luni, 26 septembrie 2011

Stefan

Te trezesti dimineata, gata sa’ti iei campii. Nervi si draci. E ora 13. Cand naiba?


Fuck! Iar ai baut prea mult aseara. Te simti extrem de obosita, extrem de nervoasa, si nu poti face nimic ca sa schimbi aceasta stare de spirit. Mergi la pc, cu o cana de cafea in mana, pe care erai cat pe ce sa o versi pe laptop. Te duci si, din cauza nervilor o versi in wc, ca sa te razbuni pe ea, ca si cand cafeaua ar fi fost vinovata de starea ta de spirit.

Stai, compui ceva, mai tragi o tigara,te ridici. Incepi sa innebunesti. Aceeasi melodie care canta de zor, acelasi pc, aceeasi camera cu ganduri negre. Aceeasi tu.

Te saturi de monotonia vaga ce domneste. Vrei ceva nou. Ceva diferit. Diferit de acelasi labirint fara scapare.

La un moment dat auzi ceva. Cineva ti’a dat buzz pe mes. Te duci sa vezi cine e si ce naiba vrea. Era Stefan. Un prieten cu care nu te’ai mai vazut demult, dar cu care iti face placere sa vorbesti la orisicare ora din zi sau din noapte. Un prieten care mereu te’a inteles. Vrea sa te duci la el acasa, e un fel de party, restrains, cu cativa prieteni. Nu ai incotro. Decat sa ramai si sa te dai cu capul de pereti, irosind o dupa amiaza de duminica, accepti sa te duci la el.

Te duci repede sa te pregatesti. Noua bluza larga, din voal, cu rosu si alb iti sta de minune, si se potriveste cu colantii negri, care inspira feminitate si comoditate, plus o pereche de cizme cu toc, din piele intoarsa, care nu sunt asa de groase, prin urmare merg purtate pe vremea de afara. Iti iei geanta, opresti pc’ul si pleci. Sunetul pasilor tai se aude pe scari, cu un ecou indelungat. Iesi din bloc. Afara e inourat putin, vantul bland iti umbla prin buclele lejere. Deodata te simti mai bine.

Ajungi la el la usa, si bati. Bati, bati. Dinauntru se aude mult zgomot. Rasete, muzica, vorbe. Stii ca e acolo si ca nu aude. Bati bati.. deodata zgomotul se opreste si usa se deschide. Stefan te mustreaza prietenos:
‘’-Tu nu stii sa intri fara sa bati?’’ ai fi putut, dar educatia nu te’ar fi lasat. Il imbratisezi cu drag. Vrei sa te descalti, dar te opreste, zicand ca e mizerie pe jos. Pe hall cativa prieteni, cu care te saluti, si carora le zambesti. Intrati in camera la el. Pe pat e Elena, cu Dj Adi si Alexxa. Pe fotoliul de langa e Crk, la fereastra sta Shnel, care vine sa te traga de falci (ca de obicei) :)). La calculator nu e nimeni. Vai, ce bine! Iubesti scaunul acela. Dupa ce treci pe la toti si ii saluti, te asezi la pc. Teo vine si te serveste cu bere. Uau, ce frumos s’a facut de cand nu l’ai mai vazut prima oara! Accepti paharul si ii multumesti politicos. Muzica suna iar, la maxim. Orele trec pe nesimtite, asa cum se golesc si paharele cu bere, si farfuriile cu mancare.

Se face din ce in ce mai putina lume. Ramaneti numai Andrei, Adi, Elena, Stefan si cu tine. Muzica se opreste. Si, nu stiu cum, incepeti sa vorbiti despre muzica. Deodata incepeti cu Tchaikovsky, Shostakovich, Doga si altii.
-Doamne, ce mult imi place melodia asta. Zise Stefan.
Si deodata incepe Doga, my sweet and tender beast.
-Uau, tu asculti genul asta de muzica?
- :)) normal. Pe langa Parazitii si Wu tang, mai ascult si d’astea. Tie iti plac?
-Glumesti? Normal ca imi plac.
-Atunci daca ghicesti melodia asta, esti cea mai tare.
Si din boxe rasuna, Paul de Senneville si Olivier Toussaint. Cu melodia secret jardin.
-Hmm. Imi suna cunoscut. Nu stiu.. deva de Richard Clayderman, poate?
-O canta si ala, Clayderman, dar e compusa de Paul de Senneville… Andrei il opreste.
-Nu o canta Paul singur. E compuse de el, dar si de Oliver Toussaint.
-Mda, bine, dar cel mai bine e cunoscuta ca fiind compusa de Paul de Senneville.
Tu ii opresti acum..
-De cand stiti voi atat de multe de acest gen de muzica?
Adi: -eeh, si ei ca baietii.

