This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

duminică, 29 ianuarie 2012

Ploaie de versuri vampirice

In camera de zi a castelului
Bate orologiul din perete Miezul Noptii.
Chopin canta un mars funebru, e noapte.
Si afara norii plang, vantul razbate,
Iar razele lunii isi croiesc drum prin furtuna.
O vioara trista anunta o splendida cununa.
Ce sa fie? Ce se intampla oare?
Afara, urletele lupilor iau amploare.
Iar lumea viselor isi ia la revedere,
Cand ma trezesc de’a binelea din ea.
Prin perdelele patului regal vad o silueta.
Un monstru inalt cu chip de inger.
Parul blond si lung ii cade usor pe umeri,
In sclipirea ochilor din safir neefemeri.
Ma priveste lung si arzator prin intuneric.
Si inima imi bate de sa-mi iasa din piept.
Se apropie usor cu un aer inuman,
Sa omoare agonia apirituala ce zace in mine.
Cu un gest gratios indeparteaza draperiile patului
Si cad in mrejele lui, sa ma dezmierd,
Cu toate fiinta pe vecie ma pierd.
Albastrul ochilor lui magici
Se deschid ca petalele unei flori si atunci,
Doi colti din gura sa senzuala isi fac aparintia
Cu rostul de a-mi sfarteca intreaga fiinta.
Si iata cum monstrul se arata nepamantean
Sub clar de luna si de clape de pian.
Ca un inger intunecat ce vine
Sa ma conduca spre a sa lume.
Coltii sai in gatu’mi firav si’i infringe
Lacom el licoarea imi soarbe cu nesat.
In piept, deodata simt un acut venin,
Cu cloi de gheata pieptu’mi este plin.
Si scot o soapta surda, suparata.
“……………….Lestat…”
Si raiul mi se arata.
Il mangai pe parul matasos dar incalcit
Si zac la pieptul sau de sange indulcit.
Ii admir trupul in valtoarea eternitatii,
Cocosii canta si anunta venirea diminetii.
Iar fiinta lui de a mea se desprinde.
Agonia-mi sufleteasca din nou se aprinde.
“Ai sa dogoresti din nou la pieptul meu.
Chiar de va trebui sa lupt cu Dumnezeu.”
Si isi ia zborul spre cosciugul mult iubit
Lasand in urma sufletu-mi pagubit.
Adorm cu speranta ca la noapte va reveni.
Sa ma cante pe un fir de filarmonica,
Sa cream impreuna o cronica a sunetelor
Ce ne impreuneaza aurele mistice.


joi, 26 ianuarie 2012

Recviem pentru un vis




Iarna imi picura cu fulgi albi de nea pe umeri
Si prin intunericul noptii mi te imaginez fara temeri
In stralucirea stelelor si a lunii pline tu sa stai
Cu pielea alba ca de platina si cu aurul in par.
Cu ochii albastrii de-un safir pretios in care
Cerul zilei se oglindeste mandru, demn.
Dar deodata viziunea mea dispare si realizez
Ca nu a fost decat viziunea a unui perfect amorez.
Si ma intorc la viata mea de zi cu zi, dezamagita,
Si chiar atunci tu, Fat Frumos apari deodata
Si inima-mi sare din piept de tine ademenita.
Tu, Vampirul Lestat, Amorez perfect absolut
Un desavarsit incubus al sufletelor muritoare,
Un tiran iubit sublim precum noaptea in care te scalzi
O capodopera fantomatica a naturii insasi
Un Inger al Mortii si Copil al Intunericului vesnic
Vino de ma duce in lumea ta vampirica
Ia-ma de mana si hai sa zburam spre norii grei,
Sa ne impreunam intr-un demonic spasm
Ca doi monstrii intr-un basm.



