This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

duminică, 29 aprilie 2012

Timpul

1.
Trebuie sa citesc, sa scriu si sa pictez. Adica sa fac mereu aceleasi lucruri pe care le fac intotdeauna… ce-mi place la ele e ca, mereu sunt diferite. Alte personaje, intamplari, alte acuarele si culori. E o non-monotonie, ca sa zic asa.

Si totusi, uneori mi-e frica sa nu-mi pierd timpul aiurea… inutil. De cateva zile am o durere la tample.. monstruoasa. I-a trecut lui Adry si am eu acuma :)) glm :d cum ziceam… am terminat Cuore, si ma apuc imediat de Eugenie Grandet. E asemanatoare cu Enigma Otiliei, iar mie mi-a placut la nebunie Enigma Otiliei :x Am inspiratie pentru pictura, si chef.

Oare…. Ce inseamna pentru VOI, lucrurile inutile?

2.
Uitati-va putin la acest videoclip:




E o adevarata masinarie a timpului, nu-i asa?! E minunat, o pelicula foarte veche, filmata probabil cu 100 de ani in urma. Priviti masinile, trasurile, oamenii, tramvaiele de atunci! Eu, o data ce-mi lipesc ochii de ecran, nu mi-i mai pot lua! Ma uit si ma uit… chiar ai senzatia ca mergi cu tramvaiul si ca te uiti pe geam non stop la strada…. Asa aratau probabil marile strazi ale oraselor… cu 100 de ani in urma. Nu e oare… splendid??!


Oare timpul chiar este inamicul nostru?!

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Marc Levy - 7 zile pt o eternitate

Mdeeeci.... nu am nici cea mai mica inspiratie pentru poezii, ma aflu intr-o criza... pana la scris. Si nici de recenzii nu prea am cheeef... dar hai sa nu va dezamagesc! >:D< :* 7 zile pt o eternitate: Caut aceasta carte de vreun an de zile... si intamplator am gasit-o recent, pe net. E o carte super buna. In timp ce citeam aceasta carte, dadeam paginile inapoi ca sa citesc din nou. Oooh 8-> atat de mult mi-a placut!

Am sa fiu scurta si la obiect:
Intre D-zeu si Satana se da o lupta. D-zeu vrea sa lase planeta Pamant in mainile murtorilor, dar Satanaa nu e de acord. Satui de rivalitatea dintre ei, au decis o ultima lupta. D'zeu o trimite pe Zofia intr-o misiune de 7 zile. Pe Lucas, Satana il trimite intr-o misiune de 7 zile. Ei doi, banuiau ce se va intampla... dar au omis un singur lucru: faptul ca cei doi s-ar putea cunoaste, si indragosti unul de altul.

Deci D'zeu credea ca Satana l-a pus pe Lucas sa o traga pe Zofia de partea diavolului.... Satana credea ca D'zeu a pus-o pe Zofia sa-l atraga pe Lucas de partea Lui D'zeu... mdah :))

Cand Zofia si Lucas sunt impreuna, natura se dezlantuie: furtuni, ploi, tunete si filgere!! E atat de romantic! 8->

Siiii... Cireasa de pe tort! Lucas citea o carte, "scrisa" de scriitorul sau preferat. Era cartea lui preferata, fara sa stie, era Biblia... :))

Nu va spun ce se intampla mai departe.... cu toate ca.. ah! Ma mananca intr-un stil limba!!! :((

Va mai spun totusi ca.... ultimele 30 de pagini le-am parcurs plangaaaand! Plangeam, de fericire / de tristete. Plangeam ca mai am numai cateva pagini din carte, esti nebun?! Plangeam si radeam in acelasi timp.

Stilul lui Marc Levy se aseamana, dupa parerea mea, cu cel al lui Paulo Coleho. Doar ca.. putin mai interesant.. mai bine :d.

