This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

luni, 31 ianuarie 2011

Scoala Generala, un cosmar!



Scoala… of doamne, abea astept sa scap de ea.
Generala, ar trebui sa fim fericitzi dimineatza cand ne trezim, ca mergem la scoala. Ar trebui sa pasim mandri in scoala, dar nu. Eu nu. Cand am intrat in acea scoala, eram fericita. Intr'adevar, abea asteptam sa merg la scoala. (ai grija ce'ti doresti!) si, uite, ca m'am vazut in clasa intai. Doamne, ce fericita eram. Era ceva nou, ceva ce nu cunosteam. Colegii erau draguti, si invatatoarea la fel. Iar peretii, peretii imi zambeau de fiecare data. Dar totul, totul avea sa se schimbe. Colegii mei au devenit in scurt timp niste balauri care scuipa foc, inavatzatoarea o vrajitoare caruia trebuia sa te supui, iar peretzii, radeau malefic privind spre mine, scoala mi se parea o matahala apocaliptica din ale caror gheare nu mai aveai scapare. Copilaria mi'a fost furata de SCOALA, sc nr 9. Dar, m'am obisnuit, ce era sa fac? Nu puteam fugi, eram tinuta in lantzuri de zeul timpului, care nu a fost de partea mea. 3 ani la rand(I-IV, in afara de cls I) am suferit pe balcile scolii. Doamne! Ce greu au trecut anii aceia! Apoi, in cls aV-a, eram deja obishnuita cu adunatura de demoni malefici ce roiau in jurul meu. Am vrut sa ma transfere, dar nu, ca de ce sa o faca? Ca doar sunt un simplu ''kopkil prost'' in ochii alor mei.
Din cauza LOR, din cauza parintzilor mei, ma simt acum sufocata, de ghearele scolii. Nu cred ca imi voi revine vreodata… voi fi mereu marcata psihic de aceatsa experientza dura. Si nu exagerez. Parca de 8 ani de zile, tot ascult acea melodie peripit, o melodie ce sunt obligata sa o ascult, o melodie care a incetat de mult sa'mi placa, care imi zdrobeste inima si creierul cu putere, parca fiecare nota a fost facuta de CEL DE JOS, si nici o secunda nu mai vreau s'o aud. E ca'n focurile iadului! Poate chiar mai rau! Nu mai vreau sa ii simt aerul, nu mai vreau sa ii aud rasul malefic! Nu mai vreau sa vad si sa aud nimic! Sau sa ii miros nimic! Vreau o data la liceu, unde vor fi numai fluturasi roz si mov. Oriunde asi fi preferat mai mult sa invatz. Dar nu la sc 9! Dar, partea buna e ca, dupa aprox. 5 luni de zile, sc 9 nu va mai fi pt mn decat o amintire urata, un coshmar care se va termina!

CURAND…

CURAND…

Tu ce vise ai?



Dragii mei, imi pare sincer rau ca nu am mai postat nimic de aproape 2 saptamani, dar am avut probleme cu netul. Ca doar shtitzi, sunt inzestrata cu ghinion din cap pana'n picioare!

Dar, sa privim partea buna a lucrurilor. Am avut 2 saptamani la dispozitzie sa citesc 3 cartzi, dintre care 2 romane. Excelent, nu am cuvinte, Mihail Drumes e cel mai tare scriitor ever!

O alta chestie tare e ca..

Am avut timp sa gandesc.

Sa gandesc..sa gandesc.

Si mi'am cladit vise. Hranite cu imaginatzie din belshug. Unul din ele? Sa scriu o carte. Un roman. Sau poate mai multe.
Bineintzeles, nu ma voi baza pe asta, ar insemna sa rabd de foame. Dar va fi ca un fel de hobby, si ghici ce! Deja am idei! :)) ca doar asta este varsta imaginatziei, pana pe la 20-30 de ani, knd stresul si grijile materiale isi fac cuib, si alunga imaginatzia. Dah stiu, radetzi cat vretzi, dar chiar am de gand sa fac ceva. Ceva care sa ramana nemuritor! Si ce ar fi daca asi scrie? Da, doar ele, cartzile, raman vesnic langa tine. Cand toti prietenii te abandoneaza, cartea iti alina suferintza, sau imparte cu tine bucurii. Sa treaca decenii, secole, iar cartea mea (cartzile, poate) sa ramana nemuritoare.
Da, asta vreau!

TU CE VISE AI?

joi, 6 ianuarie 2011

Prietenia precum o.....???



Prietenia… prietenia este ca un condiment pe care'l pui in mancaruri. Uneori dulce, alteori sarat, sau poate chiar si picant.
Mai poti deasemenea sa o compari cu felurile de mancare. Unele te lasa rece, altele te dezgusta, mai sunt care te fac si sa vomiti, altele te impresioneaza…dar marea majoritate, te dezamagesc! Cum se face, nu stiu!


Sa schimbi prietenii e ca si cum ai schimba papuci.. Deoarece ii schimbi cand observi vreo defectiune, cand nu'ti mai vin, sau cand pur si simplu nu'ti mai plac.
Niciodata nu a contat locul! Ci oamenii! (poate unii dintre voi nu vedeti legatura cu subiectul, dar eu da.)