miercuri, 25 ianuarie 2012

Desktop - leapsa

Am primit de la Flyerboy o leapsa in care trebuie sa arat desktopul meu :d




O preia cine doreste :x

luni, 23 ianuarie 2012

Groaza



"Groază în fiecare dintre acele persoane de pe plaja magnifică, la ceasul unui apus care-ţi tăia respiraţia. Groază de a rămâne singur, groază de întunericul care le umplea imaginaţia cu diavoli, groază de a face ceva neprevăzut în codul bunelor maniere, groază de judecata lui Dumnezeu, groază de comentariile oamenilor, groază de justiţia care pedepsea orice greşeală, groază de a risca şi a pierde, groază de a câştiga şi de a trebui să convieţuieşti cu invidia, groază de a iubi şi de a fi resping groază de a cere o mărire de salariu, de-a accepta o invitaţie, de a merge în locuri necunoscute, de a nu reuşi să vorbeşti o limbă străină, de a nu fi capabil să-i impresionezi pe ceilalţi, de a îmbătrâni, de a muri, de a fi remarcat pentru defectele tale, de a nu fi remarcat pentru calităţile tale, de a nu fi remarcat nici pentru defectele, nici pentru calităţile tale.

Groază, groază, groază. Viaţa era un regim al terorii, în umbra ghilotinei. “Sper ca asta să te mai liniştească”, auzise că-i spunea diavolul. “Toţi sunt terorizaţi; nu eşti tu singurul. Unica deosebire este că tu ai trecut prin ce era mai greu, tot ce era mai de temut ţi s-a transformat în realitate. N-ai nimic de pierdut, pe când toţi cei ce se află pe plaja asta trăiesc cu groaza în suflet, unii mai conştienţi, alţii încercând s-o ignore, toţi însă ştiind că ea există şi că-i va lovi în cele din urmă.”

Paulo Coelho- Diavolul si Domnisoara Prym.



sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Mireasa din Corint - Goethe





Din Atena, un flacau descinde
In Corint; aici strain era,
Doar un cetatean de-al sau parinte
Cu o vorba s-a legat, candva:
Dar de-atuncea lor,
Fiica si fecior,
Mire si mireasa le spuneau.

Insa l-or primi cu bucurie
Crezul vechi de l-ar fi lepadat?
Pe ai sai, pe el, pagani ii stie,
Iara gazda lui s-a crestinat.
Cand se naste-un crez
Dragostea ades
Buruiana, la gunoi s-a dat!

Cufundata-n somn adanc e casa;
Bezna. Treaza, mama auzit-a,
L-a-mbiat cu drag; asterne masa,
In iatacul aurit l-invita.
Abia ca grai
Si cina sosi.
Cu drag il pofti gazda, ce iesit-a.

Vinul cel de prêt, ba si mancarea
Negustate insa le-a lasat.
Istovit, uitand si de-nsetare,
Imbracat el cade plumb pe pat.
Somn ca nu l-a prins.
Peste prag, prelins,
Se strecoara-un oaspete ciudat.

In al lampii licar se arata,
Toata-n valuri ca-ntr-un alb vesmint,
Fruntea-n auriu si-n negru, o fata,
In cucernic pas inaintand.
Dar cum l-a zarit,
Chipu-i s-a-ngrozit,
Mana-i alba iat-o ridicand.

“Oare-s socotita o straina,
Ca de oaspete nimica n-am aflat?
In chilie vrut-au sa ma tina!
Ce rusine m-a cuprins! Indat`
Sa tulbur n-as vrea
Odihna cuiva!
Eu, cum am venit, grabnic am plecat”

“Preafrumoaso, nu, ramai!”, ii zice,
Sare din culcus, strigand: “Aici vei sta!
Ceres, Bachus, darul lor aici e,
Tu, acum pe Eros mi-l poti da!
Stai! Cat ai clipi,
Teama va pieri:
De sunt veseli zeii, vom afla!”

“Tinere, de mine fugi departe!
Amagirii mama s-a supus:
De placeri lumesti sa nu am parte,
De se-alina boala-I, fost-a spus.
Deci s-a juruit
Si a harazit
Tineretea-mi sacrei bolti de sus.

Am privit cum pleaca la rascruce
Forfota pestrita: vechii zei;
Azi Mantuitor slavim, pe cruce
Prins, in cer! Dar nu-l vezi ca pe ei!
Tauri, miei ferim
Si nu-i mai jertfim:
Oameni cad drept jertfa, cati nu vrei!”

El intreaba, vrea sa inteleaga,
Cugetu-i nu pierde un cuvant.
Fata-n fata cu mireasa draga:
“In iatac de taina-aievea sunt?
Da-mi-te in dar!
Zei strabuni, har sfant
Ne aduc, prin vechiul legamant.”

