This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

joi, 29 decembrie 2011

Iarna

Fulgii de nea danseaza in aer
Si-i frig, si a venit iarna tarzie.
Si vantul ne invaluie cantand,
Aratand o grava manie.
Si a venit iarna, si e zapada pe pamant.

Prin perdeaua de fulgi obraznici
Se arata fantasme si afara e ger
In casa e cald si miroase a vin fiert,
Sentimentele se contopesc cu ale iernii miresme
Si a venit iarna, si e zapada pe pamant.


Ma scuzati ca n'am mai dat semne de viata, dar a venit iarna si mi-am permis sa-mi iau cateva zile libere...:d

duminică, 25 decembrie 2011

Craciun fericit, Robby!

Of, Robert... nu-ti mai pot sari in brate ca anul trecut, si nici sa ne distram asa cum faceam anul trecut pe vremea asta... dar iti urez un Craciun Fericit, oriunde ai fi... si iata si melodia ta preferata:



acuma mi-am adus aminte ca tu m-ai invatat cum sa pun video'uri pe blog :x

miercuri, 21 decembrie 2011

marți, 20 decembrie 2011

Iubirea unui vampir

"Iubito, azi ma indepartez de tine. Te iubesc enorm, dar mi-e prea frica de ceea ce ti'as putea face, puterile mele o iau razna. A fi vampir este oribil. Noi ne cunoastem de dinainte sa ma fi transformat, si stiu ca nu ma mai cunosti...nici eu nu ma recunosc. nu mai stiu ce simt pt tn... pt noi.

Cand te imbratisez nu simt decat dorinta, dorinta de a te devora. dorinta de a'ti suge tot sangele din tine, de a te lasa fara vlaga. dorinta de a ajunge la mijlocul carnii tale fragede si de a-ti simte gustul. Nu mai pot ramane langa tine, esti inj pericol. Dorinta de a-mi infinge coltii in gatul tau atat de firav... de asta a sosit timpul sa plec.

Adio, iubito... cu dragoste, sufletul tau pereche. "


/:) rahat scris vara asta... ce romantism... ce Doamne iarta-ma era in capul meu? 8-| imi vine sa vomit... 8-|

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Clepsidra frumusetii tale

Lasa-ma sa-ti ating chipul atat de plin de pacate,
Lasa-ma sa umblu in pletele blonde ce-ti cad pe ochi,
Ochii sticlosi, albastrii si plini de culoare,
Ce se rasfrang pe oglinda chipului meu sters de timp,
De alcool, de carti, de iubire si de acest anotimp.

Lasa-ma sa ma joc in parul tau cel matasos,
Sa-ti ridic frumusetea in glorie si slava
Sa ma indragostesc de felul tau de a fi, afectuos.
Tu, suflet ce nu esti efemer,
Esti frumos, nemuritor si ager.

Lasa-ma sa-ti spun cat de idolatrizez,
Si cat iubesc fiinta ta ce timpul n-o poate atinge,
Fiinta ce invinge pana si moartea, caci nu te poate stinge.
Si poate a venit timpul sa ma maturizez.
Caci pe langa tine, sunt doar un copil pe langa care trece vremea.

Lasa-ma sa privesc neincetat la chipul tau ce atat mi-e drag!
Lasa-ma sa te tin minte pentru o intreaga viata,
Mainile tale mari, unghiile perfecte si chipu-ti vag.
Sa ma afund in bratele tale pline de adorare,
Lasa-ma sa ma scald in clepsidra frumusetii tale.

Oh, Davil, my eternal love! (un personaj fictiv..:d nu radeti!! >:P )

miercuri, 14 decembrie 2011

Miercurea fara cuvinte - Vampires

Queen of the damned - Lestat



Interview with a vampire - Lestat



Vampire's Diary - Damon



Interview with a vampire - Claudia


Blood Ties - Henry

miercuri, 7 decembrie 2011

Miercurea fara cuvinte - Chocolate







ei? nu'i asa ca va lasa gura apa? :>

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Frica

Frica? Ce e frica? Un amalgam de sentimente intunecate sau doar un sentiment de’a dracu?

Dupa o betie de Sfantul Andrei, singur pe alei pustii… totul e vag in mintea ta si nu stii cum sa scapi mai repede de pe strazile pustii in care te afunzi pas cu pas… din ce in ce mai adanc. Esti singur, totul in jurul tau pustiu si fara viata. Felinarele nu dau lumina sufletului tau innegrit de pacate.

E pustiu si liniste… liniste de cimitir. Din cauza alcoolului din mintea ta niste cruci imaginare, dar sumbre, incep a’si face loc in ochii tai ce nu mai vad corect.
Te uiti la ceas si e miezul noptii.

Lumina lunii se revarsa peste sufletele noastre, a celor vii, a celor ce nu stiu sa aprecieze ceea ce au decat atunci cand pierd, plangand si revoltandu’se Lui Dumnezeu pt propriile pacate.

Si ninge usor…

Si ceea ce gandesti nu are noima, vrei doar ca tot sentimentul acesta ciudat sa se termine si sa ajungi cat mai repede acasa. Dar cu cat inaintezi mai repede, cu atat parca te misti mai incet. Si nu mai ajungi acasa. Se aud tot felul se soapte la urechea ta dreapta si nu stii cum sa faci sa scapi de ele, mintea ta isi imagineaza tot felul de umbre care apar si dispar totodata.

Auzind niste pasi in urma ta te uiti inapoi. Si vazand o silueta neagra incepi sa fugi. Te impiedici si cazi.

Te trezesti deodata intr’un cimitir. Ninge angelic. Te plimbi prin noapte, printre morminte, incercand sa fugi, sa ajungi cat mai repede acasa. Dar nu poti, caci cimitirul e ca un labirint in care te pierzi usor, lasandu’ti cate o bucata din suflet pe la fiecare mormant. Si sufletul tau se termina, ajunge la final. Si ramai cu o ultima farama, intrebandu’te unde e restul. Si tot fugi printre morminte incercand sa scapi de ei. De sufeltele pierdute ce vor o scapare si ei. Dar scaparea lor esti tu… si tu nu ai scapare.

Si te impiedici iar, si vrei sa te ridici, dar simti cum o mana te trage de un picior inapoi. Te trage spre el, te vrea. Vrea sa’ti manance si ultima sfarama de suflet dar incerci sa te lupti. Lupta e in zadar, caci binele moare tanar.

Fara puteri privesti la luna si’i ceri un ajutor, un semn, orice. Dar nu te asculta.
…si sufletele vin. Vin si’ti cer sa fii al lor, pt eternitate. Si simti cum frica, cu ghearele ei osoase te cuprinde iar, si simti cum un spirit te strange de gat, din ce in ce mai tare, lasandu’i pe ceilalti sa mai ia cate ceva din tine. Inima, plamanii, un picior, sufletul…

Imagini macabre iti raman in mintea’ti bolnava. Simti cum te stingi usor…
La 2 zile dupa, cineva te gaseste mort in cimitir, iti anunta familia si acestia te ingroapa.

