asa. Au fost lucruri pe care nu le-am inteles. Exista sau nu, in realitate, Conrad Lorenz? Si pe ce cronici medievale se bazeaza romanul? De unde s-a inspirat scriitorul si de ce a scris el aceasta carte? Raspunsurile au venit rand pe rand citind postfata romanului, „O saga in negru”, un fel de comentariu al acestei carti, scris chiar de autor. Mai jos aveti cele doua pagini cu motvatia scriitorului si scopul sau – doua dintre cele mai importante pagini ale cartii.



Mi-au placut extraordinar de mult scenele horror si desrierile acelor creaturi numite nelapsi. Cu adevarat de groaza...

Personajul meu preferat este vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur de Seranges, cu toate ca moare la sfarsit. Imi place acest personaj deoarece aduce putin a Lestat de Lioncourt. Curajos, aratos, si foarte putin impulsiv. Vincennes este foarte sociabil, manierat, un adevarat cavaler al secolului 19. „Curajul lui, hotararea, mintea lui ascutita, toate faceau lucrurie mai simple. Dar acum vicontele Raoul de Vincennes lipsea, si eu eram pe cont propriu” spune Arthur.

Este o carte minunata, pe care o recomand in special celor pasionati de ocultism, creaturi mitologice si goticism.
Dar si celor care pur si simplu vor o carte alaturi de ceaiul de dimineata! <3

Imi pare rau ca nu am scris mai multe despre actiunea romanului, dar cred ca mi-ar fi fost imposibil sa fac asta fara a va prezenta si sfarsitul. <3

Reacții:

4 comentarii:

Cât aşteptam să citeşti cartea asta! :) Ştiam că ţi-o doreşti mult şi eram sigură că îţi va plăcea...foarte frumoasă postarea, apropo.

Dee.

Pare extrem de interesanta cartea si imi place mult cum ai descris-o! <3 sper sa apuc si eu sa o citesc. :)

Superbă recenzia!Mi-a fost foarte,foarte dor de tine!

o am si eu primita, inca nu m-am apucat de ea, caci imi era teama sa nu fie plina de clisee :)

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...