“Suflet bun, ah! Nu e cu putinta,
Vor surorii mele-a te sorti;
De-o saruti, sa zboare-a ta dorinta
Spre chilia-n care va pali
Nestinsul meu dor,
Chin sfasietor;
Eu curand sub colb voi odihni!”

“Nu! Iti jur pe flacara tacuta
Ce ne prevesteste Hymeneu,
Nu esti pentru bucurii pierduta,
Ai sa ma-nsotesti la tatal meu.
Nu te mai sfii,
Paznic fie-aci,
Sa nuntim chiar azi si tu si eu.”

Semne de credinta-si dau indata,
Lant de aur ii intinde ea;
El o cupa de argint, lucrata
Maiestrit, iubitei vrea sa-i dea.
“Pentru mine nu-i”,
A raspuns ea. “Vrui
O suvita numai. Mi-o poti da?”

Miezul noptii, negru ceas, se-aude;
Fetei parca noi puteri ii vin.
Palidele buze par mai ude,
Cu nesat sorb sangeriul vin.
Dar de-azima sa,
Gingas cand ii da,
Nu se-atinge catusi de putin.

Tanarului ea-i intinde-o cupa.
Lacom el licoarea a sorbit.
Biata inima sta sa se rupa,
Dragoste cerseste cel iubit!
Dar cum implora,
Fata-l infrunta,
Si plangand pe pat s-a prabusit.

Apoi ingenunche dinainte-i:
“Ti-as opri chiar eu cumplitul chin,
Dar ma tem ca groaza te-o cuprinde
De-ti dezvalui taina pe deplin.
Alba, fulg de nea
E aleasa ta,
Vai, cu cloi de gheata pieptu-I plin!”

Tinerescu-I foc o infioara,
O cuprinde-n dragastos alint:
“Ai sa dogoresti in bratu-mi iara,
Chiar de-ai fi trimisa din mormant!”
Vis de sarutari,
Roi de-mbratisari,
“Simti vapaia? Simti dogorilor framant?”

Lanturi de iubire si-nclestare,
Lacrimi isca-n fiece sarut,
Ea, pe buze-I soarbe stropi de soare,
Intr-un singur ins s-a prefacut.
Dar avantul lui
Dand glas sangelui
A ramas in pieptul fetei mut.

Mamei, prinsa prin gospodarie,
Ii rasuna-n prag un zvon ciudat.
Se opreste, asculta, soapta-nvie;
Langa usa-adasta necurmat.
Geamat de iubire,
Mireasa si mire,
Freamat de sarut necugetat.

Iscodeste-ntr-una, nemiscata,
Totusi sa se-ncredinteze vrea.
Dor si juraminti: e inciudata,
Soapte de iubire auzea.
“Iata umbre rosii,
N-auzi tu cocosii?”
“Dar la noapte esti din nou a mea?”

Cu putinta nu-i sa mai indure,
Mama trage ivarul, grabit:
“Sunt in casa fete prea usure
Ce se dau strainului sosit?”
Licarul raspunde,
Si mama patrunde,
Pe copila-n pat o a zarit!

El, de spaima, in intaia clipa
Chiar cu valul ei, ca sub covor,
S-o ascunda vrea; dar ea in pripa
Zvarle darz gingasul ajutor.
De un duh manta,
Trupu-I s-a-naltat
Drept din pat, incet, neiertator.

“Ma trezesti din nou in deznadejdi?”
Spune ea cu glas neomenesc;
“Din caminul cald ma izgonesti,
Pizmui, mama, ceasul luminos?
Nu iti e de-ajuns?
Trupul mi-ai ascuns
Sub tarana-n pripa, colo jos!

Dar sub lespezi stramte de sihastra
Cugetul aflatu-mi-a judet;
Tot ce canta preotimea voastra,
Binecuvantarea-i, n-are pret!
Apa-a stins vreodat`
Piept invapaiat?
Dorul nici sub lespezi nu-l ingheti!

Venus cand domnea-n camin, voioasa,
Mi-a fost tanarul mie sortit!
Mama, de-un cuvant furat iti pasa?
Juramant nevrednic te-a robit!
Crezi c-asculta zeii
Vorbele femeii
Ce de Hymeneu m-a talharit?

