This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

marți, 31 mai 2011

Dimineata de mai




Razele blande ale soarelui si zgomotul linistii te trezesc dimineata, dupa o noapte de adanci vise si romante fantastice. Te duci sa te uiti la fereastra, e pustiu.. si liniste. Foarte multa liniste. Te uiti la orologiul din perete, arata ora 6 dimineata. Mahmura de atatea vise ce te’au imbatat cu ale sale esente, mergi sa’ti faci o cafea.

Deschizi tv’ul, si un saxofon romantic incepe a’ti gadila auzul fin. Saxofonul romantic in combinatie cu gustul cafelei dulci de primavara te cuprinde intr’o fascinanta senzatie placuta. Te simti fericita.

Mai stai 20 minute in aceasta placuta capcana a fericirii, dupa care mergi sa faci un dush imbietor in miresme parfumate ce te inalta pe culmile celor mai inalti nori. Cand termini dusul, revii inapoi pe pamant cu puteri reinnoite. Te simti revigorata, parca ai renascut.

Iti tragi o rochie simpla, mulata, albastra pe tine, care iti accentueaza formele fara contur. Un ruj incolor iti completeaza zambetul acela frumos. Un fard natural iti pune in valoare frumusetea daruita de zei. Iti pui in picioare pantofii cu toc, si iesi pe strada, unde toate privirile se atintesc asupra ta. Si mergi sovaind pe bulevard, lasandu’ti buclele rebele sa se joace in adiere vantului.
In cautare de sentimente noi….

duminică, 29 mai 2011

Cu miros de primavara




Cu miros de primavara
Ma intampina dimineata
Parfumul se pierde in aerul rece.
Imbratisandu’ma speranta
Agonia da sa plece
Cu miros de primavara.

Cu miros de primavara, compun poezia,
Pe care EL o iubise
Inecandu’ma’ntrun caldaram de vise
Exprimand melancolia…

Cu miros de primavara
Canta caterinca fanfara
Prajituri cu scortisoara
Cu miros de primavara :x

vineri, 27 mai 2011

My idols :x

Sentimentele.. nu ma satur niciodata sa scriu despre ele. E cel mai bun subiect pe care l’am avut, il am si il voi avea.

Nu vreau sa scriu, nu vreau sa citesc, sau sa vorbesc cu nimeni. Timpul trece iar eu nu vreau sa fac absolut nimic. Ma simt singura. Vorbesc cu ecoul singuratatzii mele. Doar atat. Eu, eu si cu mine. Mai citesc din Cioran ca sa… sa ma ung pe inima cu idea ca nu sunt singura care are astfel de sentimente. Pur si simplu, nu sunt intreaga. Am nevoie de cineva care sa simta la fel ca mine, care sa ma inteleaga, un prieten. Dar ce greu e de gasit! Un prieten? Ce prieten cand pt toti eu am fst mereu o ciudata…?

M’am uns pe inima cu Cioran si Drumes, imi puneam ordine in ganduri la umbra poeziei lui Bacovia, si simteam ca plutesc cand ascultam Doga, cand ceilalti jucau Counter Strike si ascultau manele. Uneori ma intreb de ce m’am nascut acum si aici, si de ce nu atunci, si acolo? Asi fi putut cunoaste creiere extraordinare, idoli, poate chiar zei ai artei romanesti. Asi fi putut sa ies la o cafea dimineata cu George Bacovia, sa’mi recite din poeziile lui. Asi fi putut sa ma intalnesc pe strada cu Mihai Eminescu, si sa’i cer un autograf. Asi fi putut fi impresara Mihaelei Runceanu, asi fi putut chiar sa ma casatoresc cu Coelho, sau sa fiu colega de liceu cu Mircea Eliade. Mereu ma gandesc cum ar fi daca ar fi fost asa.

