This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

joi, 27 noiembrie 2014

Ea poartă roz.


              Ea poartă roz. Și-i fericită. Intră în parcul îngheÈ›at È›inându-se de mână cu el. El poartă negru dar părul creÈ› îi luceÈ™te È™i ochii-i scapără viață. Ea poartă roz. Și fericirea-i exuberează întregul corp. ÃŽn parc e frig, atât de frig încât ar îngheÈ›a orice suflet. Dar ei nu îngheață... căci sufletele lor sunt vii. Zăpada dă un aer solemn, brut È™i tăcut parcului. Dar ei nu văd albul.. ei văd un verlaj cromagiu È™i alte culori pe care nu le pot vedea decât oamenii vii. Oamenii fericiÈ›i. Oamenii ce iubesc. Parcu-i funebru dar ei rămân fierbinÈ›i de dragoste È™i ocrotiÈ›i de cer, ei nu văd întuneric, ei văd doar lumina, ei nu văd copacii, ci doar un infinit absolut ce urcă până la stelele cele mai mari... cele mai vii. Ea-i săruta dosul palmei ce stătea în mâna ei, el îi alintă fruntea cu buzele-i dulci. Ea sare pe el È™i el o sărută. NefericiÈ›ii din parc, neutrii È™i triÈ™ti, fantomele gosmatice pe care nu le vede nimeni, ei privesc geloÈ™i de după copaci. Ei văd È™i vor È™i ei. Ei se hrănesc cu suflul altora căci nu îl au È™i-l vor atât de mult... Dar de ei nu se pot apropia... căci ei sunt împreună È™i se iubesc. Ei nu sunt doar vii, ci trăiesc împreună. Unul respiră odată cu celălalt È™i bătăile inimilor lor se coordonează într-un sincron perfect È™i respiră împreună prin nasuri diferite iubind doar cu o inimă. AÈ™adar fantasmagorica moarte priveÈ™te de după copaci... de după fiecare copac. ÃŽi priveÈ™te trecând dorindu-le suflul. Dar ei sunt puternici ca să cadă... trec de parc È™i ajung în cimitir iar frigul spulberă aerul în două cu un cleÈ™te dar ei nu văd, ei nu simt, ei doar se iubesc. Cimitirul lor nu e vesel, e de-un supliciu morbid. Atmosfera  e de-un cadaveric palid albui, ceÈ›a se-nteÈ›eÈ™te iar funebre cruci stau concave deÈ™irate ici colo de marmură pin plumb, într-un eterogen sinaptic. Glod e prin noroi dar pe ei doi fericirea îi poartă prea sus ca să-l poată atinge aÈ™a că merg. Mersul lor veloce supără strigoii ce se prefac în stană de adunături de nisip, ei aprind lumini pentru cei ce nu mai sunt fără să vadă că ei înÈ™iÈ™i sunt lumina de care morÈ›ii au nevoie. Dar totuÈ™i vin.. să le-arate celor dragi care s-au dus că mai există viață aici sus, că mai există ibostatici pentru care timpul nu contează căci ce simt ei e dincolo de timp È™i spaÈ›iu, limite terestre sau moarte.. Și aÈ™a nu-È™i dau ei seama că lumina scade-n cimitir. Căci ei merg scindat comunativ, ea sare el o prinde ea se ascunde È™i el fuge după ea ca-ntrun joc de mimă de arÈ™iÈ›a amorezată-n van.. Totu-i parcă un È™ah în care ei nu È™tiu să joace, pioni dărmati È™i regi furaÈ›i chiar de ei înÈ™iÈ™i, să-l lase pe celălalt să câștige. Căci tembelismul lor nepăsător de apatic se naÈ™te din dragoste. O dragoste cernută prin site zimÈ›ate È™i draniÈ›e ascuÈ›ite. O iubire născută pe net È™i crescută-n realitate, un aluat din drojdie virtoasă stinsă cu transpiraÈ›ia udă a sufletelor lor, la care se adaugă cea mai delicată făină dar îndeajuns de puternică să clădească singură cetăți medievale.  O iubire de o realitate fantezistă ce îi copleÈ™eÈ™te, dar nu-s niciodată obosiÈ›i. Ea-i încleÈ™tează limba cu buze beatitudinale într-un sărut benevolant de dăruință crasă a cărui sufocare lui îi dă aer.. un aer cald de casă-n care au rumenit cozonaci cu rahat multicolor È™i dulce. El o pipăie È™i-i simte gustul părului în palma lui gâdilată de-un efort stigmatic iar stelele din păr se pierd uÈ™or pe cerul forului ei interior care-i groaznic de domol. El plesneÈ™te în zăpada zemoasă È™i fulgi bipolari sar pe paltonul ei roz gadilindu-i zâmbetul vivant. PigmentaÈ›ia coloritului ei contrazice protestând atmosfera macabră din cimitirul cristalizat în iarnă. Dar chiar È™i dacă s-ar dezbrăca amândoi de orice haină, dacă s-ar lipsi de orice geană sau chiar de ochii înÈ™iÈ™i, dac-ar renunÈ›a la fiecare fir de păr în parte rămânând în pieile È™tiubeci tot ar avea culoare. Destulă cât să trezească morÈ›ii din cavouri, destulă cât să reînvie oraÈ™e moarte de demult sau pur È™i simplu să coloreze vieÈ›ile celor aproape 8 miliarde de muritori ce respiră pe pământ căci tonalitatea înaltă a nuanÈ›elor neon izvorăște dinăuntrul existenÈ›ial al fiinÈ›ei lor, din sufletul ocrotit de ocultul mirabil de unde izvorăște iubire infinită, din suflete.. simple suflete ce se întâlnesc când ei se privesc în ochi È™i inimile încep să bată concomitent. Ea îl prinde de spate È™i-l prăbuÈ™eÈ™te-n zăpadă el o trage de picioare dar bocancii ei fu daÈ›i cu smoală. Ea-ngenunchie lângă el È™i buzele-i trage de dinÈ›i. Ei nu se cred într-un cimitir, ci-ntrun Paris circant. Cu flori încă primăvăratice, cu acadele galbene, peruci verzi È™i acordeoane ce-i îndrumă spre paradis. 



                 Rozul mai există dar smaraldele lui ce scăpărau scântei s-au ascuns în strălucirea stelelor din zulufii părului său suprimaÈ›i de un foarfece sălbatic, rămânând doar imaginea celor doi tineri ce se iubeau atât de mult că puteau trezi un cimitir întreg la viață... Ea încă mai merge È™i acum pe aleile cu copaci dar acum... acum îi e frică de strigoii ce se uită la ea văzând c-a rămas vie. Ea poartă È™i acuma roz, dar nu mai-i fericită. 

  


Da, stiu ca am scris gresit, ca am inventat cuvinte, ca am folosit virgule gresit si ca sunt acolo multe pleonasme, stiu ce si cum am scris. Clarific asta pentru a evita comentariile in care dati copy-paste la toate greselile criticandu-le, repet, stiu ce am scris.