Iar tu te trezesti in sicriu, si imediat incepi sa zbieri si sa bati cu toate forta ta cu mainile in sicriu. Dar nimeni nu te aude, nimeni nu te mai poate salva. Esti mort… si uitandu’te in stanga ta, cu groaza, vezi sufletul ce te’a strans de gat, mancandu’ti sufletul. O spaima de’o mie te cuprinde, iar atunci incepi sa zbieri mai tare. Dar tot in zadar… ii vezi chipul demonic cum ranjeste la sufletul tau. Si ti’l fura… si tu nu ramai cu nimic… si incepi sa auzi cum sunete de violina se rasfrang pe panze de filarmonica create de strigoi, ce iti mananca acum trupul, ajungand la maduva oaselor.

Si frica se pierde… incepi sa te obisnuitesti cu ideea ce vei trai pt eternitate cu acesti demoni in preajma ta. Si te oferi lor fara nici o zbatere, fara nici o ezitare…

Si simt cum acelasi strigoi ma strange de gat, dar continui sa scriu, trebuie sa continui sa scriu. Si aceeasi frica ma cuprinde incercand sa ma doboare.
Si mor incet… incet.


"DIN MEMORIILE UNEI NEBUNE..."

miercuri, 30 noiembrie 2011

Provocare

Dati'mi cate o melodie, orice melodie, iar eu voi face o compunere dupa respectiva melodie. Si, in urmatoarele postari, voi pune si compunerea, dupa melodia la care m'ati provocat voi :d ma rog.. melodiile. :d

Ei?

marți, 29 noiembrie 2011

Inger pierdut part I

ATENTIE! Aceasta postare este originala si pur fictiva.

Umbland in noapte, pe carari pustii, se aud pasii pantofilor ei. Parul ei e saten spre brunet, cu bucle rebele, atarnandu’i usor pana peste umar. Are ochii albastrii, reci, pustii… o privire seaca, dar totodata atat de profunda, si niste buze care s’au saturat de atatea zambete fortate. Toata lumea o vede ca pe o papusa, nu’i vede decat frumusetea exterioara, desi, numai parintii ei stiu ce are cu adevarat, frumos. Cel putin asa credea.. pana intr’o seara, cand s’a intors acasa din oras, dupa o zi lunga de plimbat prin Roman, singura, numai ea si muzica din casti.
Ajunge in fata blocului ei din central orasului, scoate cheile de interfon si intra in scara, sub lumina noptii, a farurilor de la masini, si a felinarelor tarzii... sub linistea junglii de fiare si beton. Urca scarile firav, ajungand la apartamentul 21. Deschide usa, fara a face zgomot, astfel parintii ei nici nu si’au dat seama ca a ajuns acasa.
-Nu mai pot trai cu acest specimen in casa, nu mai pot! Se aude vocea unei femei.
-Elena, este fiica ta, fiica noastra.
-Nu’mi pasa, practic! Fa’ca ce’o vrea! (Dupa o tacere, timp in care femeia isi ia o gura de aer pt a putea continua) eu.. eu nu mai pot, Gerard. Nu ma descurc cu ea.
-Ei bine, ma descurc eu. E un inger, o piesa de aur. Nu o poti abandona… nu acum, cand are mai mare nevoie de tine, de noi.
-E copilul diavolului. Aripile acelea sunt blestemul ei.
-Ah! Ce spui tu sunt prostii! Pure prostii!
-Nu, nu sunt prostii deloc! Am ajuns sa’mi fie frica de ea!
-Nici macar nu vrei s’o cunosti.. halal! Ce fel de mama esti?
-Una care s’a saturat sa aiba un copil cu puteri supranaturale.

Auzind toate aceste lucruri, Aimee o lua la fuga pe scari, de data aceasta, pana la ultimul etaj. Se urca pe bloc. Isi da jos haina, bluza, sutienul, si isi desface aripile asa cum isi desface o floare petalele. Din spate ii ies ca prin magie 2 aripi, mari, cat ea de mari. Albe, cu pene ce ii cad. Isi ia zborul prin noapte, deasupra orasului luminat de felinare… si lumini orbitoare. Dar ea nu’si vede decat destinatia. Care e aceea? Nici ea nu stie. Ba da, stie. Locul unde se simte ea mai bine. Malul Moldovei. Un rau mic, si linistit. Se pune jos, fix in fata apei, privind lumina lunii cum se reflecta in apa. Lacrimile incep usor sa’i curga pe obrajii rosii, fierbinti, gandindu’se la mama sa, care nu a iubit’o niciodata. Cand s’a nascut, s’a nascut cu o malformatie, daca se poate spune asa. S’a nascut cu 2 cocoase mari pe spate… ce o dureau ingrozitor. La varsta de 5 ani, mama sa a incercat sa o innece in cada. Isi aduce aminte cu groaza de acele momente… daca nu venea tatal sau, probabil era moarta acum. Tot la 5 ani, durerile acelea ingrozitoare au inceput sa scada… si s’a descoperit in sfarsit ce avea. Aripile se dezvoltau incetul cu incetul. Doctorii care observau ramaneau uimiti. Tatal ei incerca sa ascunda asta, sa o protejeze. Mama ei, nu a iubit’o niciodata. Dar tatal ei da. Si stie ca va gasi mereu un sprijin in el.

Asta e ea. Un inger… un inger de’a binelea. Nu a putut spune decat celei mai bune prietene acest lucru, pe cand avea 10 ani. Dar asa zisa prietena a ei, a inceput sa o vada ca pe un monstru, asa ca, Aimee a regretat ca i’a zis. Acum, sta la marginea apei curgatoare, si plange… plange usor deoarece viata sa e o catastrofa. De ce? Pentru ca ea nu vede decat lucrurile rele in viata. Lucrurile bune? Este un inger. Are puteri supranaturale pe care oricine si’ar dori sa le aiba.. mai putin ea. Poate salva oamenii de rau.

luni, 28 noiembrie 2011

Suferinta

Am observat, din biografiile artistilor si scriitorilor ca toti(majoritatea) pe langa suferinta, au in comun toamna. Toamna si primavara, ei fiind nascuti sau, murind in aceste anotimpuri. Ce ciudat, nu?

Deasemenea ma tot intreb… cat poate sa indure un om? Cata suferinta poate indura… un simplu om? In notele lui Chopin se poate observa tristetea si nostalgia din sufletul lui. In poeziile lui Bacovia se gasesc in versuri, morti subite a unor anume sentimente. Durere… tristete… suferinta, delir, lacrimi, decadere psihica… cat? Cat poate sa indure un om? Cata groaza si intuneric?

Cate intrebari retorice despre dragoste mai incap? Cate pierderi si boli mai au loc in viata artistilor? Caci suferinta este de cele mai multe ori un punct de plecare.