Din mormant deci fost-am harazita,
Dupa un iubit pierdut sa fug,
Sa-ndragesc de ce-am fost pagubita,
Sange cand din inima sa-i sug.
Lui de i l-am supt,
Si cu alti ma-nfrupt;
Mortii tineri imi sunt larg belsug!

Mandru chip! Pe soarta-ti sunt stapana!
In curand te stingi pe lanced plai.
Salba mea ti-am pus-o doar in mana,
Iar din parul tau suvita luai.
Bine s-o provesti.
Maine-ncaruntesti.
Colbul sur te-o face iar balai.

Mama, asculta-mi ruga cea din urma!
Ai inchis iubirea-n stramt bordel!
Spaima patimei pe rug se curma;
Flacari ne cuprinda, pace daca vrei!
Noi scantei cand sar,
Sub cenusa-i jar!
Vom zbura din nou spre vechii zei!”


vineri, 20 ianuarie 2012

Suflet pentru literatura





Muritorii spun ca autorul unei carti nu are nici o legatura cu cartea respectiva. El e doar scriitorul ei si se afla numai pe coperta. Pf.. muritorii… ce stiu eii? /:) :-j autorul este mereu prezent atunci cand citesti o carte. Cartile sunt oglinzile sufletelor noastre. Cand citim o carte, citim sufletul unui om. Autorul est mereu prezent, printre randurile paginilor. El este in spatele tuturor acelor cuvinte, si se bucura nespus sa stie ca citim operele sale.

Literatura nu e numai literatura. E ceva mult mai mult de atat. Literatura nu inseamna numai un sir de intamplari, personaje si multa fictiune. Literatura e arta. Cartea este cea mai de pret comoara a omului. Si nu conteaza cat de repede sau cat de mult citesti, ci pur si simplu cat de mult simti acele intamplari.

Cand citesti o carte trebuie sa simti supararile si bucuriile personajelor, intamplarilor, la maximum, altfel o citesti degeaba. Trebuie sa simti tremurul pe care autorul ti’l transmite tie prin cuvinte, prin experientele “De viata” ale personajelor.

Literatura este viata insasi. :x


miercuri, 18 ianuarie 2012

Fericire

Noi, oamenii, suntem atat de ciudati! Cand facem rost de un pachet de tigari plin, suntem fericiti, iar cand il terminam (dupa ce ne bucuram atat de mult de el) suntem tristi ca s-a golit.

Cand ne combinam, suntem fericiti ca in sfarsit avem pe cineva alaturi, iar cand ne despartim, dupa ce ne-am bucurat atat de persoana iubita, suntem …tristi.

Iar astea sunt doar 2 exemple din 1000(sau mai mult).

Cand suntem cu adevarat fericiti?

Cand facem rost de ceea ce ne dorim, sau cand ne-am bucurat de ceea ce am iubit?

vineri, 13 ianuarie 2012

Chip meschin

Chip meschin cu diamante negre-n loc de ochi
Incerci sa ma afunzi in al tau labirint de foc
Incerci sa ma faci sa ma pierd pe mine insumi
Caci tu te pierzi pe dinauntrul tau adormi.
Chip meschin nascut din lut,
Nu ai pretentii la sufletul tau demult pierdut,
Cum indrazesti sa ma schimbi tocmai pe mine,
Cand oglinda mea sufletu-mi reuseste sa aline?
Cand eu ma ridic pe mine insumi pe un piedestal,
Cand tu esti doar o epava ruginita
Pe propriu-mi glas cristalin luminat de al lunii fundal?


marți, 10 ianuarie 2012

Romania, i love you too.




