Stafii

Ma trezesc la ora trei
Vazand un fum gros prin camera
Simt miros de flori de tei,

Cu petale ca de marmura.
Il vad pe el, sta acolo
Nemiscat ca un cadavru
Dar eu stiu…ca e viu.
El vine de dincolo
Sufletul ii este acru…aramiu.

-De ce ti’a luat atat sa vii,
Nu stii ca in sufletul meu se fac ravagii?
Cand memoriile cu tine ma ard
Pe sufletul cel gol de vise
Ma gandesc ca pe bulevard
Sentimente’n suflet el cladise
Si’mi face rau sa ma gandesc
Ca tot ceea ce iubesc
Este departe…


-Iti iubesc sufletul, de mine neglijat.
Dar nu am ce sa fac, cand viata m’a tradat.
Cu suspine merg agale
Pe coridorul inimii tale
Unde filmele proaste’s taiate
In cioburi de acadea.
Si in groaza ma intreb
‘’Iubirea, o va mai vedea?’’
Si incerc sa’ti repar orasul daramat de mine.

-Dorul de tine ma omoara
Si vreau sa fim ca odinioara,
Cand in suflet nu purtam nicio povara
Si aveam langa mine o comoara.




Dar viata merge mai departe
Neluandu’ne in seama
Iar el se duce, spre moarte
Caci ea inapoi il cheama.





Asta e ingerul meu pazitor
Ce danseaza ametitor
Pe ale mele cai ferate
Ale inimii mutilate.