marți, 20 septembrie 2011

Oamenii si rutina de fiecare zi

Fiasco...

Ma trezesc nestiind pe ce lume ma aflu. Ma duc la scoala cu incredere in mine si tupeu... dar cu fiecare pas, somnul din mine creste... si tot creste. In curtea liceului ma intalnesc cu toti colegii si usor, usor ajungem la ore.

Orele trec din ce in ce mai greu iar eu nu mai ajung parca acasa.

Se termina orele. Drumul de la liceu pana acasa mi se pare extraordinar de lung. Gandurile mele, ca de obicei, zboara departe. Dar e si mai greu atunci cand gandurile tale se invart in jurul unor probleme.

Acasa, tipete si urlete din partea lu' maica-ta. Ca vai, ca hai sa dam cainele... sa dam cainele... 8-| ma exaspereaza. Iar eu vorbesc frumos cu ea si incerc sa-i explic ca, cum sunt eu pentru ea asa e si cainele pentru mine. Si pentru tata, dar el n-are cuvant in fata mamei... si ne asezam amandoua pe patul din camera mea si eu zic una ea zice extract contrariul... dar fix in acelasi timp. Stupiditati...

Si te afunzi inttr-o carte buna...ca tot veni vorba de carti... am citit week-end-ul asta Romeo si Julieta. Intrebare: cate pagini are cartea? Caci eu am primit de la biblioteca o carte cu 150 de pagini, cand credeam ca e dita-mai abecedarul :)) cum spuneam... ma afund intr-o carte buna, o cana de cacao cu lapte si piscoturi. Si astept sa sune telefonul. Dau paginile rand pe rand, la fel cum timpul zboara. Dar telefonul tot nu suna...

Oamenii astia! Oare chiar daca nu dai tu niciun semn, nu te suna nimeni?! Oare chiar trebuie sa suni tu mereu mereu, pentru a-si aduce cineva aminte de tine?! Whatever... si nu, dom-le, nimeni. Nici macar oamenii de la care ai pretentii... si care conteaza enorm pentru tine. Nici macar ei...

Iar acum abea astept sa ma duc la culcare... sunt obosita. Si de la ce? Din cauza ca... pur si simplu am stat. Am stat. Doar atat... dar abea astept sa ma duc la culcare sa uit de lumea din jurul meu si de tot ce ma inconjoara...

Asa... acum mi-e mult mai bine :)

Reacții:

7 comentarii:

,,Oamenii astia! Oare chiar daca nu dai tu niciun semn, nu te suna nimeni?! Oare chiar trebuie sa suni tu mereu mereu, pentru a-si aduce cineva aminte de tine?! Whatever... si nu, dom-le, nimeni. Nici macar oamenii de la care ai pretentii... si care conteaza enorm pentru tine. Nici macar ei...''

Experimentul asta ,daca il pot numi asa l-am incercat si eu...si am avut parte de dezamagiri...da!Nimeni nu a sunat ...si nici eu nu am facut'o!Doare cand stim ca toti sunt atat de nepasatori...dar trecem peste!:)

bine zis Danyela .
Astia-s oamenii :-??

mi-a placut..asta e realitatea din jurul nostru..

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

O sa ma iau de citatul tău despre scris, şi o să-l contrazic cu toată puterea mea. pentru că plânsul m-a făcut să scriu, apoi să plâng citind ce am scris.

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...