Arta de a nu scrie

Simt ca sunt impiedicata de ganduri de care vreau sa scap. Sunt atat de inecata in melancolii profunde care se desprind din singuratatea mea de toate zilele. Sunt total irationala. Nu stiu pentru ce traiesc, poate doar pentru mine. Incerc sa ma catzar pe luna care atat ravneste la o atingere a soarelui.

Vreau sa scriu, dar creierul parca imi este zdrobit de ganduri ca de niste pereti din beton. Nu stiu practic ce sa scriu, nu pot sa ma concentrez, stiu doar ca trebuie sa scriu. Simt nevoia sa scriu! Dar ce sa scriu? Cu cat scriu mai multi mi dau seama cum sunt cei din jurul meu, sau chiar eu.

Caietele stau acolo pe acea noptiera care s’a saturat de ele. Asteapta sa pun mana pe pix. Mi’e ciuda sa stiu ca le voi mai dezamagi odata. Ce sa le spun? Ca nu am idei? Mai bine nu mai veneam acasa.

‘’Azi nu scriu nimic. Un vin, si’o tigara, si amiezuri de zile se duc ca o simptoma fugara.’’ Bacovia :x simbolistul meu preferat. Cred ca Grig (Mihail Drumes, scriitotul meu preferat, il poreclez Grig, deoarece Grigore Dima a fost personajul meu preferat, din romanul meu preferat scris de prozatorul meu preferat! :d) s’ar rasuci in mormant daca ar sti ce veste am sa le dau caietelor mele. Azi n’am inspiratzie, dar am pix si, din pacate n’am ce face cu el.

Nu’mi era de ajuns viatza, acum trebuie sa support dezamagirea pe care am provocat’o lucrurilor care le iubesc cel mai mult pe lume. Pixul si caietul. Eventual pc’ul si programul de scris. Cred ca sunt satula, ne vedem maine dimineata la o cafea. :x