Este sinceritatea o calitate? Daca da, de ce toti oamenii care sunt sinceri o dau mai mereu in bara?
Ador sinceritatea, si pretzuiesc oamenii sinceri. Dar eu, mereu cand am fost sincera cu cineva am avut de suferit. Mereu cand am facut o boacana si am recunoscut’o, celalalt nu s’a gandit decat la faptul ca am facut acel lucru, dar nu se gandea la faptul ca am recunoscut, sau ca am preferat sa afle de la mine si nu de la altii. In schimb, atunci cand am mintit a fost totul bine si frumos petru mine, cat si pentru celalalt.
Omul, nu trebuie sa afle nimic. Atunci cand il minti, si nu ii spui ceva, nu e bine. Ca de ce nu i’ai spus? Ca de ce ai lasat sa afle de la altii? Dar nici adevarul nu e bun. Ca de ce ai facut aia? Atunci cand adevarul ne este spus in fatza de catre persoana vinovata, suntem prea orbi sa ne gandim la sinceritatea persoanei, si pur si simplu luam foc! Oare mintea si psihicul omului sunt chiar atat de ‘’inapoiate’’?
Oare omul nu este decat un copil care nu se gandeste decat cat rau i s’a facut, si nu la sinceritatea celeilalte persoane?
Toti vrem ca toti sa fie onesti si sinceri cu noi. Dar niciunul din noi nu stie sa pretzuiasca cu adevarat aceste 2 lucruri.
Concluzie: 1) sinceritatea a devenit pentru om un adevarat defect,
2) oamenii gandesc asa: -eu pot sa te mint, dar vreau ca tu sa fii sincer cu mine.
:)
duminică, 17 aprilie 2011
Sinceritatea
Postări
2 comentarii:
Cea mai importanta sinceritate... este cea cu tine insuti.
A fi sincer este important pentru ceilalti dar cel mai important este pentru tine insuti...
A fi sincer nu este doar o pacoste care iti aduce doar necazuri cu ceilalti dar este si o usurare sufleteasca a sti ca ai spus adevarul si ca odata ce trece supararea parintilor s-au a celorlalti o sa te simti excelent.In schimb minciuna duce la alta minciuna si asa mai departe,si noi stim ca minciuna are picioare scurte.
Trimiteți un comentariu
Pentru sufletul meu...