vineri, 31 mai 2013

Muste care roiesc la intuneric

Gandurile-mi sunt ca niste muste. Dar mustele astea ale mele roiesc la intuneric, cand e intuneric si nimic. Ma gandesc la el. Il vreau. Timpul e ca o franghie ce te trage mereu inapoi. Dar gandurile astea se suprapun in timp ce citesc si dispar toate cand cititul ma trezeste.. "O franghie de care atarnau rufe albe, noptiere, portocale, sucuri, reviste din mai multe saptamani sau luni". Si oameni. Multi oameni. Defapt e numai el. Si muzica colegilor mei care ma loveste din spate si care suna parca dintr-o alta lume.

Gandurile s-au pierdut... S-a facut lumina.

Desi e tot intuneric.




Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...