Acum, insa, nu pot face altceva decat sa’i ascult, sa’i citesc, sa le vad arta. Si le multumesc, caci, fara ea, m’as fi simtit incompleta, lucru pe care si asa il simt.

miercuri, 25 mai 2011

One and only

Urasc atunci cand il intrebi ‘’de ce m’ai inselat? Ce are ea si eu nu am?’’ si el spune..’’nimic nu are in plus fata de tine.’’. atunci, pt ce naiba mai inseli?

Oamenii isi inseala perechea, de obicei cu cineva care are ceva in plus fata de perechea lor. Caci altfel, inselatul mi se pare fara sens, ridicol chiar.

Si chiar exista relatii fara inselat? Caci, chiar daca nu inseli cu trupul, tot te gandesti la o fata sau un baiat cu care ai fi vrut sa ai o relatie amoroasa.

Chiar mai exista iubiri de genul ‘’My one and only’’? Genul ala de iubiri in care te dedici total, fara retineri? Caci m’am saturat sa citesc despre iubiri de genul acesta, fara sa vad macar una in realitate. Nu zic ca asi vrea sa intalnesc eu o astfel de iubire, sa mi se intample mie, caci sunt singura si ma simt extraordinar asa! Fara sa am grija altei persoane. Dar vreau sa vad macar un cuplu de batranei care la 70 de ani sa fie multumiti de relatia pe care au avut’o, si care inca sa mai poata zice ‘’te iubesc’’ unul altuia.

luni, 23 mai 2011

Love, and other shits

De ceva timp ma confront cu aceasta dilema. Eu ce vreau?

Cand ies in oras, obisnuiesc sa vad cupluri iubindu’se pe strada. Pupici, imbratisari, si alte gesture dragastoase. Ma uit si chiar simt intensitatea sentimentelor dintre ei doi, ca si cum asi fi eu in locul unuia dintre ei. Si chiar mi’e dor dar… am decis. Nu mai vreau relatii. Sau cel putin asa credeam, sau poate nici nu stiu ce vreau.

Ultima mea relatie s’a terminat acum vreo 5 luni, iar ultimul sarut a fost sec, lipsit de orice gust. De unde aveam sa stiu ca era ultimul? Dar in fine, grija altei persoane nu mai vreau s’o am. Vreau sa fie libera, caci atunci cand sunt cu o persoana, cand ma tin cu el de mana, sau in bratze, simt ca si cum asi avea lesa. Si stiu ca nu e asa, dar ma simt dependent, legata de el. Si exact asta vreau sa evit.

In mod normal, cand esti cu o persoana, ar trebui sa simti libertate. Dar NU POT, pur si simplu… :-??

Oare chiar totul se invarte in jurul a 2 persoane? Oare daca esti singur, esti invizibil? Esti…neimportant?

sâmbătă, 21 mai 2011

Apocalipsa!

Sfarsitul lumii? Apocalipsa? Ce’s alea?

De’a lungul timpului, pana in present, s’a discutat mult despre apocalipsa, si sfarsitul lumii. Multi naivi traiesc cu teama ca azi este ultima zi pt ei, caci maine vine sfarsitul lumii. Eu una, nu cred deloc. Sunt numai prostii. Si, chiar daca ar fi adevarat, ce conteaza? Traieste clipa, ca si cum ar fi ultima zi din viata ta! Dar asta nu pt k vine apocalipsa, acuma sa fim seriosi! /:) ci fa’o pt tine insuti!

Am vazut la multi bloggatari, postari de genul: ‘’vine apocalipsa! Azi, 21 mai 2011 la ora y Iisus va veni pe pamant si mortii se vor ridica, vor merge ca si cand ar fii vii, bla bla bla…’’ bullshit! /:)

De cand pana cand? Adica dude, televiziunea si radio’urile nu fac decat ceva ce se numeste ‘’manipulare’’ prin aceste subiecte, gen apocalipsa. Ma apuca greata daca mai aud odata cuvantul ''apocalipsa'' 8-|!!