Plecare spre noi orizonturi… spre moarte, spre altar, spre viata… suferinta este adesea si inspiratie. Si e groaznic cum simti ca lacrimile curg incet pe firicelele de filarmonica din Nocturnele lui Chopin… sa simti dezamagirile, si totodata iubirile din poeziile lui Adrian Porumbescu. Sau nervii cu care o femeie se revolta asupra unui lucru, scriind o carte. Sau picturile lui Van Gohg.
Cata drama razbunata pe clape, si pensoane…


Dureros, nu? :(





Si acum, o melodie de Eugen Doga.

duminică, 27 noiembrie 2011

Leapsa [:x]

Aceasta leapsa am primit'o pe la Iri.
1.Imi poti spune: Ghost Painter
2.Mi-ar placea sa ma numesc: Arlin
3.Daca as fi un personaj de carte, as fi: Otilia, din Enigma Otiliei.
4.Melodia mea preferata este: pe moment: Guns and roses – this i love
5.Ziua preferata a saptamanii pentru mine: vinerea.
6.Imi e dor de: Robert
7.Dintre actorii din intreaga lume azi il plac pe: Ian Somerhalder
8.Urasc scoala pentru ca: imi ia din timpul liber si oricum nu ma invata nimic.
9.Imi place scoala pentru ca: am colegi super
10.Culoarea mea preferata e: turcoas
11.Partea preferata a zilei pentru mine e: seara
12.Vampiri, varcolaci,fantome sau extraterestri? : vampiri
13.Mi-ar placea sa locuiesc: intr-un oras mare mare si ft agitat
14.Azi sunt fericita pentru ca: e frumos afara.
15.A fost un cosmar sa vad: inmormantarea lui.
16.As vrea sa: ma mut in New York, sau London
17.Mi-ar placea sa existe: vampiri
18.As vrea sa lucrez in domeniul: psihologie/ criminalistica.
19.Daca as avea o putere ar fi: puterea de convingere(ca la vampiri :X)/teleportarea/zborul/
20.Imi place numele: Arlin
21.Cred ca prietenii adevarati sunt cei care: te inteleg si te apreciaza pt ceea ce esti
22.Citatul meu preferat este: “alaturi de singuratate, alcoolul face alianta cu decaderea”
23.Cred ca cel mai frumos sentiment e: nostalgia
24.As vrea sa pot: sa’mi conving parintii sa faca ce vreau eu (viata ar fi atat de usoara!)
25.Viata e frumoasa pentru ca: e o minune
26.Planul meu secret e sa: daca asi spune, n’ar mai fi secret :p
27.Imi place serialul: Vampire diaries, Blood ties.
28.As vrea sa scriu despre: sentimente
29.Vreau sa iti spun ca: esti superb oricine ai fi
30.Cum ti s-a parut acest chestionar?Ce ai vrea sa ii mai pui? : e ok.
31.Cele 7 persoane care vor primi leapsa sunt: Alexxa, C.L.M., Florea, Flyerboy, Raisa, Klauss, Stupid little dreamer si oricine mai vrea :*

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Scrisoare pentru lumea de dincolo

Doamne… inca ma mai gandesc ce bine ma intelegeai. Nu am apucat sa’ti zic dar, ai fost cel mai bun prieten pe care l’am avut vreodata, desi nu ne’am cunoscut decat vreun an. Imi intelegeai toate rahaturile si nebuniile, desi eu aveam 14 ani si tu 25. Ma intelegeai, si nu ma priveai ca o ciudata, la fel ca toti ceilalti. Tu… tu chiar ai fost un prieten adevarat pt toti, si asi da in momentul asta orice sa stau cu tine sa’ti zic ce ma apasa.

Dar nu mai purtam legatura decat doar prin niste lucruri materiale, bogate in sentimente si amintiri. Satula de viata si de lume ipocrita. Vreau si eu acolo sus la tine, ma primesti? :( mi’e dor de tine… atat de mult!

De glumitele tale, de felul in care luai problemele la misto. De felul tau de a zambi in absolut orice moment si de optimismul tau debordant si contagios. De felul cum intelegeai lumea … de faptul ca erai SINGURUL care m’a inteles vreodata pe deplin. De faptul ca erai acolo cand ceilalti n’au fost.

De ce nu mai e nimeni ca tine? De ce nu voi mai gasi o persoana care sa priveasca viata asa cum o faceai tu?


Sa nu care cumva sa uiti de datorie..:-w ne intalnim noi pe lumea cealalta. Ce datorie? Ei bine, inca nu mi’ai zis chiar toate nazdravaniile pe care le’ai facut la viata ta. Si vreau sa ascult fiecare cuvintel. Dar asta e o intalnire inca nestabilita…

Anyway, eu te primesc si in vise daca’mi intri :D sa’mi vorbesti… sa te vad. Sa’ti vorbesc… sa ne’ascultam. mi’e dor de tine… :x



miercuri, 23 noiembrie 2011

Miercurea fara cuvinte - Just music.




E frig afara, iubite...

E frig afara, iubite,
Si'i frig, si'i bruma
Si frunzele cad, si'i toamna.

E frig afara, iubite,
Si's galbeni copacii
Si'i frig, si'i bruma.

A venit toamna, iubite,
Si frunzele cad, si'i toamna,
Si rece ti'i iubirea...

Si'i frig,
Si'i toamna...





duminică, 20 noiembrie 2011

A perfect world

Sunt momente in viata cand vrei ca totul sa se schimbe. Asa cum e si cu mine acum. Imi doresc sa adorm in patul meu, pt ca maine sa ma trezesc altundeva. Imi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata in patul altcuiva, si cu altcineva. O prietena, un prieten, un iubit, o amica… imi doresc ca mereu sa fiu altundeva. Sa n’am o viata stabila, sa am o viata derapanata. Sa n’am timp de nimic. (nici acum nu am timp, dar asta din vina scolii. O cladire unde stai inchis 6 ore pe zi, 5/6 zile din 7. Si culmea, nu inveti nimic) sa fac mereu ceva neobisnuit, spontan, iesit din comun, ceva care sa’mi placa la nebunie.

Sa calatoresc… Caci cineva zicea ca sufletul omului nu este liber decat cand calatoreste. Sunt total de acord.

Vreau ca ceva sa se schimbe, mereu am vrut. Asta este cea mai arzatoare dorinta a mea. Mereu altundeva, mereu cu altcineva. Nimic stabil. E ceva ce vreau, dar nu stiu cum sa obtin. Nu pot deocamdata sa obtin… caci vreau nu vreau, factorul important pt existenta omului este stabilitatea. Cu toate ca eu vreau sa calatoresc mari si tari, sa ajung departe (pe glob) si sa nu ma stabilesc nicaieri. Sa intalnesc tot felul de oameni care sa’mi rupa inima… sa ascult tot felul de simfonii, sa strabat lumea’n lung si’n lat. Pe scurt, sa’mi traiesc viata. Dar am 15 ani, asa ca trebuie sa astept, iar asteptarea ma ucide. Imi sfasie sufletul. Mi’l arde…

Sa ma bucur de iernile tarilor nordice, si de caldura din sud. Sa vad tot felul de religii ciudate si sa ma bucur de ospitalitatea si caldura traditiilor de pretutindeni.

vineri, 18 noiembrie 2011

Happy b'day, Robert :(....

