Lupta cu mine insumi

Tu vrei multe.

Eu vreau multe.

Dar oare meritam?

Intrand pe youtube, veritasaga-aceeasi mereu,
Vad un clip ‘’veritasaga nu meriti’’ waw… 1 la mana nu stiu melodia.. 2 la mana.. waw.. deci.. chiar aveam nevoie..:((

De ce? Pt k in momentul acela ma gandeam de ce nu am ceea ce vreau.
Si. Raspuns : ‘’nu meriti’’.
Poate chiar nu merit.

Poate sunt egoista, capricioasa, nu’mi ascult inima.. poate pur si simplu nu merit pe cineva care sa ma inteleaga.
‘’cand ma uit in jur, parca’s lasat in urma’’… exact!
‘’daca n’am o viata poat s’o fur’’ mi’asi dori!! :((

Nu pot opri lacrimile sa nu cada..
Orgoliul meu nu le da voie…
Dar totusi.. is singura.. doar eu si imaginea mea reflectata in ecran… de ce?
De ce singura?

Nimeni nu va intelege vreodata aceste randuri..
Nimeni nu va intelege de ce simt nevoia sa scriu.
Nu ma impact cu gandul ca viata e asa cum e
Si nu voi pune aceasta postare pe blog!
Nui voi lasa pe altii sa o citeasca!
Orgoliul meu nu’mi da voie…
Orgoliul meu nu’mi da voie sa’i faca pe altii sa stie ce simt.

‘’te descarci silentios’’
Eu oare mai am arme?
Da! Da, am!
Orgoliul! Nu voi lasa nimic sa’l puna la pamant!
De aceea, opresc fix acum aceste lacrimi care curg! Aacum!! Acum!
Gata.. gaataa!!!

Ochii nu’i am umflati, lacrimile nu mai curg! De aceea! Din cauza orgoliului. Save good! Ascult o melodie ce ma face sa ma simt mai bine. ‘’my chemical romance the sharpest lives’’.

Ma lupt cu mine insumi cautand o scapare din acest labirint.. merita sau nu sa plang? Cand stiu ca nimenui nu’i pasa?
Merita oare?

Un suras prin lacrimi se trezeste.. ‘morning sunshine…!
Desi e inca noapte…
-Urasc zambetul acela!
-Care zambet?
-Ccela pe care’l expui mereu, cand esti trista! Uite, spre exemplu, acum, cand zambesti..
-Si ce altceva sa fac?
-Nimic. Sa fii doar tu insuti.
-Pai sunt. Eu si cu mine. Atat,
-Nu. Tu ai doua fete. Una, cand te copilaresti, cand dai frau liber sentimentelor, cand dai frau liber zambetelor. Viselor imposibile. Acum esti.. ametita. Ai baut putin, ce’i drept. In tine se nasc 2 fapturi: cea copilareasca, si cea matura, cand ascunzi ceea ce simti de frica sa nu’ti fure altu’ ce ai. Ascunzi totul. De frica sa nu se intample ceva. Cealalta. Cealalta intre ghilimele fiind vorba, pt ca esti ‘’cealalta’’ mereu. Iti calculezi aproape fiecare miscare.
-Good! Daca asi avea o chitara!
-Ma asculti macar? Vezi,? Nu ma asculti!
-Nu am nici nevoie! Ma cunosc destul!
-Atunci de ce nu dai frau liber copilului din tine?
-Pentru ca nu vreau sa sufar! Again!
-Ti’a dat d’zeu 3 talanti, si ce faci cu ei…
-Nu! Nu! Nu iesi iar la iveala! Taci! Stai acolo! Stii ca asta e replica la care ma sensibilizez. Si vrei si tu acum sa faci ce vrei sa faci cu mine. Taci! Numai taci! Nu cumva sa…
-Mda. Doar stii ca am dreptate. Altfel.. vei pierde tot.
-Nu am ce sa pierd. Doar pe mine. Si pe tine.
-In curand.. chiar ca nu vei mai avea…

Plang in spatele copilului meu… (copilului care sunt, adica) de ce? Pentru ca el vrea sa planga. Subconstientul meu vrea sa planga. Eu nu il las.. dar e mai puternic ca mine. Si nu trebuie! Nu! Nu! Orice, dar nu el! Numai nu el!