miercuri, 28 martie 2012

Pianistul

Am avut de gand sa pun pentru Miercurea Fara Cuvinte niste poze pe care le-am facut la o pictura de-a mea dar nu ma lasa blogsoru' asta nu stiu de ce :-?? Eh... oricum nu iesise atat de bine. Dar acum hai sa va minunez [sper, cel putin :)) ] cu o poezioara.

Si cu degete de pianist violezi vioara
Iar pianul canta cristalin
Apasat de degete de violonist
Plange sub clar de luna plina.

Si note imparti, desparti,
Apuci sa faci un amalgam
De sentimente impreunate
Intr-un instrument musical.

Si norii se lovesc afara, pe cer.
Si inauntru tu-mi canti sufletul
Pe note de pian facut din gheata.
Si simt cum totul imi pare ireal.

Vioara scrasneste greu sub
Influenta mainilor tale magice.
Si firele de par lasate libere
Se’mpreuneaza cu nebunele corzi ale viorii.

Afara stropi de ploaie reci
Valseaza in aerul smintit.
Tunete infricoseaza cerul negru,
Si stele de frica se ascund.

Iar tu de aici controlezi totul.
Cu sunete de vioara nebuna,
Cu nervi de otel si sunete
De corzi din panza de paianjen.

Si coate se rasfrang pe arcusul sangeriu
Patat de sentimente in forma
De cioburi de clape de pian,
Rupt din bolta cereasca.



Reacții:

5 comentarii:

Intotdeauna am admirat pianistii. Pun atata suflet in ceea ce fac si sunt atat de.. hot! in timp ce canta:)!

Dee.

Trimiteți un comentariu

Pentru sufletul meu...