Scriu aceste randuri pentru tine, oriunde ai fi tu in acest moment.

Te’ai inaltat la cer si ne veghezi de acolo,
Si lacrimi fierbinti ne curg acum pe fata,
Si e toamna afara, si e frig,
Si tu nu esti aici sa ne incalzesti…
Dar lasa, ca ne incalzim noi singuri, cu lacrimi
La mormantul tau, unde mereu trupul tau zace
Si iti vom aduce flori si vom aprinde lumanari
In loc de tort si sampanie, de ziua ta.
Caci e ziua ta, astazi,
De 26 de primaveri, desi e toamna.
Si cu ochii tai verzui te uiti acum la noi,
Si cu inima curata ai vrea sa ne soptesti ceva.
Dar stii… niciodata nu e prea tarziu.
Caci ne vom intalni toti odata acolo sus!
Sau nu…

Omul asta mi’a deschis ochii.. mi’a aratat cum e viata. Ca e frumoasa si trebuie s’o traiesti. Daca eu iubesc viata… el o adora! Dar s’a dus… s’a dus devreme :( . Si stam si’l plangem… ca D’zeu l’a facut sa renunte la ce iubea cel mai mult: viata. Dar la cat era de sfant, D’zeu l’a vrut acolo langa el… Ascultam acum o balada, in cinstea ta. O melodie de suflet.



miercuri, 16 noiembrie 2011

Miercurea fara cuvinte - Dublin




marți, 15 noiembrie 2011

Groaza de a fi adult

Mereu ma intreb…ce atata neintelegere intre copii, adolescenti si adulti?

De ce nu se poate vorbi pur si simplu si discuta? Ca oamenii. Nu, mereu trebuie sa existe tipete si urlete.

Pt ca adultii sunt oamenii cei mai batuti in cap ever!

Pt ca un adult nu traieste decat dupa principii bagate in pe gat cu forta de catre emisiuni stupide.

Pt ca un adult nu stie altcv decat tv.

Pt ca nu vreau sa ajung sa fiu adult niciodata.

Pt ca de la un adult nu ai altceva de invatat decat “Pune mana pe invatat, copile, si lasa prostiile!” si rahaturi peste rahaturi… Doamne…

Urasc sa fiu copil, adolescent, si nu vreau sa ajung sa fiu nici adult. Urasc sa fiu om, defapt. Mi’e sila de mine pt ca fac parte din rasa asta… Om. Ce’i asta? In fine :-j

Si nu, nimeni nu ma intelege.

Pt ca de fiecare data cand scot un rahat pe gura, mi se spune alt rahat, si respectivul adult ma obliga sa’l inteleg.

Pt ca de fiecare data eu trebuie sa fiu cea care sa inteleaga ceva.

DAR PE MINE CINE MA INTELEGE?

Nu inteleg ce’i atat de funny in a fi adult. Adica in afara faptului ca’ti castigi banul si nu mai trebuie sa te rogi de parinti pt 3 lei ("nuuuh, ca tu’ti iei tigari" si culmea, oricum nu'ti iei tigari), si in afara faptului ca nu te suna nimeni disperat la ora 7 (treci acasa, e tarziu, cu ce vagabonti esti, ah?) nu vad nici o chestier frumoasa in a fi adult. Esti batut in cap si esti vesel… mare scofala.

Cu toate astea, prietenii meii se tranforma in adulti de pe o zi pe alta. Si ma trezesc din senin ca in jurul meu nu mai am oameni cu care sa ma inteleg…

Pt ce am fost facuti? Pt a ne certa?

N’am nevoie de nimeni care sa incerce sa’mi schimbe mentalitatea, asa cum faceti toti.

Am nevoie in schimb de o persoana (adolescent) care sa ma inteleaga…. Sa taca si sa'mi asculte nebuniile, nu sa incerce sa ma invete cn stie ce rahat de care NU AM NEVOIE.

In fine, hai sa ma inchid in mine si sa ma prefac ca nu simt nimic. Asa cum am facut mereu.

Pt ca nimeni nu ma intelege…!!



luni, 14 noiembrie 2011

Romantism copilaresc

Sa ma strecor in casa ta la noapte.

Sa aprind niste lumanari, sa dau drumul la muzica, sa fie un ambient romantico-mistic (da, da, eu l’am inventat. Ei si ce? :d).

Sa te trezesti si sa crezi ca visezi.

Sa mancam ciocolata pe intuneric, sa jucam carti si sa dansez lent in fata ta (am zis lent, nu vulgar).

Sa ma strecor in patul tau si sa’ti tin de cald.

Sa iti capturez privirile jucause in mintea mea pe vecie.

Sa suspend aceste momente in timp.

Sa te joci in parul meu cand eu iti amintesc de ochii tai… de culoarea ochilor tai minunati.

Sa te fac sa’mi spui ce simti pt mn, sa ma supar din orice numai pt ca tu sa ma impaci cu un pupic. Sau o ciocolata.

Sa ne tresara inimile pe ritm de jazz usor, sa ne prefacem pt o noapte ca dragostea exista.

Sa arda pasiunea in flacarile inimilor noastre.

Sa iti ating chipul dulce… sa ma apropii de tine in asa fel incat sa’mi simti respiratia.

Sa’mi atingi corpul si sa’mi simti sufletul.

Sa’ti pot saruta ochii.

Sa nu vedem prin bezna decat 2 lumanari mici, aprinse si formele noastre, imperfectiunile sa ni le ascunda noaptea in misterul ei. Miros de ciocolata imbibata in cafea. Si note muzicale… si rasete la ora 3 dimineata. Si afara cad frunzele … si copacii hiberneaza si e frig.

Iar cand rasare soarele si tu adormi, sa ma strecor pe usa afara.

Si cand te trezesti din nou, sa crezi ca a fost doar un vis...


vineri, 11 noiembrie 2011

Dorinta (text+poezie)

Cea mai arzatoare dorinta este defapt aceea de a dori sa cunosti o persoana, sa te apropii de ea. Atunci cei 2 oameni intra in joc, intra in suspans si intr-un joc fara reguli… cunoasterea dintre 2 persoane este atat de frumoasa. Iar eu mi-asi dori atat de mult sa te cunosc, cititorule. Sa stiu ce este in mintea si sufletul tau. Sa te cunosc pur si simplu. Iar pe TINE, da, mi-ar placea la nebunie sa ajung sa te cunosc si pe TINE (nici nu cred ca citesti asta acum, baiatule cu ochi pistruiati) defapt, nici nu cred ca imi stie blogul, defapt ce sa mai, nici nu stie ca exist. Sa ajung sa te cunosc, sa ajung la sufletul tau asa cum am ajuns atunci la buzele tale, doar pt o secunda. Caci ORICE SECUNDA DIN VIATA CONTEAZA! O singura secunda iti poate ramane in minte pe viata.

