Fericirea… ce e fericirea? Chiar exista, sau este doar o masca a sufletului nostru care apare cand suntem in preajma anumitor persoane? Ce se intampla defapt in sufletul nostru? DE CE vrem sa fim fericiti? Sau CUM putem fi fericiti?
Eu, sunt fericita cand sunt doar eu cu mine. Cand sunt singura. Afara? Incerc sa ma simt bine, sa rad, sa zambesc si sa radiez de fericire. Dar tot din jurul meu imi provoaca scarab shi sila. Mereu atunci cand incerc sa fiu fericita parca totul este impotriva mea. Vremea, pamantul, cerul, Dumnezeu. Oamenii? Majoritatea sunt niste lighioane care n’ar fi trebuit sa se nasca. De ei nu’mi pasa…
''Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală'', spune William Bennet. Nu zic nu, dar dude, cine nu cauta fericirea? Eu! Eu nu o caut. Pentru ca stiu ca n’o sa vina. Si cu toate astea, nu ma simt fericita. Nu m’am simtzit decat rareori, si doar cu ajutorul unor persoane.
Oare fericirea tine de unele persoane din anturaj? Sau tine de noi? Si daca tine de noi, de ce nu suntem fericiti?
Postări
1 comentarii:
Eu cred ca uneori trebuie sa cauti fericirea,pentru ca nu de fiecare data fericirea vine de la sine.Fericirea de asemenea este un sentiment foarte placut si te simti de parca ai zubura printre nori,dar sunt momente in care fericirea se evaporeaza si apar tristetea si depresia in care cadem de multe ori si nu conteaza in ce circumstante dar ne simtim de parca am fi cei ma mizerabili si mai josnici oameni de pe pamant.
Trimiteți un comentariu
Pentru sufletul meu...