Sa va pun aici un mic fragmentel:

Lucas se întoarse, păşind cu faţa spre ea. Înainta de-a-ndăratelea, precedând paşii Zofiei, care se distra, călcând cu meticulozitate pe urmele paşilor lui.
— Nu ÅŸtiu cum să spun chestiile astea, continuă el, cu o expresie copilărească pe chip.
— Atunci, nu spuneÅ£i nimic.
Vântul îi suflă Zofiei părul peste faţă. Ea şi-l dădu spre spate. O şuviţă subţire i se încurcase printre genele lungi.
— Am voie? zise el, întinzând mâna.
— E nostim! Dintr-o dată, păreÅ£i intimidat.
— Nu mi-am dat seama.
— Atunci, nu care cumva să vă opriÅ£i… vă stă aÅŸa de bine!
Lucas se apropie de Zofia, iar expresia chipurilor lor se schimbă. Ea îşi dădu seama că, în coşul pieptului, avea ceva ce nu exista: o infimă palpitaţie pe care o simţea până în tâmplă. Degetele lui Lucas tremurau uşor, întârziind făgăduiala unei mângâieri delicate, cu care atinse obrazul Zofiei.
— Gata, zise el, eliberându-i ochii.
Un fulger sfâşie cerul întunecat; se auzi tunetul şi o ploaie grea se năpusti asupra lor.
— AÅŸ vrea să vă mai văd, spuse Lucas.
— Åži eu. Poate niÅ£el mai pe uscat, dar ÅŸi eu vreau, răspunse Zofia.


[...]


— Cum vă mai pot vedea? întrebă Lucas.
— Din ce univers veniÅ£i?
El şovăi:
— De prin infern!


[...]


— Mi-e frică, Zofia…
— Åži mie. Lasă-mă să te duc în lumea mea. ÃŽÅ£i voi călăuzi fiecare pas, îţi voi întâmpina zilele, îţi voi inventa nopÅ£ile, voi rămâne lângă tine. Voi ÅŸterge destinul ce Å£i-a fost hărăzit, îţi voi lecui toate rănile. ÃŽn zilele de furie turbată, îţi voi lega mâinile la spate, ca să nu-Å£i faci rău; îmi voi lipi gura de gura ta, ca să-Å£i înăbuÅŸ Å£ipetele, ÅŸi nimic nu va mai fi vreodată la fel. Åži, dacă eÅŸti singur, vom fi unul singur în doi.
Lucas o luă în braţe, îi atinse obrazul şi îi mângâie auzul cu timbrul grav al glasului său.
— Dacă ai ÅŸti pe câte căi am încercat să ajung la tine! Eram neÅŸtiutor, Zofia, m-am înÅŸelat de atâtea ori; ÅŸi, de fiecare dată, am luat-o de la capăt cu mai multă bucurie, cu mai multă mândrie. Voiam ca timpul nostru să se oprească în loc, pentru ca să-l pot trăi, pentru ca să te pot descoperi ÅŸi iubi aÅŸa cum meriÅ£i, dar acest timp ne leagă fără să ne aparÅ£ină. Eu sunt dintr-o altă societate, unde tot înseamnă nimeni, unde tot înseamnă singur. Eu sunt răul, tu eÅŸti binele, eu sunt opusul tău, dar cred că te iubesc; de aceea, cere-mi tot ce vrei.
— ÃŽncrederea ta.


Eh, nah ca v-am pus mai multe fragmentele! :)) Va ajunge! :))

joi, 26 aprilie 2012

Picturi.

Si.... decat sa postez recenzia la "7 zile pt o eternitate" :)) am zis sa va arat niste picturi pe care le-am facut de curand. Pentru cei ce aveti facebook, puteti sa intrati si sa dati un like, ca nu ma supar ;;)

Primavara:




Femeia ca o bijuterie:



Un peisaj de iarna, facut de mana cu mult lipici, foarfece si hartie.



Aici am incercat sa fac o pictura asemanatoare cu... nu conteaza. Anyway, imi place ce a iesit :d dar voua? :d

marți, 24 aprilie 2012

Alone.