Oricat mi-ar placea sa nu simt asta, ei bine, simt..:-< am fost profund dezamagita de faptul ca tara asta este inconjurata de hoti, de tigani ce-si uita traditiile si nu mai traiesc decat ca sa fure. De tot felul de analfabeti ce cred ca stiu a vorbi romaneste, si de scoala romaneasca care ne invata sa uram cartile pentru ca nu stiu ce sa ne dea de citit. Dezamagita de mizeria din jur. Dar hai sa privim putin peste aceste lucruri. Cand te uiti in trecut.. atata istorie, atata frumusete. Cu toate ca nu mai este ca pe vremuri, bibliotecile si librariile sunt minunate. Muzeele deasemenea. Suntem inapoiati, asta nu inseamna ca suntem si prosti. Uitati-va in jur! Romania este plina de adolescenti extraordinar de talentati! Si daca cineva i’ar observa, Romania s-ar umple de muzicanti celebri, de artisti renumiti, scriitori si poeti fabulosi! Dar nu este nimeni care sa vada aceste lucruri din pacate…:-<. Limba romana este cea mai sublima limba pe care o cunosc si nu’i doresc moartea. Castelele si bogatiile pe care le avem sunt de nedescris. Romania este minunata, si abea astept sa vina straini la putere pentru a o putea ridica din nou pe un piedestal, caci romanii nu vor reusi decat sa o distruga.

Imi era rusine sa spun unui strain ca sunt romanca, imi era rusine de faptul ca traiesc aici dar… acum am deschis ochii. Si spun cu lacrimi in ochi ca… Si eu iubesc Romania… e trecut de 1 decembrie, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. :-< Acum nu-mi mai e rusine de tara mea… acuma nu.




duminică, 8 ianuarie 2012

Visare Reala

“― Ticălos ce eşti, răspundea Daniel. Ştii bine că ai vrut să fiu aici, că tu m-ai făcut să vin. Nu mai mâncam, nu mai dormeam, nu mai făceam nimic altceva decât să umblu de colo până colo cu gândul la tine. Tu ai aranjat totul.
Armand zâmbea. Uneori chiar râdea. Armand avea un râs frumos, bogat, care exprima întotdeauna gratitudine şi umor. Când râdea, arăta şi suna ca un muritor de rând.
― Calmează-te, Daniel. Îţi bate îngrozitor inima. Mi se face frică.
Îi apărea o cută pe frunte, iar vocea îi devenea mai gravă, de milă.
― Spune-mi ce ţi-ar face plăcere, Daniel, şi-l vei avea. De ce tot fugi de-acasă?
― Minţi, ticălosule. Recunoaşte mai bine că voiai să revin. O să mă chinuieşti la nesfârşit, nu-i aşa, apoi ai să te uiţi la mine cum mor şi o să ţi se pară interesant. E adevărat ce spunea Louis. Asta vrei de la sclavii tăi muritori, să-i vezi cum mor, nu contează nici atâtica pentru tine. O să te uiţi la cum mă schimb la faţă când o să-mi trag sufletul.
― Recunosc limbajul lui Louis, spunea cu răbdare Armand. Te rog nu-mi mai cita din cartea aceea. Mai degrabă aş vrea să mor eu decât să te văd pe tine murind, Daniel.
― Atunci, dă-mi-o, pe toţi dracii! Dă-mi odată nemurirea! E-atât de aproape de mine, la fel ca braţele tale.
― Nu, Daniel, tot acesta e răspunsul, mai degrabă mor eu decât să fac asta.”

..................................................................... .


Si uite asa adoarme Georgiana in fata ecranului, in timp ce citea “Regina Damnatilor”. Si il viseaza pe acel vampir cu trup de adolescent si cu chip de inger. Stam amandoi pe pervazul geamului camerei mele. Era noapte… era cald. Vantul umbla usor prin parul ondulat si castaniu ce ajungea pana la umeri al lui Armand. Chipul lui care de obicei nu purta nici o expresie, avea acum un suras incredibil de dulce, ce oferea chipului o expresie tandra, iubitoare. Ma privea cu ochii lui mari si negrii, cu ochii aceia atat de hipnotizanti. Se apleca spre mine si atunci mi’a oferit sarutul lui… mangaierea buzelor sale reci si catifelate mi-a ramas intiparita in minte. The most beautiful kiss of my life!

In clipa urmatoare, ma aflam in pat, adormita pe jumatate, in partea de la perete a patului, cu fata spre perete, iar el, in spatele meu ma tinea strans in brate.
Cand m-am trezit dimineata inca ii mai simteam bratele cuprinzandu-ma. M-am intors si fara sa vreau am rostit “Amadeo…” (cel de’al doilea nume al sau), m-am intors si am adormit la loc. Stiam ca in noaptea urmatoare avea sa vina iar….stiam…


Afara daduse deja soarele.