Dar cel mai greu este.. Cand un om pleaca din viata ta. Cand cineva parareste ORASUL. (orasul tau,lumea ta) prea mult te obisnuiesti cu prezenta lor, cu pasii lor strabatand mereu si mereu bulevardele din oras. Si, ce e mai rau? E ca multi lasa in urma animtiri dureroase, iti lasa stalpii de pe strazi tatuatzi cu ''lore+raul=iubire'' (e pur si simplu un exemplu) si straduta din fatza primariei cu tot felul de jocuri cu creta colorata. Te obisnuiesti, si nu'ti mai vine sa le dai drumul nici in veci!
Dar shotronul vietzii e greu de jucat!


Si, mai mereu te arzi cand incerci sa faci focul. Dar asta este. Cum spune si un prieten de'al meu, scoala vietii nu ia vacante, si nu se termina niciodata! Dar e bine, cu fiecare relatie/prietenie inveti lucruri noi, importante, si care iti vor trebui mai tarziu pentru examenul vietii.. Cea mai importanta decizie. Cu toata ca… toate testele au importanta lor. Ideea e: nu lasa pe cineva sa iti scape! Dak e nevoie, lasa orgoliul deoparte, umileste'te in fatza acelei persoane, pentru ca ei/lui nu ii va pasa ca n'ai tu demnitate, dar se va uita la ceea ce avetzi voi, impreuna! Si va aprecia ca l'ai rugat/o sa stea!

PRIETENIA E UNUL DINTRE CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI!

Sa ai un suflet bun nu e intotdeauna usor

Fii cine vrei! Si totusi, de ce sa fii ''cine vrei''? Mai bine, fii tu insuti! Fa totul exact asa cum simti, exact asa cum iti place!

Te intelegi bine cu cineva, deveniti ca 2 frati! Iar apoi trec anii, si realizezi ca ai nevoie de ceva.. Si el te poate ajuta, dar refuza, sau accepta, dar acceptand numai cu o aumita suma de bani (de care tu nu poti face rost) si iti juri ca asta ii vei face si tu cand va avea nevoie!


Ii dai la un netot sa copieze, tu iei 7 si el 8. dar te bucuri pt el (la test nu i'ai cerut sa'ti dea de la el). Trec zilele si urmeaza alt test. Vrei sa copiezi de la el, dar, stupefactie! Nu'ti da nimic! Si DIN NOU te juri ca nu ii mai ajuti pe idiotii din clasa de la tine.. Si ca vei fi si tu ca ei!


Ai nevoia de mangaierea si vorba buna a unei persoane caruia i'ai fost mereu alaturi. Si ce primesti (iar!) ? Jigniri, reprosuri.. Si alte lucruri care din NEfericire dor.. Si iti juri ca n'ai sa mai fii pentru nimeni acel ''prieten bun''.


Si totusi.. De ce trebuie sa fim ca ei?? Nu mai bine sa fim ca noi? Si da, stiu ca in acest fel ar putea profita multi! Dar, macar in marea majoritate a timpului, sa fim ceea trebuie sa fim! Si, sa'i ajutam pe ceilalti, indiferent daca ei ne'au ajutat cand am avut nevoie..sau nu.



miercuri, 5 ianuarie 2011

Mereu pleaca...

Esti pe coridorul scolii, il astepti deja de prea mult timp. ''unde o fi? De ce intarzie? Trebuie sa vina din clipa'n clipa!'' mai mesteci o guma, mai te plimbi, mai arunci o privire la desenele de pe perete..
-ce faci? Spune el, obosit, si fugind sus pe scari, si oprindu'se la tine.
-bine! Te asteptam! De ce ai ajuns asa de tarziu?
-pai sa vezi ca era dirigu' meu in clasa, abea a plecat.
Pe neasteptate, te ia si te saruta. Dupa care te ia in bratze. Erai linistita, pana in clipa in care te'a sarutat. Era prima oara. Un fior iti strapunse inima, ai ramas socata, nu te asteptai! Stai cu capul la pieptul lui, si asculti cum inima ii bate ca o nebuna. Aveai atatea emotzii! Dar iar te surprinde. Deoarece fuge in clasa fara sa sufle o vorba. Dar tu ramai cu zambetul pe buze! Si erai atat de fericita! Dar, lucrurile se pare ca nu sunt asa cum tu credeai, si iti frange inima.
-asta este. Nu era EL… :-<
Dar e ok, mergi mai departe. Gasesti pe altul, apoi pe altul si incepi sa iti pierzi increderea si sperantza ca il vei gasi vreodata.

Si asa pleaca toti.. Unu inselandu'te, pe altul il gonesti din cauza a nu stiu ce apucaturi avea.. Altul devine indiferent si nu mai are rost.. Si fel de fel.

Dar intr'un final cunosti pe cineva, si incepi sa simti anumite lucruri pt el, si chiar incepi sa crezi ca e exact ceea ce voiai! Si cand te simti mai bine.. Pleaca si el. Pleaca.

Cat mai departe, lasandu'ti un gol adanc in suflet.

Si iti juri k n'ai sa mai crezi in nimeni, si n'ai sa te mai combini anu' viitor.

Si tot felul de juraminte stupide care oricum o sa le incalci.

Si nu iti permiti sa cazi iar in depresii. Viata te'a invatat ca sunt lucruri mai importante decat sentimentele tale.

Si totusi… doare!!! Doare cand stii ca e in zadar totul. Ca pui atata suflet pentru nimic!

Si nimeni nu te asculta! Dar ce conteaza, nu? :(