E atat de ciudat ca o persoana, la care nici nu te gandesti, se gandeste acum la tine. Este extrem de ciudat faptul ca o oarecare persoana, a careia tu nici nu ii cunosti existenta, are o dorinta arzatoare de a te cunoaste. Ciudat ca cineva acolo sta la panda ca sa mai admire cate ceva la tine... nu? Pe mine una ma infioara gandul…

Si acuum, o poezie pt sufletele voastre :x

I.
Dorinta sa’ti admir chipul dulceag,
dorinta sa te simt aproape.
Dorinta sa-mi doresc
Sa’ti tai rautatea cu un briceag.
Dorinta ca inima mea sa scape
Din a ta alba inchisoare .

II.
Dorinta sa simt stropii reci
Pe fata ta cea blanda.
Dorinta sa’mi doresc sa te inneci
In a mea dragoste nemarginita.
Dorinta ca tu sa observi
Sentimente ce’ti daruiesc

III.
Dorinta sa’ti sarut buzele moi,
Dorinta sa te mai sarut odata,
Chiar daca stiu ca n’am facut’o
Decat in vis ca niciodata.
Dorinta sa adorm la pieptul tau
In bratele tale joviale.

IV
Dorinta sa’mi trec mana
Prin al tau par blond inchis
Dorinta sa ma joc cu tine
Sa inaintam spre paradis.
Dorinta sa ma atingi
Cu ale tale buze orgoliul sa mi’l invingi.

V.
Dorinta sa’mi doresc
Sa devin un corp ceresc
Sa veghez din intuneric
Al tau chip angelic,
Dorinta sa ma amuze.
Ce gand iti sta pe buze

Dorinta sa’mi doresc
Sa te iubesc…
Baiat cu ochi albastrui
pistruiati de frumusete… :x

joi, 10 noiembrie 2011

Vise

Stii, am sa’ti povestesc niste vise pe care le’am avut cu tine. Stai jos si asculta.

I.
E noapte, e iarna si e frig. Ajung la mall, imi dau paltonul negru jos si’l asez pe canapea. Command o cola. Te vad pe tine la intrare si fug sa te salut. Aveai in mana o cola.
Ma iei in brate si ma strangi. Ma pupi pe obraz si’mi zici sa mergem spre Favorit. Mergem si mergem prin iarna. Fulgii de zapada nici nu se observa pe vesta mea alba, blanita. Ajungand in fata blocului meu, iti aprinzi o tigara, tragand cu pofta din ea. Felul in care fumezi si cum iti dai bretonul blond din ochi este pur si simplu magnific. Mi se face frig si’mi amintesc ca mi’am uitat paltonul la mall.
Vreau sa te rog sa mergem imediat sa’l iau, dar ma opresti, ma tragi spre tine si ma saruti cu gura deschisa. Un vis pe care chiar l’am simtit. Am simtit zapada sub picioare, am simtit aerul rece care’mi infunda narile, am simtit sarutul si buzele tale calde… am simtit. Ne sarutam timp de o secunda, iar guma de mestecat iti ramane in gat [stiu ca e funny, dar chiar asa am visat :))]
Sunetul telefonului ma trezeste… e timpul sa merg la scoala. Si totusi inca mai simt ca e frig si respiratia mea o vad prin ceata… tot mai simt ale tale buze… oare tu simti?


II.
Te visez avand aceeasi frumusete, acelasi plin de tine. Acelasi tu. Suntem verisori (e ciudat pt ca nu suntem!) si vii cu parintii in vizita la mine acasa. Tatal si mama ta, doi adulti cu nasul pe sus, tacuti, perfectionisti si severi. Ii lasam in sufragerie sa discute cu parintii mei iar noi mergem in camera mea.

Aceeasi mizerie pe patul intins, aceiasi pereti mov inchis, acelasi birou cu usita deschisa. Camera mea. Stam in pat si bolborosim tot felul de lucruri, cum ca suntem verisori, si n’ar trebui. Cu toate astea, ne plae unuia de altul. La un momentdat incepem a ne saruta fara sa simt nimic.
Brusc, mama ta intra in camera, se uita la noi, ramane timp de 2 secunda uitandu’se la noi, nervoasa, iar in secunda urmatoare ma trezesc…

Baiatul cu ochi pistruiati :x

Leapsa cu bloguri

O leapsa primita de la MucRoz http://mucroz.info

1. De ce ai blog?
Pt a'mi impartasi sentimentele si trairile cu restu'.

2. Ce iti place cel mai mult în blogosfera?
Impartasesti tot cu ceilalti.

3. Ce nu iti place in blogosfera?
Faptul ca e virtual.

4. Blogul preferat?
Sosete Verzi http://sosete-verzi.blogspot.com/

5. Cunosti personal pe cineva din blogosfera?
Cativa

6. Cel mai enervat blog/blogger?
Pana acum niciunul :d

7. Ti-e dor de cineva ‘dispărut’ din blogosfera?
De Robert :( http://roberteduard.blogspot.com/

8. Cel mai amuzant blog/blogger?
Freedom Effect http://gabyzmb.blogspot.com/

9. Cat de des postezi pe blog?
Aproape zilnic.

10. Ce planuri ai cu blogul tau?
Cat mai departe!!

11. Ce blogger ai vrea sa fie mai activ?
Psycho Abravia http://psychoabravia.blogspot.com/
The Shadow http://i-the-shadow.blogspot.com/

12. Ce blog crezi că are viitor promitator?
C.L.M.'s Blog http://crazy-in-loveee.blogspot.com/
MucRoz http://mucroz.info
Confesiunile Tarfei De Langa Tine http://sufletdetarfa.blogspot.com/

13. Blogul care nu ai vrea să ‘dispara’ din blogosfera?
Toate blogurile pe care le urmaresc. ;)

14. Conflicte cu ceva blogger?
Nup.

15. Reclama proasta vreunui blog?
Nici.

16. Cel mai prietenos blogger?
Toti sunt prietenosi in felul lor.

Aceasta leapsa o poate prelua ori cine doreste. ;)

marți, 8 noiembrie 2011

Schimbari

Va anunt cu parere de rau, ca imi schimb numele definitiv. :-< De azi inainte, voi trece de la Iubesc Alcoolul la Ghost Painter din motive personale :(

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Stau.

Stau si-mi omor nervii pe o foaie de hartie
Stau si ma gandesc ca un baiat ca el n-o sa mai vie .
Am un blocaj al scriitorilor nocturni,
Cei ce stau pana la 2 dimineata sa scrie,
Cei pe care voi ii numiti nebuni,
Dar voi nu-i intelegeti, voi ii discriminati,
Caci de nebuniile lor usor va speriati.
Si alungati cuvinte rele, pe care nici voi nu le-ntelegeti,
De care credeti ca sunteti iresponsabili,
Cand defapt distrugeti sufletul unui om,
Si-l lasati in universal sau select…
Omorindu-i gandurile scrise pe foaie il criticati,
Fara a va gandi, cu tot dinadinsul, sufletul vreti sa i-l marcati.
Cu ganduri negre, scociorite de societate.