Siii... ca sa nu va plictisesc cu o recenzie la Colleen McCullough - Obsesie indecenta.... va spun doar cateva cuvinte:



Pana de curand credeam ca ai nevoie de cineva, pentru a putea vedea frumusetea vietii.
Dar acum imi dau seama de realitate: nu e asa!
Mesaj: Puteti sa va duceti toti naibii, cu negativismul vostru cu tot!
Viata este minunata, cand NU este cineva care sa fure din frumusetea si optimismul ei!
Nu am nevoie de nimeni. Ma am pe mine si e mai mult decat as putea cere :X. Sunt cel mai bun prieten al meu, si ma multumesc cu asta :D







luni, 23 aprilie 2012

De Paste.

Picaturile reci de ploaie desprinse din cer
Daruiesc lumii o calda iubire rece.
Si astfaltul noroios e plin de cer.
Afara e cald – si ploua.
Aerul miroase a ploaie – si ploua.
Jurnalul mi-e plin de sentimente
Ce se contrazic unele pe altele mereu.
O iubire mi-a sfasiat sufletul,
L-a taiat in bucatele
Si parca lumea e mai frumoasa
De cand nu mai e.
Dar s-a pierdut prin picaturi de ploi
Suflate cu nervozitate de blandetea cerului etern.
Afara e cald si bate un vanticel uscat de ploaia uda.
Buzele-mi sunt uscate de aer, vreau sarutatea ploii.
Si felinare pustii stralucesc in noapte.
Si picaturi de ploaie stralucesc
La umbra felinarelor in noapte.
Nimeni pe strazi, nimeni in sufletul meu.
Nimeni pe strada contopindu-se cu ploaia.
Nimeni.
Ploaie.
Vant cald.
Amorteala.

vineri, 20 aprilie 2012

Inmormantare.

EA e pierduta prin amintiri.
Nu.. ea ESTE o amintire.
De curand ingropata in adancul sufletului meu.
Ea este negativista, stie sa aduca
Intuneric vietilor din jurul ei.
Ea este cotropitoare de inimi.
Ea nu viseaza, ea doar doarme.
Ea se misa greu, e ca un vierme.
E obosita mereu si fara chef de viata,
Nu stie ce-i iubirea, traieste fara sa traiasca.
Si asa e ea – o epava pe fundul societatii.
Mancata de licheni, de praf si apa.
Traieste fara sa iubeasca.
Se plange mereu de cele mai marunte lucruri,
Nu stie sa aprecieze, ci doar sa ignore.
Ea – e nefericita de-a pururi.
Zambetele ei sunt false, destramate in lacrimi.
Ascunde in suflet dureri, superficiale patimi.
Ea e un mister demult deslusit,
E o enigma pe care am reusit s-o inteleg.
Si totusi uneori nu pot sa pricep.
Toata raceala ei…
Si iubirea pe care-o poarta unor oameni
Pe care abea i-a cunoscut.
Si poate ca eu sunt aia ciudata,
Monstruozitatea oribila din fata monitorului,
Eu, acuzatoarea, visatoarea si inocenta de mine.
Tot ce fac e sa iubesc si sa-mi fac planuri,
Ea zice ca-i gresit.
Tot ce fac e sa cred ca imposibilul poate fi posibil
Ea zice ca-i gresit.
Eu doar sunt fericita.
Dar pentru ea totu-i gresit.
Si vocea ei se sparge’n tipete.
Urla ca dracu – ca se pricepe.
Se plange de altii, dar nu se uita la ea.
Si plange intr-una, e orbita de tristete.
Frumusetea vietii nu o poate vedea.
Plina de negativism se impiedica pe tocuri,
Cade, injura si scuipa foc.
Plina de nervi se plange de dureri,
De mirosuri si alte bazaconii,
Neimportante nebunii,
Sparte’n ciment mortuar.
Si duca-se spre cimitir,
Caci acolo ii e locul.
In cimitirul inimii mele,
Am dat sa arda focul…

SFARSIT.


marți, 17 aprilie 2012

Contradictii

Tu.
Printre suvite scurte de par negru,
Printre genele unor ochi albastrii,
Printre buze palide
Si un ten ca de marmura,
Te vad pe tine.
Cu cerul albastru al zilei
Capturat in proprii’ti ochi,
Si cu cerul negru al unei nopti instelate
Capturat in paru-ti rebel.
Asa esti tu.
Un personaj al unei planse pictate.
Fiinta de hartie.
Zi si noapte,
Ura si iubire,
Alb negru.
Un constrast perfect al lumii.
Tu, inger satanic.
Asternuturi de Young ,
Si aer de tine.


sâmbătă, 14 aprilie 2012

Paste fericit!

