luni, 26 martie 2012

Vampirul Davil 2

Un alt mic fragment.

"Cineva suna la interfonul din strada. Ah! Iubitele mele surori de suflet. Le-am dat imediat drumul sa intre.
Ophelia: -Uau! Uite-o si pe Alexandra, nu ma asteptam. Pe un ton ironic.
Alexa: -Adica? Ma intreaba, fara zambet, radicand spranceana stanga.
Coreen: -Bineinteles c-am venit, darling! Cu zambetul larg pe buze.
O: -Bun! Ptr ca am o surpriza ptr voi…
A: -Bautura? Sare Alexandra repede.
Scot sticla de Saint Petersburg, vodka ruseasca.
C: -Uuuuhuuu! Bauturaaaa!!
A: -Si pizza! Spune Alexandra, vazand resturile de pe masa din salon. A si terminat-o.
C: -Las’ ca doar n-am venit pentru mancare.
Eu: -Si eu ma bucur sa va vad, fetelor!.
A: -Te iubiiim!
C: -Uau, cand l-ai facut? Ii sta bine. Spune Coreen, vazand tabloul cu Davil, de pe perete.
O: -Nu conteaza. Chestia aia n-are nimic rusesc in ea.
A: -Da-o naibii de rockoteca, cine are nevoie de rockoteca cand avem vodka? Un energizant ne mai trebuia.
O: -Merge si cu Cola, sa stii, de minune!
C: -Pai era fain sa mergem la rockoteca, caci mereu gasim pe acolo niste gagii sexi care sa ne traga cu motocicletele alea Harley Davidson extraordinare…
O: -Pe un frig ca asta? Nu mersi.
A: -Ieeeeiii, sa petrecem!
Eu: -Nu, nu, nu! Nu inca!


M-am dus repede si am pus cdul in combina nou nouta, ceva metal, nou nout. Boxele, patru, imprastiate prin salon, au inceput sa bubuie.
A: -Mi-a fost dor de tine!!!
Eu: -Si mie de voooi!
Tipam una la alta caci nu ne puteam auzi.
C: -Destrabalareeeee!!!!

Imediat am dat canapeaua si masuta joasa la o parte, vasele de portelan imprastiate de mama le-am ascuns ca sa nu cumva sa dam peste ele, si semineul l-am oprit caci, la cat aveam sa ma imbat, aveam sa uit de el, si cine stie ce se putea intampla, nu? Mereu am fost prudenta. Ca se facea frig? Pe naiba! Vodka aia combinata cu bere si muzica rock avea sa ne faca sa fierbem.
Beam din sticla ca nesatulele, strambandune usor la primele inghitituri. Mi-am amintit si m-am dus in pivnita unde se putea intra pe dinauntrul casei, prin usa camuflata de sub scara, si am luat o naveta de bere. Brrr, ce frig era! Bere cum stie numai tata sa cumpere, de-aia germana, puternica, nu gluma! Nu ca am fi avut nevoie de beri dar senzatia sa te destrabalezi pe muzica rock dand din cap e mult mai frumoasa cand ai o bere in mana (sau cate o bere in fiecare mana), chiar daca o versi.
Si, oooh, doamne! Ce ne mai placea! Imaginati-va cum ar fi ca Chopin, Beethoven, Mozart, Vivaldi, Shostakovich si toti ceilalti, ar incepe sa-si cante suferintele toti odata, in aceeasi loc. Va dati seam ace ar iesi? Nebuneala, nu alta! Asa vedeam si eu, si inca mai vad, muzica rock. O simfonie de zgomote ce e preling drept liniste prin urechiusele noastre de muritori sau nemuritori. Beam cand din sticla de Saint Petersburg cand din berile de pe masa, toate desfacute. Si, in spatiul “amenajat” innebuneam usor, cu fiecare gura de alcool si cu fiecare sunet ce curgea prin inimile noastre. Cu fiecare miscare brusca a capului pe care o faceam. Ne aplecam in fata si incepeam sa dam din cap, lasandu-ne parul sa se joace cu particulele de praf existente in aer. Trupurile noastre vibrau de la muzica. Ne imbatam dar cel mai important, ne simteam noi insine. Ah! Si ce batai de tobe! Si ce sunete creeaza cu acea chitara electrica! Coboara.. urca.. iar coboara… parca ar fi un strop de apa rece plimbandu-se dupa cum vrea, pe creierul tau. Muzica din tine se misca in locul tau, nu tu. In momentul acela cand asculti muzica rock, esti propriul tau sclav.
Urletele ne ieseau din gatlej, de fericire, de nebunie. Oh! Si acordurile acelea de chitara, de tobe… sunetele de vioara si tambal, impreunate, intr-un spasm morbid. E o… armonie deliranta. O fericire absoluta si totusi o bezna totala, un rai demonic in care te scufunzi sunet cu sunet, minut cu minut, pahar cu pahar.