Stau si ma gandesc cat de meschina e lumea,
Stau si ascult niste versuri din surdina,
Ce ma motiveaza sa merg mai departe,
Sa-mi ascult instincetele de copila,
Pe care voi inca nu mi le-ati ucis…
Dar nici mult nu mai aveti, caci,
Abea asteptati sa mi le aruncati intr-un adanc abis
De ganduri negre, ganduri sparte…

Stau si privesc pe fereastra, la un minunat luceafar,
Ce coboara usor printre ramuri de copaci,
Sa-mi spuna ca nu-s singura…
Ca ma va apara cu pretul cerului de acesti negrii vraci,
Ce incearca sa-mi otraveasca sufletul.
Si-mi mai spune ca nici EL nu mai are mult de trait…
Ca si sufletul lui e pe moarte din cauza EI,
Din cauza societatii meschine.
Si-mi spune sa ma duc sa-I soptesc cat il iubesc,
Si sa murim amandoi, ca 2 fiinte marine ,
Ale cerului filarmonic.




miercuri, 2 noiembrie 2011

Suflete pereche!

Va rog numai, nu-mi spuneti ca sunt ultima femeie din lume care nu crede in suflete pereche, nu! Spuneti-mi, va rog, ca nu sunt ultimul om de pe pamant care nu mai crede in suflete pereche, mai bine zis.

Problema aceasta ma tot framanta de ceva timp. Deodata, toti din jurul meu au inceput sa vorbeasca despre suflete pereche. Colegii de la scoala, prietenii apropiati, chiar si cei cu care nu discut decat la telefon. De ce? Asta va intreb si eu pe voi. De ce? Probabil ca sunt o ciudata, dar pe bune acum, suflet pereche? Cat de fraier poti sa fii sa mai crezi in suflete pereche, cand in jurul tau totul se rezuma la crime, furturi santajuri samd? Cat de fraier poti fii sa mai crezi in suflete pereche, avand in vedere ca in ziua de astazi nu mai poti avea incredere nici in cel mai bun prieten, ci numai in parinti (nici in ei, in unele cazuri).

Da, poate chiar exista sufletele pereche, dar sunt extreme de rare. Da, exista un suflet pereche la 3 mii de oameni. Asa ca eu una nu imi fac prea multe sperante ca am sa-mi gasesc sufletul pereche. Defapt, dragilor, nu exista un suflet pereche pt toti, ci doar daca esti foarte norocos. Nu sunt negativista, dar in ceea ce priveste dragostea, ma lasa rece.

Si acum vine intrebarea “Dar tu nu vrei sa intemeiezi o familie?” ei bine, iata ca nu!!! NU vreau sa fiu una din acele mii de femei , miliarde, pardon, care regret ca s-au casatorit cu un barbat sau ca au nascut puscariasi. Nu voi fi una din acele femei cu barbate si copii. Pur si simplu, nu sunt genul. Parerea mea este ca poti sa faci lucruri foarte fascinante in viata, si foarte frumoase, pe care sa le iubesti si sa le pretuiesti, decat o familie. Parerea mea e ca poti creea lucruri, poti descoperi multe lucruri, pt omenire.

Poti scrie, de exemplu. Iar cartile tale, pe viitor vor face multi oameni sa zambeasca! Poti picta, iar un om va ramane pt eternitate intr-o picture facuta de tine. Si da, poate ca daca mai gandesc mult asa, la batranete ma voi vedea singura cuc. Dar stiti ce? Voi fie eu singura, fara copii si barbat, dar voi fi impacata cum ca am creat ceva in viata. Pt ca asta am de gand. Sa creez, sa fiu un mic Dumnezeu pt unele lucruri, care sa multumeasca si sa’i faca pe ceilalti sa zambeasca.

Dar nu, stai… sunt o ciudata, nu? 8-| uite, o optimista care nu crede in dragoste si relatii… si in suflete pereche. Da, frate, asa, si? CARE E PROBLEMA VOASTRA?? Sunt prea dificila pt voi? Prea incapatanata? Atunci de ce ma mai aveti in lista de mess si in agenda de telefon? Ca in inima stiu sigur ca nu ma are decat o persoana in afara de parinti si aceea este Alexa. Macar ea s-a obisnuit cu mentalitatea mea si nu incearca sa ma schimbe, asa cum faceti voi, restu’.

Si daca asi minti ca “Vai, abea astept sa-mi gasesc sufletul pereche si sa ma marit la 20 de ani” cand defapt nu gandesc asta, v-ar fi mai usor sa ma agreati? Da, probabil ca va fi mai usor sa fiu agreata daca mint. Dar nu vreau. Chiar si daca va ajunge lumea sa fuga de mine, NU VOI MINTI! Voi ramane pe veci fraiera aia sincera care n-are niciodata nimic de castigat cu sinceritatea ei, pt ca pur si simplu ei voi fi impacata cu gandul ca sunt EU, si nu ALTCINEVA.

Si, pt sfarsit, DRAGOSTE SI SUFLETELE PERECHE NU SUNT PENTRU MINE!
Si acum, o melodia ce o ador :x




marți, 1 noiembrie 2011

Si tot iubesc...8->

Iubesc vara, sa stau sa citesc pana se crapa de ziua.

Iubesc blogurile voastre, pe care le citesc cu mult drag.

Iubesc… Rusia, desi n-am ajuns niciodata acolo. O tara pe cat de rece, pe atat de frumoasa si colorata…

Iubesc pictura, pianul si chitara… ma fascineaza arta, iubesc actoria.

Iubesc istoria … istoria unei simple secunde din viata ta poate fi atat de bogata si amanuntita, crezi sau nu.

Iubesc oamenii. Desi ii urasc in acelasi timp. Ii iubesc in sensul ca, mintea umana poate fii atat de interesanta si fascinanta… dar poate fi si de speriat.

Iubesc soarele ce-mi incalzeste inima oricat de frig ar fi afara.

Iubesc anotimpurile, dar mai ales iarna. Iarna… o adevarata zeita. Sub tot frigul acela sub 0 grade, se ascunde magie… pe langa faptul ca florile mor iar copacii “hiberneaza” se nasc iubiri … dureri si fericiri. Are pur si simplu o aura magica de care nu m-asi satura niciodata. Iar zapada… :x.

Iubesc oamenii din jurul meu.

Iubesc … raul si binele.

Imi iubesc cainele… iubesc pasarea aceea ce acum probabil trece pe langa fereastra ta… iubesc moartea. E atat de misterioasa.

Iubesc viata, e un ansamblu de intrebari la care n-ai sa gasesti nicicand raspuns.

Iubesc culorile, iubesc cartile, iubesc tot ceea ce este in jurul meu.

Iubesc baiatul ala cu ochi "pistruiati" care a intrat de curand in inima mea far' sa intrebe :x (nu, dragul meu, nu esti TU...)

Nu astepta sa vina o zi mai buna… creeaza tu una cu amagirile tale!