Un paste fericit a doresc tuturor! >:D<

Fie ca Domnul sa parunda chiar si in cele mai mici si stramtorate inimi! :x

joi, 12 aprilie 2012

Leapsa muzicala!

Vreau sa le multumesc fetelor de la "Noi 2 si un blog" pentru aceasta leapsa.

-Ce melodie va descrie cel mai bine starea de spirit pe care o aveti acum?



-Ce melodie ascultati cand va simtiti prost?

Ceva cat mai metal!!



-Ce melodie va aduce la viata?



-Ce melodie v-a transmis cel mai puternic mesaj?



Scorpions: Cea mai puternica trupa de rock din toate timpurile! In octombrie 1989 a iesit hitul "Wind of change" supranumit si "Imnul caderii comunismului", iar in noiembrie a cazut Zidul Berlinului! (cautati pe wikipedia pentru informatii)


-Care e cea mai veche melodie de care vă aduceţi aminte că aţi ascultat-o când eraţi mici ?

Aveam numai 7 ani! =)) Si ascultam Nirvana \m/




-Ce melodie aţi recomanda unui tânăr ce află că e pe moarte?




-Ce melodie aţi recomanda prietenei/ prietenului care are inima frântă ?

Ceva PERFECT ca sa-i dedice fostului iubitel :x



-Ce melodie aţi vrea să vă fie cântată într-o seară sub balcon ?





-Care e cea mai funny melodie pe care au auzit-o vreodata?



Si.. cam atat! :d
Cine vrea se serveste singur :*

luni, 9 aprilie 2012

Anne Rice - Diavolul Memnoch

Este una dintre acele carti… care-ti lasa in gura in gust amar. Una dintre acele carti pe care le traiesti intens: fiecare zambet, fiecare lacrima, fiecare urlet, fiecare personaj in parte. Una dintre acele carti… de care iti amintesti cu drag si pe care nu le uiti niciodata. Una dintre cartile scrise de Anne Rice, a 5’a carte din seria “Cronicile vampirilor”.

Probabil sa ma credeti nebuna, dar de ceva timp citesc aceasta serie de carti… din noiembrie, mai exact. Si a fost dragoste la primele cuvinte! Am facut cunostinta cu fiecare personaj in parte, am gustat cate putin din toate. Si m-am atasat atat de tare de aceste personaje, incat… incat… am inceput sa plang cand am citit ca Armand moare… se lasa prada razelor de soare, chiar aici, in cartea “Diavolul Memnoch”. Armand este unul dintre personajele mele preferate si cand am vazut cat de cruda poate fi Anne Rice…. Armand, vesnicul adolescent, Sfantul Diavolului, cu chipul sau de o blandete rara, cu sufletu’i sfasiat de drame… ARMAND!!!! Am terminat Diavolul Memnoch asa cum am terminat si Interviu cu un vampire. Ultimele 10 (20, chiar) pagini le-am citit plangand, cu lacrimi siroindu-mi pe fata … si sufletu-mi zbatandu-se spasmotic.

O carte… care m-a facut sa inteleg de unde atata credinta pentru D’zeu, o carte care a ridicat intrebari… dar a si raspuns la ele. O carte care m’a facut sa-l urasc pe D’zeu, dar si sa il iubesc si sa cred in El. O mina de aur pentru sufletele muritorilor, Anne Rice este geniala in intregul sens al cuvantului!

Si Lestat… ah… Lestat! Vampirul care a supt sangele Mantuitorului, care s-a zbatut in bratele Diavolului si care .. care… care s-a dovedit a fi o unealta in mainile Lor. In mainile Diavolului si al lui D-zeu. Cu un scop… scop pe care, cartea ne lasa sa ni-l imaginam. Ingerul meu drag, Lestat de Lioncourt, eroul meu perfect!