Asa ca, oameni buni, beti’va linistiti cafelele, uiati’va la meci, faceti cate gratarele vreti, fara frica! ;) apocalipsa mai poate sa astepte! :d!!

joi, 19 mai 2011

Clisee

Sa vorbim despre clishee.

Cel mai mare cliseu din lume este ‘’ma voi casatori si voi avea o droaie de copii.’’ De ce sa te casatoresti si sa faci copii cand poti invata, si face ceva pt tine insuti? Sau pt omenire? In fine..

It’s not you, it’s me. De cate ori nu auzi fraza asta pe strada, prin masini, sau prin filmele romantice? De ce sa zici ca esti tu de vina, cand de fapt de vina este celalalt, si nu’i spui ce defecte are si ce te deranjeaza… caci asta e cand se intampla sa spui ‘’nu esti tu de vina, sunt eu.’’

‘’te iubesc’’ cele mai auzite, si false 2 cuvinte pe care le cunosc… uneori ma intreb daca lumea mai iubeste…

‘’nu te’as putea uita niciodata’’, dar tu defapt nici nu mai stii cum o cheama.. sau poate n’ai stiut niciodata..

Lista ar putea continua… care a fost cliseul pe care l’ati auzit cel mai des?

luni, 16 mai 2011

Dupa o cearta...

‘’Te iubesc’’ zboara pe fereastra.
‘’Imi pare rau’’ este cantat de o pasare maiastra.
‘’te urasc’’ este ecoul suferintei
Ce se pierde prin indepartate alei.
Linistea domneste intre voi, ati vrea sa spuneti ceea ce simtiti, dar nu vreti sa va certati din nou…
sentimentele de sila isi fac aparitia crescand din.. nimic,
bataile inimilor voastre jucandu’se pe un ton ritmic.
O tigara aprinsa scoate fum..
Eliminand al iubirii parfum.
Tensiunea creste, pasiunea moare,
Iar sentimentele raman fara culoare.
Patefonul inca mai canta ‘’walking away’’
Dar din pacate, fara replay.
Si vrei sa fugi, sa uiti de tot
dar el a consumat cel mai mult, din al uitarii antidot.
Dezamagirea isi face iar aparitia, tot neinvitata,
Iar speranta, sta intr’un coltz al camerei uitata.
Despartirea vine usor spre voi, tacuta,
Si in graba pleci, fara sa spui la revedere
Caci te doare cand vezi ca nu ii pasa,
Ca nu te mai intorci acasa.

sâmbătă, 14 mai 2011

Invizibilitatea

Simt nevoia sa scriu. Nu pot sa dorm, nu pot sa citesc, nu pot, sunt prea agitata. Ma apuc sa’mi scriu sentimentele si gandurile pe ecran cu ajutorul tastaturii. Cuvintele curg ploaie. Banchetul, a fost un esec pe jumatate. Rochia ori mi’o udam, ori mi’o patam. Partea buna a fost ca… n’a avut nimeni rochie ca a mea! :d o alta parte rea e ca… a bagat de vreo 2 ori mennaitto, sau cum se cheama, de vreo 5 ori brasoveanca… 2-3 mel house… si cam atat… restul.. la pamant, doar cat au mai facut senzatzie baietii cu break’ul. De aratat, nu a aratat chiar asa de rau.

La ce vreau eu sa ajung… in toiul noptii, si a banchetului, am inceput sa’mi pun niste intrebari care ma cam rod la creier de ceva timp… sunt prea invizibila? Prea timida poate? Sau prea eclipsata? Nu lupt indeajuns pt ceea ce'mi doresc? cazuta pe ganduri prin aceasta inebuneasca agitatie, prin acest fum de oameni cu ganduri proprii. Chiar daca toata lumea imi spunea ca arat bine, eu uitasem sa ma simt perfecta….

Dar ceva inauntrul meu imi spunea sa dau naibii tot, si sa ma bucur de petrecere, caci a doua zi viata apuca iar in mainile ei unsuroase rutina si monotonia de fiecare zi.

