vineri, 27 mai 2011

My idols :x

Sentimentele.. nu ma satur niciodata sa scriu despre ele. E cel mai bun subiect pe care l’am avut, il am si il voi avea.

Nu vreau sa scriu, nu vreau sa citesc, sau sa vorbesc cu nimeni. Timpul trece iar eu nu vreau sa fac absolut nimic. Ma simt singura. Vorbesc cu ecoul singuratatzii mele. Doar atat. Eu, eu si cu mine. Mai citesc din Cioran ca sa… sa ma ung pe inima cu idea ca nu sunt singura care are astfel de sentimente. Pur si simplu, nu sunt intreaga. Am nevoie de cineva care sa simta la fel ca mine, care sa ma inteleaga, un prieten. Dar ce greu e de gasit! Un prieten? Ce prieten cand pt toti eu am fst mereu o ciudata…?

M’am uns pe inima cu Cioran si Drumes, imi puneam ordine in ganduri la umbra poeziei lui Bacovia, si simteam ca plutesc cand ascultam Doga, cand ceilalti jucau Counter Strike si ascultau manele. Uneori ma intreb de ce m’am nascut acum si aici, si de ce nu atunci, si acolo? Asi fi putut cunoaste creiere extraordinare, idoli, poate chiar zei ai artei romanesti. Asi fi putut sa ies la o cafea dimineata cu George Bacovia, sa’mi recite din poeziile lui. Asi fi putut sa ma intalnesc pe strada cu Mihai Eminescu, si sa’i cer un autograf. Asi fi putut fi impresara Mihaelei Runceanu, asi fi putut chiar sa ma casatoresc cu Coelho, sau sa fiu colega de liceu cu Mircea Eliade. Mereu ma gandesc cum ar fi daca ar fi fost asa.

Acum, insa, nu pot face altceva decat sa’i ascult, sa’i citesc, sa le vad arta. Si le multumesc, caci, fara ea, m’as fi simtit incompleta, lucru pe care si asa il simt.

Reacții:

1 comentarii:

Nu esti incompleta,esti intreaga,dar pari ranita.Iti admir puterea cu care scri despre sentimente,toti le avem,insa celor mai multi le este dificil sa si le exteriorize,iar tu precum cei a caror timpuri s-au dus vei ramane esterna prin cuvintele scrise.

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...