Si.. colega mea, Diana (portret facut de mine) :d

luni, 31 octombrie 2011

Halloween!

Μου αρέσει το αλκοόλ va ureaza HALLOWEEN FERICIT!!!


sâmbătă, 22 octombrie 2011

Critici

Din intamplare pe google am dat peste picturile lui Pervuninsky Vladimir… si merita toate laudele! Adica.. uau! Omul asta a fost genial la viata lui: nu mi-as mai dezlipi niciodata ochii de picturile sale. :x ma uit la ele si parca timpul se da usor inapoi… prin secolul 19, in marile orase ale lumii.

Sa ramai intiparit pe vecie intr-un tablou… pt ca mai tarziu, o pustoaica de 15 ani sa-ti observe superbitatea… caci cei ce i-au pozat lui Vladimir au fost frumosi… in intregul sens al cuvantului: civilizati, sofisticati, si pur si simplu frumosi la chip. Mai toate personajele lui din picturi au o lumina aparte… deci, practic, pictorul te duce exact in secolul 19, in perioada aceea cu corsete si fracuri, in perioada aceea boema de care eu sunt atat de indragostita! Caci, daca ar fi sa ma intorc in timp, asi alege perioada aceasta: secolul 19.

Poezie, romantism, civilizatie… caci asta este diferenta dintre secolul 21 si 19: atunci oamenii erau mult mai civilizati si culti decat acum, cand exista internetul si atatea rahaturi de care am putea sa ne folosim pt a ne informa. Dar nu vrem. Plus ca romantismul in zilele noastre e atat de… fals.

Acum, dragilor, va las si pe voi sa va dati cu parerea:




duminică, 16 octombrie 2011

Comunicarea

Ma pot lauda, ca stiu, cum ca rahatul privind “Cheia relatiilor perfecte este comunicarea” is a biiig BULLSHIT!!! De ce? Pai sa va explic. Nu numai ca, cu cat comunici mai mult o persoana ajunge sa te cunoasca. Si cu cat te cunoaste mai tare, cu atat mai mult isi pierde interesul, si mai ales RESPECTUL fata de persoana ta.
Dar asta nu e tot! Priviti la mine si luati aminte!

1.Cu mama. Cu cat vorbesc mai mult cu ea, si incercam sa ne intelegem (mai mult eu incerc s-o inteleg pe ea, nu ea pe mine) ajungem exact in acelasi punct din care plecam: NEINCREDERE. Cum naiba, tu, femeie, vrei sa am incredere in tine daca tu nu ai in mine? Ea vrea ceva, eu vreau ceva, incercam sa discutam civilizat, ajungem la cearta si nimeni nu obtine nimic. Interesant, nu?

2.Ex-ul meu prieten. Cu cat vorbeam mai des, cu atat ne certam. Defapt, durata de conversatie era direct proportionala cu durata ceartei dintre noi. So, girls, cand prindeti pe unul mut, care nu vorbeste, PASTRATI-L!

3. Prietena mea cea mai buna. Refuzam sa ne zicem cine stie ce cacaturi, numai ca sa nu se ajunga la cearta.

Astea 3 fiind cele mai importante, sa zic asa, exemple pe care vi le dau. Dar mai sunt si altele... in fine..:-j

joi, 13 octombrie 2011

Tomnatic suspin

Prin frig si ploaie ma plimb singura pe strazi.

Noaptea se lasa usor peste oras, completand aerul autumnal ce domneste.

Capul ma doare, imi e stors parca de ganduri negre. Vreau sa scap de ele, dar nu le pot goni asa usor, caci trebuie inlocuite cu ceva.

Cu iubire! Dar de unde s-o mai iau acuma? E 2 noaptea iar magazinele de vise sunt inchise.

E ceata parca si fum afara. Parfumul meu se pierde prin aer cu fiecare pas ce il mai fac. Pustietate…

Tot ce se aude sunt pasii tocurilor mele obosite de mers prin viata. Sau nu.

Si stau si ma gandesc la el… oare ce face? Oare e bine?

Si sentimentele se contopesc cu picaturile reci ale ploii. Si cu fiecare strop mai moare un gand.

De aia iubesc eu toamna. E anotimpul acela tarziu, cu ploi multe, cu oameni obositi si tristi, cu melancolii surde colorate in ruginiu.

Cu miros de cafenele si baruri deschide pana tarziu, din care se aude muzica jazz, dar eu tot o melodie rock am in minte. (Scorpions-love will keep us alive-sau nu.).

Anotimpul acela cand parca toate fantomele trecutului tau se intorc, si nu mai stii ce sa faci.

Anotimpul acela cand ai mai vrea odata sa fuga cineva dupa tine prin ploaie ca sa te sarute. (pff, ce vremuri!)

Anotimpul acela cu Frunze multe ce cad pe alei, inviorandu-ti sufletul. Bacovia… Audrey Hepburn… cata nostalgie!

Anotimp plin de dorinte, oh, temps, suspend ton vol! (o, timpule, stai in loc!) l-asi strange de gat pe Cronos, caci prea se grabeste spre nicaieri!




Copilaria

Sunt pur si simplu o fata complicata, dar cu o viata a dracului de simpla.

Am fost ultima generatie care a jucat sotron si v-ati ascunselea pe afara (da, noi, noi astia de 15-16 ani facem parte din ultima generatie. Nu voi, astia de 30… fara suparare :d ) nu de alta, dar mereu ma uit pe diferite bloguri ale unor oameni de 20 si ceva, 30 de ani, si spun ca

“Noi am fost ultima generatie de copii care jucau sotron si baba oarba… noi jucam leapsa in spatele scolii, noi beam sucuri la dozator si eram 2 copii la o savarina, noi mancam cutare bomboane si noi nu stiu cum, noi nu stiu ce, cand un copil de 13-14 ani nici n-a auzit de asa ceva.”

Dude, lasa-ma sa te contrazic! Si eu am prins vremurile alea si am 15 ani. Asa, si? (deviasem de la subiectul “Lectii de viata” )

luni, 10 octombrie 2011

Lectii de viata

Draga Robert,

Nici nu stiu cu ce sa incep. Tu cand ai plecat ai lasat in urma ta lacrimi, suspine, dureri infinite si dor… am stat, si dintr-o prostie mi-a venit in cap intrebarea: “Daca ar fi sa mor eu, oare i-ar fi cuiva dor de mine?” hm, pai, sa vedem. Mama, tata, frati/surori. Cam atat… baiatul pe care il plac nici nu stie ca exist (mai bine asa!), cel pe care il iubesc (nici nu cred ca il mai iubesc…sau da? Nu stiu) are prea multe damblale (satula sa astept sa-si aminteasca de mine), prietena mea nici nu cred ca are o parere prea frumoasa despre mine, ceilalti…mai rau.