Cel mai bun lucru, e ca m’am ales cu un subiect pt inca o carte. Vazand un chelner dragutz, m’am gandit la urmatorul titlu: ‘’…’’ mai bine nu vi’l zic….:d dar e vorba despre o fata, care la banchetul clasei a 8’a cunoaste un chelner… se indragostesc unul de altul, si au o idila impreuna pana la sfarsitul vietii… cam siropos? Am sa incerc sa nu o fac prea siropoasa, :d.

Ascultand Mozart, ma gandesc la mine, si la invizibilitatea mea. Sau poate ca totul, nu e decat in capul meu. O alta intrebare ar mai fi, de ce au inceput aceste ganduri sa ma cuprinda chiar atunci, in mijlocul dansului? Pt k nu aveam partener? Hm.. probabil. Pt k nu’mi placea muzica? Da, ar fi si asta o solutie. Nu ma simt invizibila cu blugi si tricou… dar m’am simtit invizibila in rochie perfecta, pantofi perfecti, unghii si par perfecte, machiajul pe masura. De ce totusi m’a strapuns acest gand? Poate ca nu voi sti niciodata.

marți, 10 mai 2011

Te iubesc

Te iubesc, cele 2 cuvinte magice care inmoaie uneori pana si cele mai impietrite inimi. Cele 2 cuvinte pe care dorim cel mai mult sa le auzim, dar nu le auzim. Si cand le auzim, de cele mai mult ori sunt minciuni si aberatii. Sunt 2 cuvinte care hipnotizeaza pe oricine.

Stiati ca 30% din cuplurile de pe terra se despart din simplul motiv ca celalalt nu spunea ‘’te iubesc’’? :d Bullshit!

Pe cand unii se intreaba ‘’Cum sa spun asa ceva daca nu simt?’’ Altii raspund: ‘’Simplu! Minti!’’ dar e int’adevar grav cand le spui fara sa minti.

O relatie – te iubesc = despartire. Dar o relatie + ce = te iubesc? Pai, hai sa rezolvam ecuatia.

Sa o luam pe partea filozofala:
‘’Dragostea e ca o clepsidra. Cand se umple inima, se goleste creierul.’’


Asadar, o relatie + un creier stors = te iubesc. :d

duminică, 8 mai 2011

Trecut, prezent, viitor.

Fantoma trecutului ma bantuie in fiecare clipa din ceas, in fiecare minut.

Prezentul ma sufoca cu ale sale aripi mutilate de vant.

Iar viitorul ma turbura.

Sunt multe lucruri din trecut pe care, oarecum le regret. Lucruri atat de mici, si neinsemnante, dar care conteaza mult. Si poate daca as fi facut la timp ce trebuia sa fac, poate ca’mi era mai bine. Sau mai rau… nu voi sti niciodata. Poate ca ar fi trebuit sa ii raspund la telefon lui ‘’T’’ vara trecuta… iar acum am fi fost poate inca impreuna. Poate ca ar fi trebuit sa’mi dau seama la timp ce faceau ‘’R’’ si ‘’R’’, poate ca ultimele cuvinte care i le’am spus lui ‘’B’’ n’ar fi trebuit sa fie atat de aspre, dar de unde sa stiu ca sunt ultimele cuvinte? Si poate ca ultima oara cand m’a sunat, ar fi trebuit sa stau mai mult sa vorbesc cu Robert, dar de unde sa stiu ca se va duce? Viitorul este imprevizibil, si oricat ai incerca, nu poti sa il vezi. Ideea e sa faci totul, fara sa regreti pe viitor.


