duminică, 25 martie 2012

Elefterie Voiculescu - Incrancenatul

Oooops... scuzati ca am pus "Vasile Voiculescu" prima data... am greesiiit :d


Are o actiune lenesa, greoaie, de aceea poate fi numita putin “plictisitoare” pentru cititorii dornici de actiune. Este vorba despre un cameraman, Gruia (vultur) ce se indragosteste de Ilse, o fata in varsta de 30 ani, (da, e fata, nu e inca femeie, si nu ma refer la fizic… ) din satul Cristian. 20 de familii din acel sat stau sub “stapanirea” lui Manitu, un escroc ce se da drept trimis al lui Dumnezeu. El le impune oamenilor legi religioase stupide, prin care le taie dreptul la o viata normala, la nevoile omului si la cunoastere. Ilse, face parte din “ostasii cerului”, si ce nu stie ea, Gruia afla de la Vilma, singura vietuitoare din acel sat care I s-a opus lui Manitu si a ramas in viata. In timpul celui de al doilea razboi mondial, sotul mamei lui Ilse, a fost nevoit sa se inroleze in armata germana, pe motiv ca era sas. Trei ani mai tarziu, Manitu si oamenii lui au dat navala in sat. Manitu, dupa ce a batut-o pe mama Ilsei, a lasat-o insarcinata, lucru pe care Vilma nu I l-a putut spune Ilsei, deoarece Manitu a jurat ca daca sulfa vreo vorba o ucide.

Gruia, un om cu scaun la cap, nu este nici in ruptul capului de acord cu aceasta secta religioasa ilegala. (si nu din cauza ca e ilegala, ci din cauza ca defapt Manitu nu face altceva decat sa manipuleze pe bietii oameni) In plus, Ilse este fiica lui Manitu. In concluzie, ori se va desparti de Ilse, pe care o iubeste nespus, ori va deveni “ostas al cerului”, acceptand sa fie manipulate pe toate partile.

Vor reusi Ilse si Gruia sa fie impreuna? Vor reusi sa-l infrunte pe Manitu, un ucigas?

Nu recomand aceasta carte adolescentilor, deoarece e cam prea plina de “intelepciuni” si invataminte psihologice. Nu regret ca am citit-o, dar nici nu recomand celor sub … 17 ani sa-si bata capul cu asemenea chestii. Dar voi faceti cum doriti :d


Multumesc Rosei pentru premiu! (dreapta - sweet blog award) si l-as da mai departe, dar marea majoritate dintre voi l-ati primit deja :d

Reacții:

3 comentarii:

Poate ca o s-o citesc si eu candva, insa acum chiar nu ma tenteaza. De obicei imi place sa citesc carti pe care cineva NU mi le recomanda:)).

Dee.

Frumoasa descriere de sub titlu.:))
Casa memoriala, a autorului (V.Voiculescu), se afla in locul unde locuiesc eu.

Cartea e de suflet pentru toti cei care au lucrat in Cinematografie, pentru actori si regizori, dar la fel de bine poate fi citita si de cei care stau de obicei in fata ecranului si nu in spatele camerei de filmat. Le poate oferi o perspectiva a ceea ce se intampla dincolo de aceasta camera de filmat, in viata de zi cu zi a celor inscrisi in genericul filmului.

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...