Stiti, fiecare carte, pentru mine, are cate o melodie. Si cartile au sunete, trebuie doar sa le gasim. [De exemplu la Christine de Stephen King – Black Raven – Ghost Ship ] Si chiar cand credeam ca aceasta carte va ramane fara “sunetul ei” iata ca, pe ultima suta de metri, am gasit ceva sa se potriveasca… Voi pune melodia mai jos.

Este o carte pe care o recomand cu placere, caldura, si cu un gust dulce-acrisor. E genul de carte… e ca o relatie. Pana sa incepi alta, iti trebuie timp. Timp sa… oh! Timp sa ce? Timp sa iti ungi golurile sufletului, goluri lasate de carte, goluri care dor si totodata… te mangaie.

O carte magnifica!


sâmbătă, 7 aprilie 2012

Charlaine Harris - Vampirii sudului - Morti pana la apus!

Si DIN NOU – CARTEA BATE FILMU’!!!

Este o carte ce mi-a placut la nebunie, si pe care am citit-o in 3-4 zile, cautand mereu sa stiu ce sa mai intamplat! Si cu ocazia aceasta, vreau sa imi cer scuze fata de Nikoleta, deoarece am varsat putina caféa pe pagina 130 X_x! Vazusem putin din serialul True Blood, serial care s-a facut dupa seria Vampirii Sudului. L-am abandonat, deoarece mi s-a parut de prost gust! Si deasemenea, nu ma asteptam la prea multe din partea cartilor. Dar m-am inselat amarnic, deoarece am descoperit in aceasta carte o lume complet diferita de cea din serial! Mi-am format propriile imagini despre personaje si locuri [mai bine zis Imaginatia bate filmul! :)) ].

Sookie Stackhouse este o chelnerita telepata [gresit spus telepata… a citi gandurile oamenilor nu inseamna telepatie, telepatia este ceva asemanator, dar care se petrece la nivelul inconstientului nostru…. Etc etc] de 25 de ani, care, dupa mult timp de asteptari, a cunoscut in sfarsit un vampir, caruia i-a salvat viata… [cititi cartea]. Si.. da! Ati ghicit! Se indragostesc! Vi se poate parea un adevarat cliseu, o fata care se indragosteste de un vampir… BORIIING! Dar n-aveti dreptate! Caci dragostea dintre ei este atat de intensa, de pasionala si … intensa! :))

In oraselul acela atat de mic si linistit, se intampla ceva destul de cutremurator: Doua fete de varsta lui Sookie, Dawn si Maudette, sunt ucise de un criminal. Dawn si Maudette obisnuiau sa iasa cu vampiri, sa se lase muscate de ei, si amandoua au murit sugrumate. Criminalul ar fi putut fi orice: fratele lui Sookie, care s-a filmat in timp ce facea sex cu acestea si care din clipa in clipa putea fi luat cu asalt de politie, putea fi Bill vampirul, iubitul lui Sookie. Urmatoarea victima ar fi trebuit sa fie Sookie, dar criminalul a dat accidental peste bunica ei.

Va scapa oare Sookie cu viata din “vizorul” criminalului? Si cine poate fi criminalul? Poate fi oricine! Un roman plin de actiune, cu un umor delicat, cu scene de sex si deasemenea scene in care putem sa gasim frica, groaza. Un roman care m-a captivat, si pe care il recomand tuturor!

Abea astept sa citesc urmatoarele carti din serie!

joi, 5 aprilie 2012

Ingerul Intunericului

O chitara electrica-mi canta nerabdarea,
Si ceasul pare ca amuteste-n loc,
Iar luna pe cer te asteapta si ea,
Razand cu hohote de al meu prost noroc.

Si uite ingerul intunericului cum zboara prin noapte,
Cu doua sute la ora pe un Harley-Davidson splendid.
Aducand celorlalti iubita moarte,
Cu frumusetea unui inger morbid.


Promit sa revin cu o recenzie la "Morti pana la apus" :D
Pana atunci insa va las cu muzica buna :x

E o zi speciala astazi, ca sa va amintesc! Pe 5 aprilie, Kurt Cobain s-a stins din viata. (Pe 5 a murit, pe 8 a fost descoperit mort)




PS: cand v-ati "evaporat" cu totii? :-?