In prezent, sunt destul de multumita de viata mea, caci putea fi mai rau, dar ar fi putut fi deasemenea, de miliarde de ori mai bine. Stau sa ma gandesc la trecut, la viitor, dar cel mai important, la lucruri pe care asi fi putut sa le am, si nu mi le’a dat D’zeu. Cum ar fi.. de multe ori ma gandesc… eu de ce nu am parinti care sa fie designer de moda? Sau, vedete rock. Acum asi fi putut sa locuiesc in diiitamai vila, sa am 6 caini si 2 pisici, piscina in curte, si sa fi fost la o scoala particulara, sau facand ore special acasa, fara sa fie nevoie sa dau peste cretini, cum sunt la mine in scoala. Dar poate ca, atunci s’ar fi schimbat si atitudinea mea. Poate ca daca as fi avut toate astea, probabil nu asi fi fost multumita de ele sau, mi’as fi dorit altceva. Caci niciodata nu ne uitam la ceea ce avem.

Poate ca asta mi’e soarta, sa muncesc si sa lupt pt vila aceea cu piscina in curte, sa lupt pt cariera mult visata, si sa le dau copiilor mei tot ceea ce parintii mei n’au putut sa’mi dea (cu toate ca nu’mi doresc copii). Acum, cand ma uit la viitor, ma vad pe mine, locuind pe undeva prin New York, admirand parcul central si inghetzata cu ciocolata, vizitand magazinele berechet care exista la fiecare coltz al strazii, si muncind pt mii de dolari pe luna. Poate chiar voi avea propria afacere, pe langa munca de psiholog si psihiatru. Dar cum viitorul este imprevizibil, cine stie… poate ma vad avocata. New York nu este imprevizibil, este legea viitorului meu. Caci la acest vis, nu voi renuntza niciodata!

Voi cum credeti ca va fi viitorul vostru?

joi, 5 mai 2011

Plictiseala

Eu.. cand ma plictisesc scriu. Inventez. Altii deseneaza.

Unii oameni, cand sunt suparati sau plictisiti, fac sex. Altii, mananca tot ce apuca (cum fac eu cand sunt nervoasa).

Unii fumeaza, altii beau.

Unii fac farse la telefon, altii isi demoleaza casa :d.

Unii fac glume tampite incercand sa’i inveseleasca pe ceilalti cand mai mult ii enerveaza… altii pur si simplu stau…

Iar lista… ar putea continua la nesfarshit!

Voi ce faceti cand sunt suparati, sau va plictisiti? :d

luni, 2 mai 2011

Efectul ''ex''

In matematica a+b=x. X este necunoscuta. Totul este palpitant pana cand aflam necunoscuta. Cand o aflii, te desparti de acea ecuatzie. Abea atunci incepe efectul ‘’ex’’. Si este si mai grav, cand ex’ul nu mai este singur, deoarece la un momentdat apare un ‘’y’’.

Dar cum e atunci cand incerci sa ramai prietena cu Ex’ul? Pentru mine, aceasta ecuatie e de nerezolvat.

Ma uit la altii, cupluri care dupa o relatie de lunga durata decid sa ramana prieteni, si chiar le merge! Ma uit si ma intreb: ‘’Cum este posibil asa ceva?’’ caci si eu am incercat, dar nu mi’a mers niciodata. Oare cum e atunci cand te vezi cu ex’ul tau, care acum e doar prieten, si nu mai simti nimic pe el? Caci eu, mereu dupa ce m’am despartzit de un baiat la care am tinut, urmatoarea data cand ne’am intalnit eram ca o tornada de sentimente. Si nu mam putut uita la el decat ca la un simplu ex (si credeti’ma! Cuvantul EX nu e deloc usor! )

Intr’un oras mare, precum Manhatten, sunt 10% sanse sa dai nas in nas pe strada cu ex’ul tau. Pe cand in Roman, orasul in care locuiesc, sunt 80% sanse sa’ti fie vecin de scara, sau coleg de servici.

Si eu am ramas prietena cu cativa, dupa o despartire, dar fara sa iesim prin oras, fara macar sa vorbim. Ceea ce nu se prea poate numi prietenie. Sau poate cei care au ramas prieteni dupa o despartire nu fac decat sa mimeze ca nu mai simt nimic unul pt celalalt?... nu stiu, si poate n’am sa aflu niciodata.



Oare chiar este posibila prietenia, dupa o relatie de lunga durata?