Romantism copilaresc

Sa ma strecor in casa ta la noapte.

Sa aprind niste lumanari, sa dau drumul la muzica, sa fie un ambient romantico-mistic (da, da, eu l’am inventat. Ei si ce? :d).

Sa te trezesti si sa crezi ca visezi.

Sa mancam ciocolata pe intuneric, sa jucam carti si sa dansez lent in fata ta (am zis lent, nu vulgar).

Sa ma strecor in patul tau si sa’ti tin de cald.

Sa iti capturez privirile jucause in mintea mea pe vecie.

Sa suspend aceste momente in timp.

Sa te joci in parul meu cand eu iti amintesc de ochii tai… de culoarea ochilor tai minunati.

Sa te fac sa’mi spui ce simti pt mn, sa ma supar din orice numai pt ca tu sa ma impaci cu un pupic. Sau o ciocolata.

Sa ne tresara inimile pe ritm de jazz usor, sa ne prefacem pt o noapte ca dragostea exista.

Sa arda pasiunea in flacarile inimilor noastre.

Sa iti ating chipul dulce… sa ma apropii de tine in asa fel incat sa’mi simti respiratia.

Sa’mi atingi corpul si sa’mi simti sufletul.

Sa’ti pot saruta ochii.

Sa nu vedem prin bezna decat 2 lumanari mici, aprinse si formele noastre, imperfectiunile sa ni le ascunda noaptea in misterul ei. Miros de ciocolata imbibata in cafea. Si note muzicale… si rasete la ora 3 dimineata. Si afara cad frunzele … si copacii hiberneaza si e frig.

Iar cand rasare soarele si tu adormi, sa ma strecor pe usa afara.

Si cand te trezesti din nou, sa crezi ca a fost doar un vis...