Dar nu, dragilor. Nu e sfarsitul. Nu va fi niciodata sfarsitul. Caci stiu in adancul inimii mele ca el va veni iar… si iar… stiu. STIU.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Tot ce vad

In ultimul timp vad numai oameni tristi
Ce canta in soapta versuri sumbre
Copii la marginea strazii ce plang tinadu-se de mana
Aldulti care isi scriu scrisori melancolice
Batrani ce merg incet spre iubiri pierdute
Oare toti au aceeasi intrebare ?
Sa fie anotimpul de vina ?
Fiecare are raspunsul lui....

Poezie de Stefan Raba.

Stare Ciudata

Simt de parca’s rupta de realitate
O epava pe fundul mortii sublime,
Un amalgam de senzatii inselatoare
Ce se pierd usor prin culoarea ochilor mei incolori.
Vad si aud ce nu’nteleg,
Gandesc si fac ceva in care nu cred
Ma afund intr-o stare morbida.
Simt de paca’s rupta din timp si spatiu,
Simt ca’s moarta.
Rupta de realitate.
O epava intr-un abis al mortii,
Ce se pierde usor in solstitiul sufletului meu,
Ars de intrebari ce mi le pun mereu.
Un amalgam de plansete si dureri sfasietoare,
Capul imi zvacneste’n aer….

Mai traiesc?



vineri, 6 ianuarie 2012

Interviu cu un vampir- the movie

Heioo, am zis sa va fac si eu o propunere de film, caci l'am vazut cand aveam vreo 6 ani pentru prima data, luna trecuta l'am regasit si m'am indragostit iar si iar.

"Interviu cu un vampir" este cel mai bun film cu vampiri pe care l'am vazut vreodata. In plus, este regizat dupa nuvela Annei Rice "Interviu cu un vampir" pe care am citit'o de curand si am plans cu lacrimi de crocodil o ora continuu cand am terminat'o :d. Filmul este facut dupa "Interviu cu un vampir" prima carte din seria "Cronicile vampirilor", dar are si cateva parti tot in legatura cu povestea respectiva, dar care nu se gasesc in acest volum, si in "Vampirul Lestat" si "Regina Damnatilor". M'a fascinat la culme cum regizorul Neil Jordan a legat intre ele intamplarile, reusind astfel sa puna intreaga poveste sub forma unui film de 2 ore.

Deasemenea, mi'a mai placut la nebunie cum arata Tom Cruise in rolul lui Lestat de Lincourt, cu care am innebunit'o pe colega mea de banca, Diana :)).

M'a deranjat ca l'a pus pe Antonio Banderas in rolul lui Armand. Adica tipu' joaca exceptional, dar e prea batran pentru Armand, un vampir de 500 de ani, care totusi arata ca un adolescent. In plus, i'au pus peruca aia neagra, luuunga si dreapta cand Armand avea defapt parul castaniu, ondulat pana la umeri.

As da nota zece acestui film, dar Armand...:-s stiti voi. Asa ca ii dau 9. E un film extraordinar, realizat cu actori de elita. Brad Pitt, Tom Cruise, Christian Slater, Christen Dunst (m'a marcat cum au pus tipii astia un copil sa joace rolul unui vampir, rolul unei criminale... si totul l'a jucat atat de bine incat am ramas gura casca :o ) Si Antonio Banderas va invita sa vizionati "Interviu cu un vampir". The best movie with vampire i ever seen!!!

Unele replici imi mangaie urechea caci suna ca niste poezii... le si stiu pe de rost...:)))

Armand:
"Two vampaiars (cum pronunta el cu accentul ala....:X:X 8->)
of the new woorld come to guide us
into a new era
as only love slowly rots
and fly away..." sau ceva de genu' acesta :d

Claudia:
"I was mortal till you
game your immortal kiss
you became my mother
and my father
so i'm yours forever."

Louis:
"Her blood coursed in my vanes as life itself
And then Lestat's words made sence to me.
I knew peace only when i killed
and when ... of.. aici ma incurc :))."

8->

Acuma, daca nu v'am convins nici macar cu faptul ca le'am invatat si pe de rost replicile, haideti sa va arat doua trailere:




Si asta, care e preferatul meu si la care nu ma mai satur sa ma uit