duminică, 11 martie 2012

Ganduri.

Ce as putea spune despre mine? Ca scriu poezii? Ca-mi urasc numele? Sa limpezesc niste cuvinte sau sa le ordonez in sens descrescator dupa absurditatea lor sadica? "M-am nascut... am crescut.." sa folosesc oare influente de Copperfield sau sa va spun ca prietenul meu cel mai bun a murit? Sau poate va pot spune tot. Dar totul e un mare gol si golul o mare de balene cu pescari in burti.. stai, asta nu-s eu, asta-i Sorescu. Oare la fel ca Iona, am uitat cine sunt? Dar el nu oscila intre o Diana dintr-o Panza de paianjen si germancele Hertei Muller. El oscila doar intre goluri. Si personajele.. n-o fi si ele tot goluri? Goluri umplute sau forme fara fond? Staai, nuu, mi-am amintit! Sunt fiinte de hartie! Pai daca nu mai stiu nici ce-s personajele.. de unde sa stiu cine mai sunt eu? Eu sunt in mii de particule ce se scald in moleculele imprastiate in camera mea, in universul meu decorat cu suflete pierdute-n van. Prea greoi pentru ochi sau suflet la citit? Poate. Da, sunt greoaie dar nu vreau sa citesc in comentariile voastre replici fat-shamingoase asa ca nu va mai zic de aspectul asta. Am ochi de catapulta si m-arunc peste lumi zburand fara sfarsit negasind nimic care sa-i merite. Imi place cine sunt chiar daca uit uneori cine sunt dar stiu ca eu mereu ma voi regasi la final. De parca asta nu-i inc-un final si eu inca nu m-am regasit.. dar lasa. O va face Iona. O vor face toate celelalte personaje vii, reale, ireale, isterice si nebune si palpabile doar in capul nostru. O vor face gumele de mestecat cu aroma de capsuni care inca pastreaza dupa ani amprentele dintilor strambi, lipite pe vreun lemn umflat. Sper ca v-a placut. Sau nu sper, ca nu-mi pasa ce credeti voi. Ca daca nu-mi pasa nu scriam.. stai, ce?

Reacții:

5 comentarii:

Mi.a făcut plăcere să te cunosc mai bine şi îmi pare sincer rău pentru pierdere. Crede.mă, înţeleg foarte bine cum te simţi.

Imi pare foarte bine ca am aflat mai multe lucruri despre "cea din spatele postarilor". Cel mai bine e sa ramai cu o singura fata, altfel nici tu n-o sa te cunosti pe deplin.

Dee.

viaţa e crudă. dar eşti tânără, învaţă să o vezi cu alţi ochi. nu e roz, ci mov. aşa, puţin albastră şi roşie.
nu-ţi urî numele, are ceva special. dar tu încă nu ştii. cândva, el va deveni substantivul preferat al cuiva.

îmi pare rău pentru pierderea ta. dar, el va trăi mereu prin tine. încearcă să nu uiţi ce te-a învăţat, ci dimpotrivă, împărtăşeşte-le şi altora.

multă baftă, puştoaico! capul sus şi zâmbeşte.

Sweetheart, ai o leapsa de la noi:*.
http://love-for-books.blogspot.com/2012/03/leapsa.html

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...