De ce? Probabil din cauza a cum gandesc. Stii foarte bine ca nu i-am inteles pe oameni. Mereu cu lacrimi in ochi si dureri pe suflet. Din ce cauze? Pai, sa vedem, bani nu sunt, dar in schimb sunt boli. Parintilor nu le pasa, si viitor, multi tineri nu au (asa gandesc ei). Ce, frate? Tu, ai avut multe probleme… bogat n-ai fost, boli ai avut, in rest probleme in familie, cu prietenii, la scoala (la fel ca toti aproape de varsta lui sau mai mici). Dar tu… tu erai mereu, dar MEREU cu zambetul pe buze. Cum? Cum reuseai, chiar mereu? Altii care nu au motive chiar asa mari de suparare plang pe la colturi, cand tu, ramaneai in picioare (si cu zambetul pe buze!) la fiecare zid de care te loveai. Atat de intelept…


Si, te intreb acum, ce are lumea asta atat de proasta? “Tu vezi numai partea roz, numai partea frumoasa din viata… clar nu stii nimic.” Hm.. da, ma pot lauda ca am parinti normali, prieteni, si o situatie financiara modesta, dar care imi permite sa ajung departe. Are cineva ceva impotriva? Sa zica acum sau sa taca pe veci!


Acum, cititorule, TU de ce n-ai dat la facultate? Acum ar fi putut avea un servici in afara, poate si o nevasta, dar iti mai permiteai si copii, si bani pt a-ti realize visurile. N-ai avut bani? Nu cred. “E prea greu…” of… m-am saturat de aceste vorbe! “E prea greu, nu pot, n-am cum, nu stiu.” E atat de usor sa ai vise si sa nu le realizezi… e atat de usor sa scapi de povara realizarilor unor vise. Dar te-ai gandit vreodata ce va fi dupa? Te-ai gandit vreodata cati bani vei avea si cat de important vei fi pt unii oameni? Mda…


Acum, dragul meu, Robert… ce vorbe intelepte imi vin acum in minte, aruncate de tine! “Omul, cand incepe a te cunoaste, isi pierde din ce in ce mai mult respect, cand defapt ar trebui sa fie invers…” adevarat! Si… imi pare rau ca te-am contrazis atunci. Aveai atata dreptate!


“Cand cunosti un om din prima, nu-i cunosti decat latura de la suprafata, caci in interior e cu totul altceva…” mmda. Alt cacat adevarat si intelept care tot nu-mi convine.


Acum, Robert, sa revenim la mine. Nu cred ca cineva vreodata a reusit sa ma cunoasca pe deplin. Poate ca nici tu… dar la tine e cu totul altceva, tu timp n-ai avut. Multe persoane nu isi rezerva rabdarea de a ma cunoaste pe deplin. Altele nici nu vor… cand dau de complicatii la mine fug… iar eu voi ramane mereu acea enigma pe care n-a putut nimeni niciodata sa o descifreze. De ce nu sunt toti oamenii ca tine? Pur si simplu… de ce?


Se zice ca, in viata, si doar daca esti norocos, nu intalnesti decat o iubire… eu probabil inca n-am intalnit-o, dar am visat-o adesea. Orasele mari. Dapp, nu stiu unde voi locui peste 10 ani, spre exemplu. Dar asi putea jura ca voi locui intr-un oras magnific. Magnific de mare :x.


Tu stateai in Bucuresti, cum era? Mare, nu? :)) imi aduc aminte cum imi povesteai ca te saturai de mers cu metroul. Pff.. sa-ti pierzi serile singura plimbandu-te prin oras, mergand la un film singura… plimbandu-te pe alei pline cu baruri si cafenele de care sa te indragostesti la nesfarsit. Multimi de oameni trecand rapid pe langa tine, nedandu-ti importanta. Si ramai sa te uiti dupa ei.. gandindu-te “Oare la ce se gandea, oare ce pbme avea, oare … oare?” abea astept... 8->


Of, Robert… oamenii astia. Te fac sa te indragostesti de ei. Mintea si sufletul uman sunt 2 lucruri mult prea avansate, si mult prea “enigme” ca sa zic asa… pt a nu te indragosti de ele. Ca majoritatea romanilor n-au in cap decat “Baga-mi-asi si scote-mi-asi” asta e partea a2-a…


Sa stai pe o banca in parc vorbind cu un domn mai in varsta sau cu o doamna mai in varsta… [cum iti placea tie sa ii numesti babe si mosnegi din cauza ca mereu ocupau locurile din autobuz :d] si sa ii asculti pur si simplu… sa le asculti supararile, fericirile, gandurile, parerile… povestile lor. Toata lumea are cate o poveste mai mult sau mai putin fericita… a mea? Tac. N-are rost oricum.

Si acum, un videoclip care sa va motiveze, daca virgula cuvintele de sus n-au reusit.




sâmbătă, 8 octombrie 2011

...Si imi vine sa plang

Doar tu imi alini suferinta atunci cand plang,
Si numai tu stii sa aduci veselia, razand.
Scriu aceste randuri in durere,
Caci stiu ca esti cu ea acum, simtind placere.
Si nu esti langa mine, si imi vine sa plang.

Iubirea ta… ma face sa fiu atat de nedumerita,
Caci in bratele tale ma simt uneori de rau ferita,
Dar ce ma intreb eu, e de ce plang acum.
Aa da, pentru ca tu te’ai abatut de la al nostru drum.
Si nu esti langa mine, si imi vine sa plang…

Si tot ce vreau, e sa te tin in brate, sa te strang.
Dar nu esti langa mine, si imi vine sa plang.


joi, 6 octombrie 2011

Tie de ce iti place sa scrii?

1.Cand scriu, sunt in lumea mea imaginara, in care pot creea absolut orice.

2.Scrisul e un refugiu. Prefer sa scriu decat sa ma duc la vreun ‘’prieten’’ bine, ca oricum pun pe blog.

3.Scrisul e un univers, in care cuvintele tin locul stelelor.

4.“Scrisul este arta celor ce n’au stiut sa planga, iar cuvintele sunt lacrimile lor.”

5.Ma simt extraordinar cand scriu. Dupa ce am scris, ma simt Dumnezeul unei foi de hartie pictate cu sentimentele si imaginatia mea.

6.Imi usurez sufletul de grele.

7.Uit de toate problemele.

8.Cand scrii, pur si simplu vorbesti cu o foaie de hartie, sau cu blogul tau, care niciodata nu te contrazice! :d

9.Scrisul ma face sa ma cunosc mai bine.

10.Scrisul e arta de a trai mai multe vieti (sau cititul) de fiecare data ai alt nume, alta varsta, alta viata, mai mult sau mai putin frumoasa.



Nu sunt destule, stiu, dar imi las amanet cuvintele aici, in grija voastra, caci stiu ca le veti comenta cum trebuie :*


Tie de ce-ti place sa scrii?

marți, 4 octombrie 2011

Plimbare in parc

Buna! M-am gandit sa postez pe blog niste poze, ce le-am facut intr-o plimbare in parc. Care, ce'i drept, mi-a fost stricata de 2 copii ce se tineau dupa mine, si de aparatul meu foto ce facea figuri. Enjoy the photos! ;)