Eram fericite, urlam, cantam, tipam, saream in sus, dansam (la un momentdat Alexandra s-a urcat pe masuta din lemn masiv si a inceput sa dea din fese, pe o melodie mai lenta putin) beam, Coreen incepuse sa si fumeze, stand pe jos si scrumand intr-o farfurie adanca. Stai.. de unde luase farfuria? In fine. Si ma invart, si la un momentdat cad pe jos si incep sa rad de fericire, de bucurie, de euforie! Iau o sticla de bere neinceputa si mi-o torn in cap, caci intregul meu trup fierbea.

Coreen dadea din cap ca o descreierata, prefacandu-se cantand la o chitara, Alexandra nu se daduse jos de pe masa, statea in continuare beata, in picioare, leganandu-se si dand usor din cap pe muzica. Iar Davil dadea si el din cap, in mijlocul salonului micut, sorband cu nesat din sticla de Jack Daniels. Pe jos erau cioburi de sticla de bere sparta. Stai…. Davil? De unde luase sticla? M-a plesnit asa o teroare in maduva oaselor ca pentru o secunda care mi s-a parut o eternitate, incremenisem. Si am oprit muzica de la combina de sub televizor. Ma uitam la el. Eram inca lucida.

D: - Uite ce petrecere marfa dau fetele astea! Si eu n-am fost invitat…
A: -uite-l si pe Daviiil… ha ha ha haaaaa!!!
O: -Cand ai aparut?
D: -Important e ca am aparut. [le ia pe Alexandra si Coreen in brate] Alexa.. Coreen… va simtit obosite, va este somn. Da, stiu… va cred.. dupa o asemenea petrecere. [Iar Alexandra si Coreen se uitau ciudat in ochii lui. Apoi, ca prin transa, s-au imbracat, si-au luat gentile si au plecat fara sa spuna nimic, avand in continuu acea privire fara forma, fara stralucire, ca a unui robot.]

M-a cuprins o frica teribila. Nu stiam daca sa fug in strada, sau sa stau… eram ametita, vedeam totul foarte vag. Si ma simteam ciudat. Ce e cu mine? Ma intrebam. Oh, nimic. Cu siguranta efectul alcoolului. Ma linisteam pe mine insumi. Inghiteam in sec uitandu-ma in ochii lui de marime medie, bine conturati, de un albastru intens, de data asta verzui… un fel de turcoaz. Nu-mi dadeam seama. Statea fix in fata mea. Voiam sa tip sa urlu, dar fiecare incercare mi se oprea in gat, formand un nod. Ce bine imbracat era! Subtirel pentru vremurile acelea geroase. Blugi albastrii decolorati, stramti jos, cum se purtau in acele vremuri, bocancii lui de piele neagra, imensi parca. Si camasa de in, neagra, cu manecile suflecate atent si cu primii nasturi descheiati, lasand la iveala pieptul sau gol, fara par. Pielea ii era trandafirie, nu alba. E clar… tocmai se hranise. Tocmai ucise pe cineva. Tocmai furase o viata. Parul il avea strans in coada la spate, lasand totusi o suvita de par blond sa-i cada pe obrazul stang. Ce frumusete ireala… ce zeitate nemaivazuta! Ce divinitate superba, nemuritoare! Cata feblete! Ce monstruozitate angelica…"


Well? :D


Reacții:

6 comentarii:

Ce drăguţ! <3 Imi place.

ps: "eu" de acolo si "o" sunt una si aceeasi persoana, adica Ofelia

Ce de schimbari pe aici de cand nu am mai vizitat pagina, de acum sa nu ma mai pui absent :d Frumos post!

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...