Iei mouseul, tastatura, si cauta pe youtube o melodie.
-Ia, pe asta o stiti? (Shostakovich – russian waltz 2)
Stefan: -ah! Vals, stii sa dansezi vals?
Tu: -nu prea le am. dar..

Si pe nesimtite incepeti sa dansati. Usor, cu miscari fine, si sa vorbiti despre autorul piesei.
Stefan: -si, cand ai auzit prima oara de Shostakovich?
-Hm, recent, acum vreun an..
-Cuum? Ma dezamagesti! :))
-:))
-Sii, cam ce stii despre el? Eu nu stiu prea multe, in afara de anii in care s’a nascut si a murit. Si, a, a fost rus, nu?
-nici eu nu stiu prea multe despre el, in afara faptului ca da, a fost rus, a scos vreo 10-12 simfonii.. cam asa, sau chiar mai multe, nu sunt sigura, in perioada interbelica, nu stiu in ce an, a terminat de scris o opera, Lady Mcbeth, bazata pe adulter. A fost mare valva, i’a adus mari pagube, deooarece rusia, urss pe atunci, nu accepta ‘’moralitatea’’ operei respective.
-Ai vazut’o? Macar e ceva de capul operei respective?
-nu am vazut’o, dar sunt sigura ca e ceva de capul ei. Adica, e scrisa de Shostakovich, dansam pe melodia lui acum :)).
- aa, da? Eram prea preocupat sa fiu atent la a nu te calca pe picioare, decat la muzica :))

Adi trebuie sa plece in Irbis, Andrei sa o conduca pe Elena acasa. Stefan te invita la o plimbare prin oras. Accepti, cu conditia de a te conduce acasa pe urma. E ora 7. Inca ziua. Va plimbati intai pe malul Moldovei. E atat de mohorat, atat de innnourat, atat de creepy! Atata curent. Iti place! :))
El: -cu saxofoanele le ai?
-hm, nu prea, dar imi place mult Fausto Papetti.
-da, felul in care canta pe melodia lui Sinatra, Strangers in the night.
- o,daa sau women in love.
-sii, de cand esti singura?
-:)). Conteaza?
-intreb si eu.
-de ceva timp. Si nu, nu vreau sa am pe nimeni. Deocamdata.
-pf, incapatanata mai esti :)). Ok. Lasam subiectul.
-uite ca pana la urma avem cateva lucruri in comun…:d

La care el da afirmativ din cap, asternand un zambet vag pe buze.
-hai pana la apa.
Mergem pana la apa, si bagam amandoi mainile in rau, cu setea de a simti usor valvaitul printer degete.
-stii, apa este simbolul zeitei.
-ai citit Paulo Coelho, spuse el.
- de unde ti’ai dat seama?
-pentru ca si eu am citit.
La cativa metri distanta, niste oameni, de varsta a 2-a, stau la plaja, aVand masina langa ei. Din masina se aude o o melodie cantata de Elliott Frisby.
El surade zicand:
-hm, muzica country.
-asculti country?
-Da, imi place. Tie?
-ascult Johnny Cash, Alan Jackson, Glen Campbell…
Se opreste, parca aducandu’si aminte de ceva:
-in Tempus, in fiecare sambata si duminica seara se dau party’uri country, cu intrare libera. N’ai vrea sa mergem?
-mi’ar placea! :d dar nu suntem prea echipati pentru o petrecere country.
-eh! Mai conteaza?

Si, asa a fost. Au mers, s’au distrat, dar totul se incheie la un moment dat sau altul… CA DE OBICEI.

Iar asta este baiatul visurilor mele... mai bine zis a fost. ;))

Reacții:

5 comentarii:

Iarăși vorbești despre mine ? :)
Îmi place mult povestioara.

"Ca de obicei" asta ma irita pe mine... ca toate se termina, nimic nu ramane ca la inceput :(

super misto povestea 8->

ps: ti-am lasat o leapsa la mine pe blog :D

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

Ce romantica e povestea,pacat ca se termina asa.Data viitoare cand il gasesti pe Fat-frumos sa nu ii mai dai drumul. :))

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...